714 matches
-
trupul, dar nu știe când aceasta va face saltul decisiv. Nici nu-l interesează-e pregătit, și asta contează. Viața unui vagabond e numai În mâinile lui Dumnezeu. Regretă că nu va mai auzi șuieratul trenurilor care trec nu departe de ghetou, și cu care s-a obișnuit În atâția ani, Îl doare că Antoniu nu o să mai aibă cui să-i mai spună poveștile, și, mai ales, că n-o să mai poată visa cu ochii deschiși la nenumăratele ținuturi de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sta ore În șir lipit de vitrina sălii de expoziție, și nu s-ar plictisi să privească mulțimea de Îngeri și de păsări, pentru că ele s-au născut din harul și frumusețea acestei lumi. Antoniu se hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
etilică, a văzut oameni crăpând ca pe-un lemnișor de foc, capul semenilor, a văzut cum pentru o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deznodământ nefast. Nu degeaba, cu oarecare respect, Îl numesc ,,Profesorul,,.și, nu s-au atins niciodată bătrânul Kawabata. De vreo două-trei ori s-a Întâmplat totuși, ca, turmentați de alcool și puși pe harță cu orice chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai scris de mult. Îl zărește, e tot acolo. I-a schimbat locul de două ori de la revenirea lui Kawabata. Acum, este așezat deasupra unui morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă din ghetou este ,,locuința,, lui Ben. De curând, femeia pe care , acceptat-o În viața lui, a vopsit șandramaua Într-un verde țipător, și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta, polițistul ăsta, duhnind a băutură. -Dacă-i făceam, cum spuneți, de petrecanie, n-ar fi constatat medicul legist? Medicul legist e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sine , n-ai plecat pe furiș după o vreme, lăsând un bilet? n-ați vorbit amândoi despre soare și despre Uniunea Europeană? Nu-ți mai aduci aminte de Psalmi, cartea cu coperțile vișinii din care citeam amândoi? -Nu știu despre ce ghetou vorbiți, nu cunosc nici un Antoniu, Înafară de cel din piesa lui Shakespeare, care o iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu coperți vișinii În care să fie tipăriți Psalmii. Cât despre numele de Plăcințica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou și le cumpăra mereu bomboane. Stau și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și cineva din ghetou mi-a spus că aici ar fi un ,,apartament,, pe jumătate liber. Vocea răgușită de fumător, e neplăcută, dar e parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o publici. Poate, cine știe iei și niște bani pe ea. Asta o să-ți aducă puțină liniște.... Nu te da bătut! Și nu dispera, eu o s-o citesc oricum. În cele două săptămâni care-au urmat, viața lui Antoniu În ghetou, a Însemnat un șir de suferințe și de umilitoare confruntări cu acest proaspăt absolvent, al Închisorii. Înrăit, violatorul-criminal Își arăta agresivitatea, așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care criminalul știa. Aici, măcar poate să scrie În liniște. Își va Încheia În curând cartea și va căuta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
omorât? -Mare scofală! Doar duci o viață de vagabond. Vrei să fii premiat? E normal să se joace alții cu viața ta. Nu te mai plânge, te-ai descurcat de minune. Dar Îmi pare rău că nu mai locuiești În ghetou, de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari, albaștri, un pic obosiți, pe care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost angajați paznici la gurile metroului. Nu-ți fă griji pentru mine! Dacă nu vin israelienii să construiască hotelurile, tare mult aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Am pentru prima oară În aproape treizeci de ani, planuri de viitor. Nu-i așa că e un lucru extraordinar? -Mă bucur c-ai terminat cartea și că vrei să o publici. O să mă uit la ce se mai Întâmplă prin ghetou. Pe Ben, Însă lasă-l În plata Domnului! S-a purtat urât cu tine și nu meritai. Cine știe, poate e totuși bine să-l ierți, dar nu te mai Întoarce În ghetou! Te rog mult Antoniu, uită locul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uit la ce se mai Întâmplă prin ghetou. Pe Ben, Însă lasă-l În plata Domnului! S-a purtat urât cu tine și nu meritai. Cine știe, poate e totuși bine să-l ierți, dar nu te mai Întoarce În ghetou! Te rog mult Antoniu, uită locul ăla! La 55 de ani, poți Încă să ajungi un scriitor adevărat... Să nu mai miroși gunoaiele, să nu mai vorbești cu șobolanii, cu purecii și cu gândacii și să nu mai stai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în stare să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu, autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor oameni dezagreabili ca mine - speriați, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care o căutam. Eram obosită să rămân o formă de viață inferioară doar datorită aspectului meu. Obosită să fac comerț cu el. Să înșel. Să nu fac niciodată nimic adevărat, dar să primesc oricum atenție și recunoaștere. Blocată într-un ghetou al frumuseții, așa mă simțeam. Stereotipată. Jefuită de motivația mea. În felul ăsta, Shane, suntem foarte mult frate și soră. Asta-i cea mai mare greșeală care mă puteam gândi că mă va salva. Voiam să renunț la ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de atunci, cîrmuirea ungurească a ales un perimetru de case și străzi pe care l-a Împrejmuit cu sîrmă ghimpată și unde i-a vărsat pe toți evreii ridicați din Împrejurimi, grămadă peste alții strînși deja din oraș. Axa acelui ghetou era Strada numită astăzi a „Martirilor Deportați“. Printre spaimele și lacrimile celor Înghesuiți acolo În mai ’44, se auzea și glasul băiatului de treisprezece ani al lui Weisz, cel mai Înzestrat dintre toți copiii lui, precoce, după spusele tuturor dascălilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și meda liile primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor funcționari mărunți, care nu știau ce să-i spună, după cum nu știau nici ce-i de făcut cu el. Îi tulburau judecata cu tot felul de scenarii, că evreii vor ajuta la refacerea stricăciunilor provocate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locul altora. Dar această optică simplă, fondată pe principiul satisfacerii nevoilor sociale, uită de fenomenele de concentrare și de segregare. Atunci cînd un imobil social primește cu prioritate familii fără resurse și aflate în dificultate se produce un fenomen de ghetou. Unii se pot îndepărta de un astfel de mediu social în care ei nu se regăsesc. Atunci se descoperă că o anumită diversitate este necesară pentru atingerea unei vieți sociale armonioase. Dar aceasta nu se rezolvă prin decret. Cu acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
peste ea. Gesturi, în definitiv, firești, pe care însă microscopul naratorului le amplifică într-atât încât le transferă o interpretare clinică. Descrierea seamănă cel mai adesea cu un diagnostic. (Întărit și de stranietatea celorlalți locatari ai conacului cu aspect de ghetou). Numai că, de fapt, mai toate aceste fire epice conduc către o imensă butaforie. De la o scenă ea însăși absurdă (un rege iberic fugărit și linșat inexplicabil de supuși) se ajunge la o adevărată apocalipsă socială. Ieri monarhiști, azi republicani
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
incinta unei pensiuni agroturistice din stațiunea Balvanyos, a fost transportat în Rezervația de la Zărnești, datorită numeroaselor demersuri făcute de asociațiile de protecție a animalelor care au cerut 'eliberarea' lui. Proprietarul pensiunii, Daragus Attila, afirmă că Muki a ajuns într-un 'ghetou', în care mai trăiesc alți 51 de urși. Noi am cerut să îl dăm pentru că nu am mai rezistat presiunilor care s-au făcut asupra noastră. Aveam toate avizele, toate autorizațiile, dar cu toate acestea m-am trezit cu televiziunile
Ursul Muki, mascota staţiunii Balvanyos, a fost mutat la Zărneşti- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/71085_a_72410]