214 matches
-
este cel care a înăbușit lovitura de stat. Fromm a fost arestat imediat. La conferința militară au participat: Au fost uciși patru persoane și cinci au fost răniți grav. Au murit: Cei răniți au fost: În săptămânile care au urmat, Gestapoul a arestat aproape pe oricine care ar fi avut o cât de mică legătură cu atentatul din 20 iulie. Descoperirea unor scrisori și jurnale ale ofițerilor implicați au dezvăluit poliției secrete și existența comploturilor din 1938, 1939 și 1943, ceea ce
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
organizat procese rapide la Tribunalul Poporului. În total, aproximativ 50000 de oameni au fost arestați, și cam 200 dintre ei au fost executați.. Nu toți cei executați au avut o legătură cu atentatul din 20 iulie, dar se pare că Gestapoul s-a folosit de ocazie pentru a-și regla conturile cu diferiți indivizi incomozi. După 3 februarie 1945, când Roland Freisler a fost ucis într-un raid aerian american, nu s-au mai organizat procese, dar la sfârșitul lunii aprilie
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
cei decedați să fie arși în crematorii sau îngropați imediat. Joachim Neander, într-o comunicare prezentată la a 28-a conferință a Asociației pentru Studii Germane, a citat o scrisoare din 20 noiembrie 1942 al lui Heinrich Himmler, către șeful Gestapoului Heinrich Müller, în care vorbește despre o convorbire cu rabinul Dr. Stephen Samuel Wise, în care acesta menționează zvonul privind săpunul produs din cadavrele evreilor, apărut în ziarul The New York Times: Müller a declanșat o anchetă pentru a vedea dacă nu cumva
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
de partea Regimului de la Vichy. Miliția, condusă de Joseph Darnand, a fost implicată în execuții sumare, asasinate și a ajutat la arestarea și deportarea evreilor și a luptătorilor rezistenței. Miliția era succesoarea forței paramilitare "Service d'ordre légionnaire" (SOL). Asemeni Gestapoului, Miliția a folosit de multe ori tortura pentru a smulge informații sau mărturisiri de la cei arestați. De multe ori, milițienii au fost considerați mai cruzi și mortali decât gestapoviștii și SS-iști, de vreme ce erau francezi care luptau împotriva conaționalilor lor
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
23 februarie 1934. . Racovski și-a „recunoscut greșelile” iar scrisoarea sa „Nu există milă”, așa cum apăruse în „Pravda” în aprilie 1934, îl descria pe Troțki și pe adepții săi în termenii de curând inventați de propaganda stalinistă, de „agenți ai Gestapoului german”, demni de pedepsele cele mai aspre. Troțki, în exil, nu i-a luat-o, totuși, în nume de rău, înțelegând circumstanțele. Aparent reabilitat, reprimit în partid, lui Racovski i s-a îngăduit să revină la Moscova unde a fost
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
poștașii pe 16 august și numeroase alte categorii de muncitori din Paris pe 18 august. Pe 18 august a izbucnit greva generală a tuturor parizienilor mobilizați de FFI. Pe 16 august, 35 de tineri activiști ai FFI au fost trădați Gestapoului de un agent vichyist. Cei 35 au fost arestați în Bois de Boulogne și au fost executați. Pe 17 august, Pierre Taittinger, președintele consiliului municipal, temându-se că gemanii ar fi putut dinamita punctele de importanță strategică din Paris, s-
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
în această calitate a deținut puteri și însărcinări speciale. El a declarat că, în afară de Wehrmacht, toate puterile administrației de ocupație, în special Gestapo-ul, erau sub ordinele sale. Ungaria lui Horthy s-a aflat în această perioadă sub supravegherea de Gestapoului: persoanele suspectate de împotrivire față de Germania nazistă, erau arestate. Veesenmayer a arestat numeroși intelectuali maghiari, a făcut presiuni că evreii unguri să fie deportați rapid în lagărele de exterminare, l-a ajutat ulterior pe Ferenc Szálasi să devină conducătorul Ungariei
Edmund Veesenmayer () [Corola-website/Science/303159_a_304488]
-
majorității germanilor., În această perioadă, social-democrații și comunștii au reușit să menține o structură clandestină. Moștenirea perioadei de conflicte de dinainte de 1933 a făcut ca social-democrații și comuniștii să nu poată coopera. Rețele acestor partide au fost infiltrate de agenții Gestapoului, iar rata arestărilor și eliminării fizice a activiștilor politici a fost foarte ridicată. Cu toate aceste, rețelele social-democrate și comuniste au continuat să existe, să recruteze membri noi din clasa muncitorilor industriali, care se opunea disciplinei cazone impusă de regim
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
cât și șeful Marelui Stat Major, generalul Werner von Fritsch au fost înlăturați din funcții, dar în ciuda acestui fapt în fruntea armatei a mai rămas o rețea de ofițeri care priveau critic regimul naziste. În 1936, mulțumită unui informator, raziile Gestapoului au decimat grupurileanarho-sindicaliste din toată Germania. 89 de oameni au fost arestați. Cei mai mulți au fost închiși sau au fost asasinați. Aceste grupuri încurajau acțiunile de luptă sindicală precum grevele , tipăreau și distribuiau propagandă antinazistă și recrutau voluntari care să lupte
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Deak: „Ofițerii, în special cei cu cele mai înalte grade, au discutat, unii încă din 1934... asupra posibilității răsturnării sau chiar asasinării lui Hitler. Se pare că nici măcar în cazul unuia dintre ei, camarazii de arme nu l-au trădat Gestapoului”. Este remarcabil că în timpul celor doi ani de comploturi, structurile opozanților de la toate nivelurile au rămas nedescoperite. O explicație ar fi aceea că în acele momente Himmler se concentra încă asupra inamicilor tradiționali ai naziștilor, social-democrații și comuniștii, (și, bineînțeles
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
proteste hotărâte împotriva programului de eutanasiere. În iulie episcopul de Münster, Clemens August von Galen, un aristocrat conservator antihitlerist, a denunțat public în timpul unei predici programul de eutanasiere și a telegrafiat lui Hitler cerându-i „Führerului să apere poporul împotriva Gestapoului”. Un alt episcop, Franz Bornewasser al Trierului, a trimis de asemenea proteste lui Hitler, deși acestea nu au fost făcute publice. Pe 3 august von Galen a fost și mai explicit, îndreptându-și atacul său împotriva persecutării de către naziști a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
recruteze întregul grup în serviciul Moscovei, Schulze-Boysen și Harnack au refuzat să se înroleze, ei dorindu-și să-și păstreze independența politică. Johann Wenzel, un membru al „orchestrei” Trepper și care era în legătură și cu Schulze-Boysen, a trădat grupul Gestapoului în 1942, după ce a fost arestat. Schulze-Boysen, Harnack și alți membri ai rețelei lor au fost arestați și executați. În Berlin acționa și un alt grup comunist, condus de electricianul evreu Herbert Baum. Dacă la început cei aproape o sută
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din urmă, Oster și Hans von Dohnanyi, au fost demiși. Deși existau unele bănuieli în ceea ce îi privește, nu au existat suficiente dovezi pentru a-i aresta. Dintre conspiratorii civili, Dietrich Bonhoeffer a fost arestat, iar Goerdeler a devenit suspect. Gestapoul l-a luat în vizor pe Dohnanyi după ce l-a arestat pe Wilhelm Schmidhuber, un contabandist și speculator de valută care îl ajutase pe primul în diferite ocazii. În timpul interogatoriilor, Schmidhuber a dat numeroase informații cu privire la grupul Oster-Dohnanyi care acționa
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
arestare a lui Canaris, protectorul lui Oster și Dohnanyi. Himmler s-a opus însă arestării lui Canaris. Nu se știe dacă Himmler îl considera prea puternic pe Canaris în acel moment, sau dorea să-l protejeze pentru scopuri personale necunoscute. Gestapoul nu a reușit să obțină date mai complete despre amploarea rețelelor de rezistență. În primul rând, Gestapoul nu a reușit să descopere rețeau de conspiratori din cadrul Grupului de Armate Centru. Dezastrul de la Stalingrad, care provocase Germaniei piederea a peste 400
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Nu se știe dacă Himmler îl considera prea puternic pe Canaris în acel moment, sau dorea să-l protejeze pentru scopuri personale necunoscute. Gestapoul nu a reușit să obțină date mai complete despre amploarea rețelelor de rezistență. În primul rând, Gestapoul nu a reușit să descopere rețeau de conspiratori din cadrul Grupului de Armate Centru. Dezastrul de la Stalingrad, care provocase Germaniei piederea a peste 400.000 de soldați, a provocat valuri de furie și nemulțumire în rândul societății germane și a zdruncinat
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
rezistență, chiar dacă în cazul unora dintre ele orientarea lor politică era neclară. Istoricul german Detlev Peukert, primul cercetător care a studiat societatea germană în timpul perioadei naziste, a numit acest fenomen „rezistența zilnică”. Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
au avut loc o serie de dezordini. "Edelweißpiraten", aliați cu grupuri de dezertori din armata germană, prizonieri evadați, lucrători străini și comuniști ieșiți din clandestinitate au pus la cale o serie de jafuri, sabotaje și asasinate care priveau oficiali ai Gestapoului și Partidului Nazist. Au fost stocate mari cantități de materiale explozive destinate distrugerii sediilor Gestapoului. Himmler, temându-se de extinderea mișcării de rezistență în alte orașe, a ordonat represiuni dure, în Kölnului izbucnind lupte de stradă sângeroase. Mai mult de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
germană, prizonieri evadați, lucrători străini și comuniști ieșiți din clandestinitate au pus la cale o serie de jafuri, sabotaje și asasinate care priveau oficiali ai Gestapoului și Partidului Nazist. Au fost stocate mari cantități de materiale explozive destinate distrugerii sediilor Gestapoului. Himmler, temându-se de extinderea mișcării de rezistență în alte orașe, a ordonat represiuni dure, în Kölnului izbucnind lupte de stradă sângeroase. Mai mult de 200 de răzvrătiți au fost arestați și câteva zeci au fost spânzurați, printre ei și
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în cartierul general din Prusia Răsăriteană, cu scurte pauze în care vizita reședința din munții Bavariei, Berchtesgaden. În ambele locații, Hitler era înconjurat de oameni pe care îi cunoștea bine și în care avea mare încredere. Mai mult, Himmler și Gestapoul se temeau din ce în ce mai tare de eventualii atentatori la viața Führerului. Ofițerii Marelui Stat Major erau priviți cu suspiciune. Au urmat loviturile date conspiratorilor. În ianuarie și februarie 1944 au fost arestați Moltke și Canaris. Gestapoul a strâns lațul în jurul cercului
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
încredere. Mai mult, Himmler și Gestapoul se temeau din ce în ce mai tare de eventualii atentatori la viața Führerului. Ofițerii Marelui Stat Major erau priviți cu suspiciune. Au urmat loviturile date conspiratorilor. În ianuarie și februarie 1944 au fost arestați Moltke și Canaris. Gestapoul a strâns lațul în jurul cercului de conspiratori până în toamna aceluiaș an. La 4 iulie, Julius Leber, care încerca să stabilească legături cu social-democrații și comuniștii pentru formarea unui „front unit”, a fost arestat. Conspiratorii rămași în libertate au devenit conștienți
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
rezistență din cadrul armatei și a aparatului de stat au rămas aparent nedescoperite de Gestapo. Poliția secretă avea informații încă din februarie 1943 despre existența grupurilor de rezistența din Abwehr, sub patronajul lui Canaris, și de cel din cercul Goedeler-Beck. Facă Gestapoul ar fi acționat încă de atunci, este aproape sigur că atentatul din 20 iulie nu ar mai fi avut loc. Motivul pentru care Himmler, deși la curent cu aceste conspirații, nu a acționat rămâne neclar. Mai mult chiar, se știe
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de eșecuri pe frontul de răsărit și cu neîncetatele bombardamente aliate asupra orașelor germane. Încă de la sfârșitul anului 1943, Himmler era informat că marea majoritate a populației germane nu mai credea în „victoria finală”. Doar frica față de acțiunile brutale ale Gestapoului împiedica populația să-și transforme deziluziile în opoziție activă împotriva regimului, deși protestul de pe Rosenstrasse demonstrase că, dacă ar fi avut suficient curaj, cei care se opuneau regimului nazist ar fi putut să obțină succese. Rezistența organizată a început să
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
nu era imposibil de realizat. La 15 iulie atentatul a fost amânat din nou în ultimele clipe din motive care nu se cunosc. Stauffenberg s-a întors furios la Berlin. Pe 18 iulie, Stauffenberg a auzit unele zvonuri conform cărora Gestapoul ar fi fost pe urmele lui și se putea aștepta să fie arestat în orice clipă. Se pare că a fost o informație falsă, dar a fost un imbold suficient pentru el ca să acționeze cu prima ocazie. La 20 iulie
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
conduse de Otto Skorzeny au ocupat garnizoana și au oprit restul execuțiilor. Fromm a plecat să-l viziteze pe Goebbels ca să pretindă că a fost cel care a înăbușit complotul, numai că a fost arestat. În săptămânile care au urmat, Gestapoul a arestat pe toți cei care au avut cea mai mică legătură cu complotul. Descoperirea unor scrisori și jurnale la domiciliile arestaților au dezvăluit existența tentativelor din 1938, 1939 și 1943, ceea ce a dus la un nou val de arestări
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
trimiși în fața Tribunalului Poporului și a judecătorului nazist Roland Freisler. Aproximativ 5.000 de oameni au fost arestați și cam 200 au fost executați . Nu toți cei arestați sau executați au avut vreo legătură cu complotul de la 20 iulie, dar Gestapoul s-a folosit de ocazie ca să scape de diferite persoane considerate incomode. La sfârșitul lunii aprilie 1945, când a fost descoperit jurnalul lui Canaris, au mai fost arestați alți opozanți ai regimului nazist. Execuțiile au continuat până în ultimele zile ale
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]