90 matches
-
va fi abdicat în favoarea fiului său, înfrîngerea Împăratului pare consumată. Marii feudali fac de acum înainte legea în Germania. Baronii germani sînt excluși de la cruciada cerută de Urban II. în Italia, acesta din urmă reușește să ridice împotriva partizanilor împăratului (ghibelinii) o coaliție a orașelor nordice, Liga Lombardă, aliată cu ducii de Bavaria, Welfii (de unde numele de guelfi dat partizanilor Papei). Moartea lui Clement III (l 100) pune capăt schismei și noul pontif, Pascal II, face noi progrese reale în legislația
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de aproape treizeci de ani, Germania trece prin tulburări grave, datorate înfruntării a două clanuri rivale care-și dispută o putere regală foarte slăbită, cel puțin la momentul acela: guelfii, partizani, după cum am văzut, ai Welfilor de Bavaria, se opun ghibelinilor (de la Weiblingen, nume al unui castel aparținînd familiei adverse, de Hohenstaufen). În 1152, prinții germani care doresc pacea îl aleg pe Frederic Barbarossa, un Hohenstaufen înrudit, însă, prin mama sa, cu familia Welf. Noul suveran german este un personaj excepțional
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și profitînd de ambițiile rivale dintre prinții europeni, precum Carol de Anjou, Rudolf de Habsburg sau Petru de Aragon, pentru a împiedica reconstituirea unui puternic regat. Italia de Nord și Centrală este, ea însăși, sfîșiată de luptele dintre guelfi și ghibelini. La periferia Occidentului creștin se nasc noi state: Boemia Przemyslizilor, strîns legată de Germania, Polonia Piastilor, Ungaria amenințată în secolul al XIII-lea de invazia mongolă, și, la frontierele Imperiului Bizantin, sîrbii si bulgarii care încearcă și unii și ceilalți
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
piept revoltei orașelor toscane și mai ales Ligii Lombarde, susținută de suveranul pontif, care predică împotriva Împăratului o adevărată cruciadă. Un război aproape permanent și de o cumplită cruzime se instalează astfel în peninsulă, opunîndu-l pe Frederic și partizanii săi ghibelini cetăților guelfe și Statului pontifical pe care-1 domină parțial suveranul Hohenstaufen. În 1241, Grigore IX convoacă un conciliu general la Roma, cu scopul de a-1 detrona pe Împărat; acesta, însă, pune mîna pe corăbiile genoveze eare-i transportau pe părinții
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al XIII-lea, monarhia angevină, retrasă la Neapole, constituie încă o putere care intervine în întreaga Italie, beneficiind de sprijinul pontifical. Italia de Nord și Italia Centrală rămîn în tot acest timp pradă luptelor care se dau între guelfi și ghibelini. În principiu, primii sînt partizanii Papei, iar adversarii lor cei ai împăratului, în realitate, lucrurile nu sînt atît de simple. Guelfii sînt mai întîi campionii autonomiei municipale și, chiar dacă s-au aliat cu Papa, ei nu împărtășesc și ambițiile teocratice
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
campionii autonomiei municipale și, chiar dacă s-au aliat cu Papa, ei nu împărtășesc și ambițiile teocratice ale anumitor pontifi. De îndată ce Papa încearcă să-și impună autoritatea în afara statelor sale și pare hotărît să unifice Italia, ei nu ezită să-1 abandoneze. Ghibelinii, la rîndul lor, se definesc mai degrabă în termeni de opoziție între orașele sau clanurile rivale din interiorul aceleiași cetăți opoziție legată de cele mai multe ori de străvechi lupte familiale -, decît în raport cu adeziunea la programul imperial. În Italia de Nord, cea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
său în 1301 pentru a nu se mai întoarce acolo niciodată. În 1310, Henric VII de Luxemburg, pe care electorii germani 1-au desemnat cu doi ani mai devreme drept rege al romanilor, ia și el drumul Italiei, la chemarea ghibelinilor. Dar, la Roma, el se lovește de guelfi și nu poate să fie încoronat Împărat la Lateran decît în 1312, înainte cu un an de a muri, fără a fi reușit să împace partidele. Papalitatea și aliații săi italieni triumfă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
216,227,245 Frederic Roger 195 Galia 11, 13, 15,21,28,29,30, 31,32,33, 37,38,39,72, 74,90,92, 101, 104,252 Gautier d'Arras 235 Gelasius II 134 Gengis Han 155, 211 Genseric 18 Ghibelini 34,135,183,198,201 Glie 118 Goți 13, 14, 18,37 Godefioy de Bouillon 171, 172 Gotic 14, 26, 30, 222, 239, 243, 244, 245 Grigore cel Mare 12, 34, 35 Grigore din Tours 37 Grigore II 56 Grigore
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1917-1918 nu-i ofereau României o asemenea ieșire din încurcătură. Plus că istoria și tradiția sîrbilor în lupta pentru supraviețuire difereau de cele ale românilor. Dar Iorga s-a opus negocierilor cu Puterile Centrale începute de Marghiloman. I-a numit "Ghibelinii noștri"104. Regele Ferdinand (și mai ales Regina Maria) s-a opus trimiterii de soli de pace, dar negocierile au continuat totuși. Acestea au început în iarnă la Buftea (la cartierul general al Comandantului Suprem German, feldmareșalul von Mackensen); au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
113. Regele nu a ratificat niciodată tratatul de reasigurare a păcii; nici Brătianu sau liberalii. Cuplul regal s-a retras la Bicaz, în pădurile Carpaților. Pe parcursul întregii primăveri și veri a lui 1918, poziția lui Iorga a rămas impenetrabilă în privința "Ghibelinilor" de la București. I s-au alăturat cei care, ca Take Ionescu erau gata (cum spuneau ei) să meargă pe jos pînă la Port-Arthur decît să renunțe la demnitatea națională 114. Prințul Carol nu a contribuit deloc la alinarea durerii și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
această cauză în mod anacronic, prin expedițiile în Italia ale împăraților Henric al VII-lea (1312) și Ludovic de Bavaria (1328-1329), sau prin luptele ce au loc în interiorul peninsulei, între Guelfi, partizani ai papei sau ai casei de Anjou, și Ghibelini 36, partizanii italieni ai împăratului. Dar, diferitele partide luptă mai ales pentru realizarea ambițiilor teritoriale ale prinților sau ale orașelor care năzuiesc să-și extindă autoritatea asupra principatelor vecine. Comandanții militari, condottieri, își pun trupele lor de mercenari în serviciul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nord. Chiar dacă o revoluție o alungă la mijlocul secolului al XV-lea, orașul Milano cade în curînd din nou în mîinile unei noi dinastii, înființată de comandantul armatei, Francisc Sforza. La Florența, luptele între facțiuni sînt deosebit de dure. Guelfii se opun Ghibelinilor, iar Albii (partid guelf radical) Negrilor (mai moderați și bănuiți de simpatii ghibeline), fiecare familie aristocratică trecînd de partea uneia sau alteia dintre facțiuni. O anarhie interioară care nu împiedică orașul să-și extindă puțin cîte puțin autoritatea în regiunea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
anume comunități. Astfel, credința față de dinastie apare la acest sfîrșit de Ev Mediu ca principalul germene al statului național. Mai mult încă, se poate considera, așa cum o face R. Fossier, că partizanii rezultați din luptele urbane sau regionale (Guelfii și Ghibelinii în Italia, reprezentanții clanului Armagnac și burgunzii în Franța) constituie embrionii primelor "partide politice" moderne. După frămîntările din secolele XIV și XV, drept consecință, Europa nu mai este concepută ca o creștinătate, ci ca o juxtapunere de entități naționale care
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
susțină pe ascuns pe regele Franței. Văzînd în Carol Quintul un alt Frederic al II-lea gata să pună mîna pe Italia, prinții italieni și papa Clement al VII-lea se aliază cu regele Franței. Vechea ceartă dintre Guelfi și Ghibelini renaște din propria-i cenușă. Dar regele Franței nu știe să exploateze situația. El nu acordă prinților italieni decît un ajutor neînsemnat, iar orașele italiene își pierd "libertățile", unul după altul. Florența este cucerită și se impune din nou dictatura
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Hunedoara la sud de Dunăre împotriva otomanilor: "campania cea lungă" (1443-1444), Varna (1444), dar mai ales Belgrad (1456), care are un răsunet european. Într-adevăr, fiul său, Mathias Corvin va deveni rege al Ungariei între 1458-1490. 36 "Guelfii" și "Ghibelinii" desemnează numele a două partide puternice, ce împart Italia în secolele XII-XV. Cele două partide s-au aflat în permanent conflict, deoarece primii erau susținători ai papei, iar ceilalți erau partizani ai împăratului german. Cearta lor, ce va atrage orașele
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
57, 62, 154 Frederic V 206 Frederic III 58 Frederic Wilhelm de Hohenzollern 215, 229 Frederic Wilhelm III 364, 385 Fugger 86, 120 Galileo Galilei 186 George I 268 George al II-lea 268 George al III-lea 270, 345 Ghibelini 36, 62 Giordano Bruno 183 Giotto 48 Girondini 346 Goethe 311, 319 Grigore XI 38, 63 Grigore XII 40 Guelfi 62 Guyon 258 Guise 201 Gustav Vasa 208 Gustav al III-lea 344 Gustav Adolf al Suediei 210, 230 Habsburg
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ca atunci când pui pe seama celui mai tare reaua-credință care i-ar domina sufletul și i-ar inspira orice acțiune. Până la urmă, admit că el, umanitarul, e mai corect și că eu sunt cam șmecher. Prieten cu toată lumea, domnilor! "Guelf la ghibelini și ghibelin la guelfi". Nu e prea grozavă, recunosc, postura mea de suflet mare. Acest bun samaritean care acordă ajutor fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pui pe seama celui mai tare reaua-credință care i-ar domina sufletul și i-ar inspira orice acțiune. Până la urmă, admit că el, umanitarul, e mai corect și că eu sunt cam șmecher. Prieten cu toată lumea, domnilor! "Guelf la ghibelini și ghibelin la guelfi". Nu e prea grozavă, recunosc, postura mea de suflet mare. Acest bun samaritean care acordă ajutor fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dintre papalitate și Sfanțul Imperiu Român de-a lungul secolelor al XII-lea și al XIII-lea au dus la diviziuni între și în interiorul orașelor italiene, adepții papei fiind identificați cu termenul "guefli" iar cei ai Imperiului Român fiind numiți "ghibelini". În secolul al XIV-lea, atât imperiul, cât și papalitatea și-au pierdut influență asupra italienilor. Puterea imperiala a apus în Italia după eșecul invaziei împăratului Henric VII de Luxemburg, care a murit la Genova în 1314. Autoritatea papala s-
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lui Epicur, care nega existența sufletului și a vieții de după moarte, susținând că pământul evoluează fără intervenția divină și că moralitatea se bazează pe căutarea plăcerii. În Evul Mediu târziu, există interes pentru ideile lui Epicur la Florența, unde câțiva ghibelini de seamă au fost acuzați de epicureism, iar unii dintre aceștia au fost condamnați că eretici 15. O revigorare ulterioară a interesului pentru această doctrina s-a produs în secolul al XV-lea, odată cu descoperirea în 1417 de către umanistul florentin
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica, nu doar literar, dar, în egală măsură, biografic și soteriologic, îl constituie Dante. Exilat aidoma "ghibelinului fugar" (astfel îl numea Hugo Foscolo, în Imnul mormintelor), poetul român, "proprietar al unei mici livezi de poeme și al unui somptuos cimitir literar", după cum se autocaracterizează, isi resimte cu acestă o asemănare de destin, fapt ce-l îndeamnă a
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
Suabia, fratele lui Henric VI și Otto Welf IV, fiul lui Henric Leul. Apogeul crizei a fost atins în timpul războiului civil dintre 1197 în urmă morții lui Henric al VI-lea și 1208, purtat între susținătorii lui Filip de Suabia (ghibelini) și susținătorii lui Otto de Braunschweig din familia bavareză a Wlefilor, ceea ce a dus la izbucnirea unei schisme imperiale, îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să arbitreze Occidentul. S-au manifestat tendințe de emancipare în diferite regiuni, în nordul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
intereselor proprii. Țelul refacerii unității imperiului era profund contrar și țelurilor regelui angevin al Napolelui și Siciliei. Italia era prea divizată, iar particularismele sale erau prea numeroase și contradictorii. Împăratul și suveranul pontif aveau de partea lor grupurile numeroase ale Ghibelinilor și Guelfilor. În ianuarie 1311, împăratul a sosit în Italia și în drumul sau spre Roma, a fost întâmpinat cu războaie în care se implicau diverse facțiuni rivale. Henric al VII-lea nu înainta ca un pacificator așa cum speră, ci
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
lamentabil. Succesorul său,Ludwig al IV-lea de Bavaria din familia Wittelsbach, a făcut o ultima încercare de reînsuflețire a universalității și de deposedare a papalității de prerogativele sale de supremație, implicându-se în războaiele din Italia. Ludwig, chemat de Ghibelini, a coborât în 1327, în peninsula. A fost excomunicat de Papa Ioan al XXII-lea, dar a primit și sprijinul revoltei condusă de Sciarra Colonna împotriva regelui Neapolelui în aprilie 1327, care controla Roma. Devenit conducător de facto al Romei
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui, actul din 1327 a căzut în desuetudine, după ce Ludwig a părăsit Roma pentru a se întoarce în
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]