160 matches
-
poți fi atent la infinit. Apoi sforțarea conștientă te obosește. O comparație: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforțare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos. Ca să nu răspund cuiva cu vorbe aspre, trebuie să fac o sforțare; uneori uit să fac sforțarea. Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc cum se cade, acum acest lucru ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb? — Coboară acum. Îi spun lui Margotte să o aducă. A fost băgată În sperieți de detectivul dumneavoastră. — A dat dovadă de istețime prin simplul fapt că a găsit-o. Deșteaptă treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scriși. Terminați înainte de a-și fi descoperit coborârea în text. Astăzi am ajuns puțin mai târziu la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
probabilă a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise mărirea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asta! Nici n-aș fi crezut! zise Lina. - Da! răspunse Mini distrat. Lina se despărți de ea pentru a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-au luptat. - Și de ce nu se descotorosesc de ea? - Ar vrea ei s-o abandoneze dar acest lucru nu este posibil. - De ce nu pot? - Pentru că de trecut și de umbră nimeni nu se poate lepăda. - Dar tu nu ești ghebos. De ce? - Tolba din spatele meu nu s-a îngreunat atât de tare încât să mă cocoșeze. Altă dată, altă întrebare la fel de surprinzătoare: - Bunicule, vreau să te mai întreb ceva. - Întreabă-mă. - De ce mulți bătrâni stau mereu pe gânduri și sunt triști
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se oferi să mă introducă la magazin, unde era nevoie de pilă. Însoțit de noua mea cunoștință, chiar a doua zi am ieșit în sat. Cu fruntea teșită și cocul înnodat pe vîrful capului, domnișoara Cornelia avea înfățișarea unui șobolan ghebos. În timp ce dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-aia, domnule, d-aia, că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Du-te, tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Poet. Bursucul și cu Iepurele ies din dispozitiv și se precipită și ei, prin curticică, înspre poartă. În vreme ce Sile, mai greoi și brusc istovit, se îndreaptă mecanic către ușa boltită, pe pragul bisericii și în exterior se înfiripează, iarăși, silueta gheboasă transparentă, ca de fum, a gnomului. Care zice: L-ai văzut? Preotul fals și fariseu! Caiafa! Acesta este! Imediat, o altă umbră, mai înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Numai că pasarea răspunderii pe umerii mortului, e manoperă veche, de când hăul! Cu alte cuvinte, Sile a mierlit copilașul, nu? Dar, atunci, lui însuși, cine i-a făcut de petrecanie? Cine l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic și ghebos, care încercase să-l și ispitească la rele și altu', înalt și puternic, care i-a înfipt o gheară-n gât! mitraliază Dănuț, pe nerăsuflate. Harșt! și l-au ras. Boss a dat cu agheasmă pe ei și s-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; 19. nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo caraghioasă. Abia după ce auzi zgomotul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
băiat era și Minu Burăh care se însurase la patruzeci de ani, când avea deja prăvălia lui. Deși burtos, chel și cu nasul curgându-i în gură, la nunta sa Minu a fost cel mai firitisit mire. Bătrânul rabin ședea ghebos, cu amândouă mâinile în buzunare, și se uita cu priviri sfredelitoare pe sub sprâncene. Zisese : - Să trăiască tata care a făcut așa un buiet gras și frumos. Să fie sănătos ! Tata lui Minu se sculă și îndesă în buzunarul rabinului patru
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vinovatul care, chircit, rămase nemișcat pe pietre. În ușă se iviră capete. - Mehală l-a omorât pe Iuju ! țipă deodată un glas ascuțit de copil și, într-o clipă, toată curtea se umplu de oameni. Tapițerul se sperie. Rabinul cel ghebos își făcea loc ; aplecându-se asupra victimei, o întoarse în sus cu fața și-și puse urechea la pieptul ei. - ...Să-l iei de aici și să-l îngrijești, porunci el lui Mehală în tăcerea pe care o făcuse mulțimea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la poarta mare ferecată cu putere, (190) Ce nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și tenebros, soțul acelei colege atât de evazive, care nu spusese niciodată că ar fi fost căsătorită, și nici nu purta verighetă. Îi aruncară o privire În care se citea o invidie ingenuă - erau probabil Însoțite de masculi patetici și gheboși - și se Îndepărtă discret. Soțul meu. A spus soțul meu. Deci Emma nu vorbise despre separarea lor. Nici Antonio n-o făcuse. În fața tuturor cunoscuților continuă să se pretindă că nu se Întâmplase nimic. Și că Emma nu plecase, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt astrucați părinții lui. Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veche legată cu piele și roasă de molii - un manuscript de zodii. El era un ateist superstițios - și Sunt mulți de aceștia. Inițialele acestei cărți cu buchii erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sângele, caractere slave de o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist, sistem care admite pământul de centrul arhitecturei lumești și pe om de creatura pentru a cărui plăcere Dumnezeu ar fi făcut lumea. Titlul era scris și latinește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se părea că corpul lui întreg e ceva ce se poate întinde și contrage și poate lua orice formă din lume... I se părea mai întîi că i se îmflă capul din ce în ce și el devine un bătrân ghebos, gras și glumeț... or că acuși se usucă ca țârul și devine un om lung, cu ochii clipitori și mici, îmbrăcat în straie lungi negre... or că i se îmflă corpul și i se subțiază picioarele, de pare un sac
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole, Castravetele, Agresele, surorile Coacăzele, ghebosul Roșcov, Smochina, Curmaua, Castana, Stafida, Ceapa cu douăsprezece haine de dimie, Ridichile, unchiul Nap, mătușa Sfecla, nepoții Morcovi și Pătrunjei, vărul Cartof, Loboda, Știrul, Dovleacul, Salata, Manila, Piersica, Pepinile, Urzica și, cu toate acestea, impresia este de abstracțiune pentru că simțul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muzicanți, fie actori. Deși aceste drame de bulevard tratează în genere încălcările codului penal și boalele trupești, încît adevăratul lor loc este temnița și spitalul, iar nu teatrul, deși în teatrul de bulevard am văzut piese a căror eroi sunt gheboși, surzi, muți, orbi, hectici, nebuni, idioți, totuși nu credem că reprezentarea crudă și realistă a slăbiciunilor trupești este menirea artei dramatice. E drept că dintre toate infirmitățile numai două nu jignesc spiritul dramatic, dar numai prin liniște[a] care o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
respectiva mănăstire "să nu fie, nicăieri, nici cadran, nici ornic". Iar dacă la Thomas Morus drumul spre Utopia este deschis doar temerarilor visători și presupune, obligatoriu, călătoria, în cazul de față accederea la mănăstire nu rămâne apanajul "femeilor chioare, șchioape, gheboase, strâmbe, zălude, pocite sau betege" și al "bărbaților ologi din naștere, răpciugoși, nerozi sau trândavi", ci impune o radicală schimbare de optică. Societatea multistratificată și bine organizată, cu sfatul ei de bătrâni înțelepți la care se apelează ca la o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
erau peticite, iar printre ele, nu se zăreau căruțe cu coviltir și patrupede cu urechi mari, ci camioane cu prelată ce păreau noi, abia ieșite de pe poarta fabricii. Cea mai apropiată localitate de tabăra militară un cătun cu câteva căsuțe gheboase și nu prea arătoase, pe ulițele căruia se arătau din când în când, mândre de ele, pe lângă capre și juninci, fetele satului la care, împreună cu ceilalți militari, fluierând a pagubă, priveau cu nostalgie prin binoclu; în special la două dintre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]