114 matches
-
Antonescu : mareșalul a fost singurul om politic din țara noastră care a încercat prin fapte, să refacă România Mare, așa cum ea se întrupase prin actele de autodeterminare de la Chișinău, Cernăuți și Alba - Iulia din 1918. Ion Antonescu nu a fost germanofil, dimpotrivă, el nu era "omul nemților ", instalat la conducerea țarii pentru a fi un gauleiter al Reichului în România. Generalul era cunoscut ca un militar de înalta competență, incoruptibil și un adversar al regelui Carol al II-lea și al
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
inspiră încredere nimănui” - nici măcar în tabăra adversarilor lui Titulescu, între care se numărau Germania, Italia sau Polonia. Noul șef al diplomației românești, Victor Antonescu, și-a recunoscut „în mod franc” inferioritatea față de predecesorul său și a declarat că nu este germanofil. De asemenea, Victor Antonescu a menționat că orice ministru de Externe, chiar și un germanofil, nu putea duce o politică „neamicală” față de U.R.S.S., vecinul cel mai puternic al României și cu care raporturile de bună prietenie erau „obligatoare” pentru
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
sau Polonia. Noul șef al diplomației românești, Victor Antonescu, și-a recunoscut „în mod franc” inferioritatea față de predecesorul său și a declarat că nu este germanofil. De asemenea, Victor Antonescu a menționat că orice ministru de Externe, chiar și un germanofil, nu putea duce o politică „neamicală” față de U.R.S.S., vecinul cel mai puternic al României și cu care raporturile de bună prietenie erau „obligatoare” pentru guvernele de la București. Komarovski a analizat și modul în care au fost primiți titularii legațiilor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nu a obținut decît 20 de locuri în Adunare. În februarie, Bogdan Filov a devenit prim-ministru, iar Ivan Popov ministru de Externe. Fost profesor de arheologie, Filov fusese rectorul Universității din Sofia și președintele Academiei de științe a Bulgariei. Germanofil, el sprijinea cooperarea cu Axa. Boris deținea totuși în continuare controlul deplin asupra guvernului și decidea politica țării. Atît timp cît Germania și Uniunea Sovietică acționau împreună, guvernul bulgar nu avea nici o alternativă concretă. Influența Occidentului nu fusese niciodată puternică
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și să nu se lase pradă violenței. În sfîrșit, Iorga recunoștea în cei aflați în căutarea unui ideal vidul general al vieții românești din acel timp, văzînd tineretul orientîndu-se spre Hitler și Mussolini. Iorga dădea de subînțeles că "nu era germanofil" și asigura pe toată lumea că va lupta oricînd împotriva oricărei Germanii franceze sau românești, indiferent de moștenirea Transilvaniei 12. Iorga nu credea că "a fi tînăr reprezintă un drept în sine". Drepturile trebuie acordate unui sector mai larg al societății
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Ucraina, cu Cehoslovacia, cu corpurile de armate germane și mai ales cu Rusia. Dintr-o națiune martiră ea devine imperialistă grație concursului ofițerilor și susținerii materiale franceze. Paralel cu aceasta, viața politică internă înregistrează un conflict recurent între un curent germanofil și antirus, condus de generalul Pilsudski, și o tendință inversă, favorabilă consolidării unei mici Polonii preponderent poloneze, condusă de liderul demo-crat-naționalilor, Roman Dmovski. De la o zi la alta, între 1922 și 1926, țara se zbate în anarhia creată de numeroasele
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu pot fi susținute cu temei în cazul prințesei Bibescu, nu numai pentru că aceasta nu a avut nicio demnitate publică în timpul ocupației străine a Bucureștilor, ci și pentru că persoane din acea perioadă calificate de contemporani, istorici și memoria colectivă drept germanofili sau "colaboraționiști" de la oameni politici la ziariști sau de la oameni de afaceri la intelectuali de marcă poartă stigmatul unor atitudini, opțiuni și acțiuni greu comparabile cu cele ale Marthei Bibescu. Conchideam că prințesa Bibescu nu a fost "colaboraționistă". În context
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
printr-o serie de reportaje despre Cuba și prin exploatarea exploziei cuirasatului Maine în rada portului Havana. Ultrapatriot, devorat de ambiții politice și de ranchiun( personal(, el a făcut din ziarul său o putere de care trebuia ținut cont. Era germanofil convins și a uzat de toate mijloacele, în 1916 și 1917, pentru a evita intrarea în război a Statelor Unite. Aceste ziare cu titluri care rețin atenția, cu ilustrații abundente, erau bine adaptate la mentalitatea frustă și la cultura extrem de primară
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
a încetinit această evoluție și (n 1937, de exemplu, grupul Hearst ajunsese practic în stadiul de lichidare. Ziarele sale jucaseră un rol politic foarte important: republicani s-au arătat extrem de ostili experienței Roosevelt. Hearst era un anti-comunist convins, francofob și germanofil. Tabloidele. Presa cotidiană americană a fost marcată de apariția unei noi formule de presă de succes: tabloidul, formatul la jumătate față de cel al ziarelor obișnuite (n.a. cel al lui Petit Journal, la origine), cu paginația redusă. Aceste publicații noi, cu
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
se estompa și se ștergea la lumina celor două mari democrații europene”) apărea ca promotoarea principiului naționalităților. A merge împotriva Austro-Ungariei însemna a grăbi realizarea unui proces istoric inevitabil. Eliberarea Basarabiei rămânea o chestiune de viitor și de conjuncturi favorabile. Germanofilii - continua Constantin Kirițescu - considerau că victoria Rusiei ar fi însemnat triumful celei mai periculoase reacțiuni, stăpânirea acesteia pe Bosfor și Dardanele și subjugarea noastră. Dimpotrivă, Rusia înfrântă îndemna redobândirea Basarabiei. „E adevărat că frații noștri din Ardeal suferă, dar mai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic, variantă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sintagma „unitate în diversitate” este încă o figură retorică. În realitate există o diversitate ipocrită Politicieni și politicieni... După 1989, lichelismul din România are și explicații istorice - scria Octavian Paler. Nu uitați că noi am fost pe rând „turciți”, franțuziți”, „germanofili” și „rusofili”. Acum, suntem „americanofili” și „eurofili”. În mitologia greacă există un zeu numit Proteu, care își schimba înfățișarea de câte ori i se punea o întrebare de care vroia să scape. În principiu, zeul acesta ar merita un bust pe undeva
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
Rusia s-a manifestat, pe toată durata conferinței, prin atacuri dirijate în presa din St. Petersburg împotriva colegului meu, ambasadorul Rusiei, și împotriva diplomației ruse. Contele Benckendorff 39, de origine germană și de confesiune catolică, avea reputația de a fi germanofil; cum anumite grade de rudenie îl legau de contele Mensdorff și de mine personal, circumstanțe diverse făceau, în mod firesc, jocul nemulțumiților. Fără a fi o personalitate de prim ordin, contele Benckendorff poseda o serie de calități cerute unui bun
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
cu toate că ripostase din răsputeri, face cunoștință cu dr. Walter Dürrfeld, unul dintre cei mai importanți industriași germani, aflat în vacanță în Polonia. Tânăra femeie, de confesiune catolică, avea cea mai profundă aversiune față de tezele naziste. Însă tatăl ei, profesorul Bieganski, germanofil fervent și antisemit virulent, o obligase să participe la această ieșire. Voia să-l cucerească pe doctorul german și conta pe Sofia, care era "mortală" și stăpânea perfect limba germană, pentru a face impresie bună. Stând pe terasa unei cafenele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
frontului. Marea candelă de la Douaumont s-a aprins. E un far mare ce azvârle lumini intermitente peste câmpia morții. Noaptea intrăm În Metz, orașul marii dispute franco germane. Reînviu În mintea mea lecțiile de istorie ale profesorului C. Roman, mare germanofil În acel timp. Aci s-a depănat marea tragedie a războiului de la 1870. Încercuit la Metz, generalul Bazaine s-a predat cu trei mareșali, 6.000 ofițeri, 17.300 soldați, 13.000 cai, 1.675 tunuri, 208.000 puști. A
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din Antichitate până În zilele noastre (2004, 2011) Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005) Omul și clima. Teorii, scenarii, psihoze (2005) Tinerețe fără bătrânețe. Imaginarul longevității din Antichitate până astăzi (2006) Occidentul. O interpretare istorică (2007) Napoleon III cel neiubit (2008) „Germanofilii“. Elita intelectuală românească În anii Primului Război Mondial (2009, 2010) Franța, hegemonie sau declin? (2010) Tragedia Germaniei: 1914-1945 (2010) Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească Între 1930 și 1950 (2011) PREFAță LA A TREIA EDIȚIE ROMÂNEASCĂ Autorul moral al acestei cărți este Michael
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îi Împingea și spre Franța, țară de care atâția români se simțeau legați (s-au auzit chiar voci cerând intrarea imediată În război, și nu pentru Transilvania, ci pentru Franța!). De partea cealaltă se situau așa-numiții ( În sens peiorativ) „germanofili“ (care nu erau Însă mai germanofili decât erau oponenții lor francofili). Ei luau act de faptul că România se afla nu Între Germania și Franța, ci Între Germania și Rusia. Mai bine Înfrânți cu Germania, decât Învingători cu Rusia! O
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de care atâția români se simțeau legați (s-au auzit chiar voci cerând intrarea imediată În război, și nu pentru Transilvania, ci pentru Franța!). De partea cealaltă se situau așa-numiții ( În sens peiorativ) „germanofili“ (care nu erau Însă mai germanofili decât erau oponenții lor francofili). Ei luau act de faptul că România se afla nu Între Germania și Franța, ci Între Germania și Rusia. Mai bine Înfrânți cu Germania, decât Învingători cu Rusia! O Rusie Învingătoare și-ar fi instaurat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
iulie-august 1917, românii au câștigat două bătălii importante, la Mărăști (generalul Alexandru Averescu) și la Mărășești (generalul Eremia Grigorescu), În urma cărora Moldova a fost salvată. România rămânea Însă tăiată În două. La București funcționa administrația germană, sprijinită și de români „germanofili“, cărora evenimentele păreau să le dea dreptate (a fost un „colaboraționism“ avant la lettre, prefigurând un fenomen caracteristic celui de al Doilea Război Mondial). În ciuda rezistenței eroice din Moldova, războiul a evoluat În favoarea Puterilor Centrale și În defavoarea României. În Rusia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1881 și 1890, a fost ministru plenipotențiar la Londra Ion Ghica (1816-1897), unul dintre cei mai interesanți oameni politici și intelectuali români ai vremii, În plus un „anglofil“, specie foarte rară Într-o epocă bântuită de „francofili“ și, eventual, de „germanofili“. Sunt și englezi care călătoresc În România; câțiva ajung chiar să se stabilească aici. Printre ei, un anume Effingham Grant, care În vremea revoluției de la 1848 lucra la consulatul britanic din București; astăzi este complet uitat, dar Îi păstrează numele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
așa, ocupația Bucureștilor, mă dusei la Vredenburch, ministrul Olandei, cu care eram în bune relațiuni, ca să-l rog să transmită lui Ionel la Iași știrea că suntem sănătoși toți și că Florica nu s-a ars. Era un foarte călduros germanofil în timpul neutralității noastre, acum însă l-am găsit cam dezamăgit și nesigur. La plecare, mă preveni, „ca prieten“, că Costache va fi internat. Am crezut că leșin, dar, stăpânindu-mă, îi răspunsei: „Dar nu pot crede, d-le ministru, este
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
compusă din elvețieni, dar n-a văzut decât ceea ce germanii le-au arătat. Plecarea acelor diplomați era un nou gol pentru noi, căci rămâneam cu totul la discreția inamicului, care în acest scop îi îndepărta. Amândoi, chiar Vredenburch, așa de germanofil altă dată, erau foarte dezamăgiți de civilizația germană. Multă vreme mai târziu am aflat că atunci declarase America război, lucru ținut ascuns de germani mai bine de două luni, ca să nu ne însuflețească această știre bună. Era ultima țară mare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe mormântul unde au depus cununi de flori proaspete și virginale (?!) Feldmareșalul Mackensen și Mareșalul Falkenhayn.“ La acest pelerinaj n-au fost din femeile române pocăite decât d-ra Fanny, d-nele Radovici- Stere și Marie Nicole Darvari, iar din tre domni, germanofilii. Se transformase ca în povestea Bucurei Dumbravă, autoarea Haiducului și a Pandurului!] (Ibidem, pp. 108-109.) Din inițiativa Crucii Roșii cu Marghiloman, se făcu [un Requiem(Ibidem, p. 109.)] la Domnița Bălașa. [Era o vreme grozavă, viscolise din nou trei zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cunoștințele care mă întâlneau mă opreau minunate, și eu cu ele râdeam de escorta mea care, desigur, știa românește. Între alții, doamna Zoe Golescu, in dig nată de atâta prostie din partea Guvernământului Militar, mă îmbrățișă în mijlocul Căii Victoriei. Rasa ultimilor germanofili dispărea cu Constantin Golescu de la Creditul Agricol, cu Carp chiar, care își pierdea iluziile. Când, în fine, ajungeam la doctorul Fessler, soldatul nu voia să intre ca să nu-l vadă clienții, și eu mă rugam de doctor să nu-mi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru a amăgi opiniunea publică internă și pentru a teroriza teritoriile ocupate, dar [care] nu putea impresiona pe oamenii con știenți. Ne mai spuse că și Carp începe să se sature de germani și că, prin urmare, cel din urmă germanofil agonizează. Au reușit să piardă și puținii prieteni rămași aici, dar n-au câștigat pe nimeni. Moos ne întrerupse conversația pentru a-mi anunța că joi, 16/29 martie, plec la Pasărea cu auto-ul lui, la ora 9 dimineața
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]