81 matches
-
Încearcă dedesubt să depolueze, să demineze cu ghilimele - deși tot de un fel de deminare e vorba -, mediul cu care noi, oamenii, ne războim. Cam prostește. Vezi, Cristi, ce Înseamnă o pisică lămurită? „Unde dai și unde crapă“. Adică o gheruță prin care Îți amintește sau prin care Îți sancționează un alt păcat. Totul e să te Întrebi cu ce-ai mai păcătuit. Nu-ți garantez aflarea războiului, dar sigur ești păcătos, pentru că deși ai mai mult creier decât mine, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt cimotie cu dulăul. Cică am fi amândoi fisipede, adică am călca pe degete. S’o creadă el. Eu calc pe palmă, partea de la baza degețelelor; pe acestea le țin ridicate - nu Încercați, n’o să reușiți - ca să-mi protejez ascuțișul gheruțelor. Vreți să-l Încercați? Dar, vă rog să mă credeți, mi le ascut Într’un fel paradoxal, tocindu-le. Adică zgârâind ceva lemn - Îmi place cel mai mult mesteacănul și plopul, adică un lemn potrivit ca duritate și omogen. Mama
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tocindu-le. Adică zgârâind ceva lemn - Îmi place cel mai mult mesteacănul și plopul, adică un lemn potrivit ca duritate și omogen. Mama Natură s’a Îngrijit ca duritatea lui să fie cam la fel ca a curburii interioare a gheruței mele, Și așa, curbura exterioară, mai dură, rămâne intactă, ițindu-se cu un nou ascuțiș, pe măsură ce lemnul o roade pe cea interioară, iar gheruța crește. Sunt un animal - las’ că și voi tot asta sunteți - evoluat. Dar Cristi mă compară mereu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natură s’a Îngrijit ca duritatea lui să fie cam la fel ca a curburii interioare a gheruței mele, Și așa, curbura exterioară, mai dură, rămâne intactă, ițindu-se cu un nou ascuțiș, pe măsură ce lemnul o roade pe cea interioară, iar gheruța crește. Sunt un animal - las’ că și voi tot asta sunteți - evoluat. Dar Cristi mă compară mereu cu dulăul și-mi amintește că am 42 de dinți, ca și acela. E drept, dar și Cristi are - mai precis a avut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar când pândesc o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe ea. Sau când mă Înfoi, spre a băga În sperieți ditamai dulăul senatorial - chiar așa - care nu mi-a uitat gheruța trasă peste bot. Dar inteligent sunt de fapt eu; recunosc cu toată modestia. Păi eu am cel puțin 32 de grame de creier, și chiar mai mult când sunt „de streașină“. Și vă pun pe gânduri dacă le raportați la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o suprafață olfactivă mare, precum dulăul. Dar, chiar așa, aproape o egalez pe-a voastră, deși sunt atât de mic. Dar vederea... E drept că nu prea disting detalii, precum boțiturile cămășii lui Cristi, și așa scapă el de reproșul gheruțelor mele. Dar, cu un paralelism aproape perfect al axelor vizuale, pot localiza orice mișcă. Bașca că văd și noaptea, căci orice rază de lumină Îmi parcurge retina de două ori, reflectată fiind de „oglinda“ din spatele retinei. Cristi Îi spune „tapetum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
teritoriul furat? Noroc că n’ați semnat contractul. Altminteri ați fi devenit acum delincvenți. Cum de altfel și sunteți... Dar ghinion, căci n’am terminat... „Meridian“, 4 mai 2001, ora 12,51 30. Ham-ham. II Cristi zace și acum de la gheruța mea. Ca să mă lase În pace. Și profit, rezumând cele toarse rândul trecut. S’audă mai mulți. Câinele, spuneți voi comunitar, dar eu Îi spun doar vagabond pentru că e Într’o perpetuă căutare de loc, hrană și poate - adică sigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deîndată ce-i simte În stare să-și poarte de grijă. Ai spune tu că și ea ascultă de aceeași lege, nu ca voi, bipezilor, pentru care nu există respect de lege, nici măcar pentru cele emanate de Parlament. - Ai pus gheruța pe rană. Într’adevăr, nu prea obișnuim să respectăm legile, motiv pentru care avem și pușcării. Dar asta ne-a „ajutat“ tot Natura. Căci, dacă pasărea ori Bălțata ta se consolează deîndată, „bisând“ - chiar de zeci de ori - piesa abia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă cu tine, care ești atât de ocupat... Vezi, Cristi, e o chestiune de respect, și am să rămân În acest context, chiar pentru a te critica, pe tine și bipezii tăi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
E414. Gata. Și iau banii. - Dar ce te faci dacă nu-ți cere un condiment, care doar Îți gâdilă papilele gustative, ci un aliment? Adică energie? Oferi tot Îngroșători, buni doar să-ți umple mațul să nu ghiorăie? - Ai pus gheruța pe rană, Moti. În așa ceva nu mă bag, decât dacă e vorba de o soluție de supraviețuire, oferind un surogat - mai degrabă o alternativă - care conține energie dar trebuie acordat cu pretențiile noastre gustative, precum salamul cu soia al „ciuruitului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Meridian“, 31 august 2001, ora 11,16 40. Bogdaproste Urmărind un guzgan, am ajuns aseară la capătul unei țevi. Mi-a fost frică să intru după el, În gaura aceea neagră și alunecoasă. Chit că m’ajută și ochișorii și gheruțele. Era ceva indefinit de periculos: lipsea ieșirea... - Stai cuminte, Moti. Însă, dacă ai vorbit de țeavă, eu o asociez cu altceva, pe care curge ceva: cu o stradă. Sau, dacă vrei, cu o arteră. Ambele, ca și țeava invocată de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai importante - zicem noi - de făcut. De pildă, să ne satisfacem ancestralul instinct de proprietate. Chiar asupra semenului, devenit astfel sclav. Și care ajunge astfel să definească avant la lettre, adică Încă din comuna primitivă, societatea noastră. Mulțam de subiect; gheruțele mi-s pregătite. Ascultă. Ai definit astfel sclavagismul. Care, odată instituit, tinde să se conserve. Și cum trebuie să vă recunosc o doză de inteligență, desigur cu mult sub a mea, Îți spun că cei vechi n’au fost proști
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întreagă respectă economia proprie acestei lumi. Voi risipiți. Altfel spus, Îi sunteți străini, deși aveți același cod genetic, esența vieții, cu tot ce viețuiește pe această planetă. Ce urmează? Doar evadarea, chiar de pe Terra, undeva În spațiu. Vă spun, cu gheruța pe suflet: nu veți reuși decât dacă nu veți exporta acolo, În spațiu, și meteahna voastră, risipa. Doar pentru că oriunde, pe Terra ori În Cosmos, stăpână e Natura, aceea cu N mare. „Meridian“, 12 iulie 2002, ora 11... 57. Grinuț
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deschis... Și, gând la gând cu bucurie, i-a Îndulcit aceluia singurătatea de pusnic Într’o bibliotecă, căci asta Îi era apartamentul, una pe care ar invidia-o chiar un oraș, nu doar Cristi, care mă hutuchește ori de câte ori Îmi ascut gheruțele pe cotorul vreuneia din mult mai puținele lui cărți. Cum m’am Împrietenit cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
curiozitatea-i caracteristică. Ați zice poate că eu nu le sunt prieten de vreme ce nu pierd nici un prilej să-i critic. Dar asta-i adevărata dovadă de prietenie. Și ar fi și mai și dacă acei prieteni ar lua seama la gheruța mea, văzându-și bârna din ochi... Nedumerit sunt chiar și de apelativele voastre, cică politicoase; căci, judecând după ele, lumea voastră nu e Împărțită În două ca a mea, pisici și motani, ci În trei: doamne, domni și... domnișoare. Ultimul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încurcat darurile. Erau acolo o varză, o ulcică cu smântână și una cu miere, pentru trei prieteni: un iepuraș, eu, respectiv un ursuleț; eu m’am ales cu varza... Ce să fac eu cu ea? Să-mi ascut de ea gheruțele? Dar, jucându mă cu ea mi-a trecut prin cap - doar sunt cel mai inteligent animal - și i-am vândut castraveți grădinarului, adică iepurașului. Dar cum tu, Cristi, nu ești grădinar, dar Înfuleci astfel de lucruri, ba chiar din toate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al coroanei, despuind-o și de simbol. Căci o atare coroană nu mai e purtată de cineva ci, Încununând un popor, e păstrată cu sfințenie În tezaur. 5. Între două tururi Bag de seamă Cristi, că ți-a prins bine gheruța trasă deunăzi pe spinare: te-ai dus conștiincios la vot, chit că asta ți-a dat peste cap programul tău duminical - nici nu mă gândesc că voiai să te spovedești - și sper c’ai votat obiectiv. Că nu ți-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la cabina 6, ci la microfon. Mă ocup cu ecologia, nesuferind Însă ecologiștii, dar trag pisicește spuza pe turtă, adică fac lobby, ori de câte ori redactorul nu bagă de seamă, mai precis se preface. Ca acum. Eu, pisica, am ascuțite nu doar gheruțele, dar și al 6-lea simț. Și astfel, „văd“ zisul de voi biocâmp a tot ce mă Înconjoară. Și, Întotdeauna mă acordez, adică mă oploșesc acolo unde găsesc ceva invers decât sunt eu. Cum sunt? Întotdeauna, indiferent de sex și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de ghips În două săptămâni, scutindu-l de vizita planificată de medic după trei... Și astfel, Într’o lume dominată de câini și de a lor caracteristică proliferare eu, pisica, vă propun o alternativă: E nu mușc, dar „sancționez“ cu gheruța deîndată ce abdicați de la prevederile „contractului“, ceea ce n’a putut face „concurența“ canină, devenită acum „Băsească“. Obedientă, ea a lins mâna necinstită vreo 5 milenii... Argumente? În fiece vineri, la ora 12,50. Numai și numai la Radio Iași. 3
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar s’a bucurat pentru una de aluminiu, pe care n’o putea - de asemenea - mânca. Și astea au deci „bio“câmp . Ca orice pe lumea asta. Cristi a fost un rău. Nu mi-a oferit „cobaiul“, câte rugăminți cu gheruța nu i-am adresat. Cărășelul o fi crescut mare În lacul din Grădina Botanică, de nu l’or fi prins pescarii de ocazie. Dar acum vă las. Doar până vineri, la ceasurile 12,50; numai la Radio Iași. 4. Gheruțe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gheruța nu i-am adresat. Cărășelul o fi crescut mare În lacul din Grădina Botanică, de nu l’or fi prins pescarii de ocazie. Dar acum vă las. Doar până vineri, la ceasurile 12,50; numai la Radio Iași. 4. Gheruțe Cristi iubește - un basarabenism și nu numai - pisicile. Stau dovadă zgârâieturile mele, cu care chiar se laudă și de care nu se ferește chit că nu sunt vaccinat... și nici de-ale altor pisici cu care mă mai „Înșeală“. Chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mă mai „Înșeală“. Chiar suferă dacă, Într’o ocazie oficială, nu-și poate etala mâinile „hașurate“. Să nu creadă cineva că asta-mi face mare plăcere. E doar o servitute a condiției mele de pisică, care trebuie să aibă mereu gheruțele ascuțite. Și o face, paradoxal, tocindu-le. Priviți-le pe ale mele, acelea de pisică neagră: sunt și ele puțintel negre, dar pe convexitate. Cam așa-i și cu duritatea lor: concavitatea e mai moale. Și, trecându-le prin lemn
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Priviți-le pe ale mele, acelea de pisică neagră: sunt și ele puțintel negre, dar pe convexitate. Cam așa-i și cu duritatea lor: concavitatea e mai moale. Și, trecându-le prin lemn de pildă, concavitatea se roade, eliberând convexitatea, gheruța ascuțindu-se astfel automat, mereu, pe măsură ce crește. Cam tot așa e și cu incisivii veveriței și ai tuturor rozătoarelor, și ei cu creștere continuă și duritate crescândă spre exterior. Și să vă ferească cine vreți de mușcătura acelei zglobii roșcovane
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
automat, mereu, pe măsură ce crește. Cam tot așa e și cu incisivii veveriței și ai tuturor rozătoarelor, și ei cu creștere continuă și duritate crescândă spre exterior. Și să vă ferească cine vreți de mușcătura acelei zglobii roșcovane, ca și de gheruța mea. Gheruța mea? Dacă vreți să nu vă „tocim“ mobila, lucru care nu ne prea place, căci e prea dură, lăsați-ne la dispoziție, undeva Într’un colț, o bucată de lemn; nu din oricare, ci din acela de esență
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe măsură ce crește. Cam tot așa e și cu incisivii veveriței și ai tuturor rozătoarelor, și ei cu creștere continuă și duritate crescândă spre exterior. Și să vă ferească cine vreți de mușcătura acelei zglobii roșcovane, ca și de gheruța mea. Gheruța mea? Dacă vreți să nu vă „tocim“ mobila, lucru care nu ne prea place, căci e prea dură, lăsați-ne la dispoziție, undeva Într’un colț, o bucată de lemn; nu din oricare, ci din acela de esență moale, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]