162 matches
-
suflare; o ficțiune, adică ceea ce Încetează să mai fie viață? Băiețelul care mi-a stîrnit aceste gînduri se numește Luca Maximilian, are doi ani. Într-o zi, nu peste mult timp, o să simtă și el pe neașteptate acea forță abia ghicită care-l va trage de mînă făcîndu-l să privească Înapoi Înspre copilul care culegea pietricele În parcul Ioanid. Viața lui va Începe să crească... am ști noi oare că Îmbătrînim dacă n-am avea amintiri? Și toată existența noastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Haide, apropie-te, a zis ea. — Poftim? — Apropie-te fără teamă. N-am să te mănînc. M-am ridicat din scaun și m-am apropiat pînă acolo unde era așezată Clara. Nepoata librarului și-a ridicat mîna dreaptă, căutîndu-mă pe ghicite. Fără să-mi dau seama prea bine cum trebuia să procedez, am făcut la fel și i-am Întins mîna mea. A luat-o În mîna ei stîngă, și Clara mi-a oferit În tăcere dreapta ei. Am Înțeles instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
universul” - autoarea dezvăluie “Cântecul rîului și al nisipului” - un straniu text poetic cu parfumuri orientale: “Cântecul ce se naște din nisip, pe care-l cântă râul, din vântul ce ridică nisipul și te / îngroapă, se sfârșește / aici./ Cu câteva nume ghicite se / deschide poarta Egiptului. Visul pe care-l visează universul așază lent silueta noastră peste aceste ținuturi/ milenare, / spirale ale umbrei” (Cântecul rîului și al nisipului). Elementul fabulos își face simțită în continuare prezența în “Insula elefantină” - un alt ținut
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
o literatura proprie, nescrisa, de compulsație romantică plină de feeria unor ținuturi de basm, cu cetăți, turnuri de fortărețe înghițite de neguri violete, pajiști terestre și preerii subacvatice, reale ori visate, cu regiuni hiperboreene sub zapezi, primind reflexele aurorelor boreale ghicite, si cu regiuni tropicale, luxuriant populate de păduri virgine cu flori carnivore și păsări multicolore, în văzduhul greu de miresme, de efluvii și zumzete.Dacă pictură este sinestezie, adică producere a unor complexe de senzații, venite pe calea tuturor simțurilor
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
le pasă că au îmbătrânit biologic, ele caută încă libertatea prin care, sărac sau bogat, celebru sau anonim, devii nemuritor, pentru că porți în genă ceva din patria-ți de obârșie. Începută ca o poveste de viață, cu nostalgii, mai mult ghicite decât declarate, narațiunea lui Nea Mitică, personajul dinspre care pornesc și la care se întorc mai toate întâmplările de față, face față construcției literare și acțiunea cărții prinde forță, accelerază, pagină după pagină, adună personaje diverse ca tipologie, dar care
FRAGMENTARIUM AL EXILULUI ROMÂNESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356985_a_358314]
-
Țunia mai bun! Dacă cineva spusese odată că prietenia înseamnă un suflet în două trupuri, eu eram dovada cea mai bună că un trup de soră poate purta și două suflete... Dinspre pat se auzea acum o suflare încetinită, abia ghicită... Mâinile pierduseră din strânsoare batista cu trandafiri cu tot. Florile din cireș se scuturară brusc, des, dincolo de perdeaua vălurită de o adiere rece, sperioasă, venită de neunde, ducând cu ea ultimile semne de viață ale spoveditei. În ziua aleasă, sufletele
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
sunt depășiți de ceea ce trăiesc și nu știu cum să reacționeze. Nu poți educa un copil dacă nu știi cum funcționează mintea și sufletul lui. Poți face niște presupuneri, dar de cele mai multe ori ești departe de adevăr și nu poti merge pe ghicite. Hai să ne gândim un pic împreună : toți actorii implicați în educație sunt ființe umane, adică: dacă te uiți la un elev vezi un copil, dacă te uiți la un cadru didactic vezi un adult, la fel se întâmplă și
Vreau o şcoală cu faţă umană! „Cât de plăcut a fost pentru tine astăzi la şcoală?” () [Corola-blog/BlogPost/338838_a_340167]
-
sub același miros tare, rășina moale, anunță semințele, că-s gata să dea coniferelor perpetuare, ca și speranța noastră creatoare, PIN - menținut în formare! Citește mai mult Iubesc cetina!Ea nu are anotimp,timp sau stare,decât singura, unica culoare...ghiciți care?Regește își poartă țepii,acele și crengile,învățându-ne a crește drept, răsfiratși neapărat echilibrat!Nu se trezește din visaredecât primăvara,când se apropiede a noastră îmbrățișareprin noi forme,iubite de soare!Ce sirop, ce aromă,câtă savoare! Mănunchiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VERDE TARE! Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubesc cetina! Ea nu are anotimp, timp sau stare, decât singura, unica culoare... ghiciți care? Regește își poartă țepii, acele și crengile, învățându-ne a crește drept, răsfirat și neapărat echilibrat! Nu se trezește din visare decât primăvara, când se apropie de a noastră îmbrățișare prin noi forme, iubite de soare! Ce sirop, ce
VERDE TARE! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380997_a_382326]
-
cu dovezile pe masă. Fotografiile cu grațioasele fete în costume populare și cu salbele la gât au fost destul de reușite. Mahmudelele din salbă se vedeau clar, puteau fi ușor numărate, iar frumoasa care zâmbea așa de fericită putea fi ușor ghicită. Zvonuri au fost multe...Vuia satul...Dar, un vuiet surd, nici măcar șoptit. Vuiet învăluit într-un țol gros de muțenie... Nimeni nu întreba și nu răspundea nimănui nimic...Și durere multă...Scrâșnită...Nu se știe dacă au fost bătuți, schingiuiți
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
imnuri slăvitoareîmi voi aduce aminte Pe toate în zori și pe-nserat să Ți le cânt Cât va fi lumină și viață pe pământ! (repetă 46) Creatorul: 86 -Sunt vesel și sunt mulțumit De felul cum Te-am împodobit Maramă abia ghicită, de amurg Ți-acoperă șăgalnic rodu-n părg. Terra: 87 -Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru În pântec, neștiutul soare albastu, Mi-e o lumină azurie întreg interiorul Vibrez în unda Ta, precum fiorul! Creatorul: 88 -Munții neclintiți întru mărirea lor
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
cercuri alternate cu simboluri de bărbăție. Mirifice erau ștergarele de borangic, cu țesătura lor subțire, diafană. În apa țesăturii străvezii pluteau flori de câmp sau trandafiri, himere din visuri colorate, țesute-n pânza Fetei Morgana. Nu puteu fi văzute! Doar ghicite...Intuite, mereu căutate și negăsite. Păreau că sunt aievea doar în vis, cântând ca niște sirene în apa borangicului. Macatele erau acele țesături bogat ornamentate care se puneau pe pat , pe pardoseli sau pe pereți. Pentru pat se făceau mai
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
moarte, apoi direct în sujet: politicale. Mitraliere. După prima salvă, îmi și dau seama ce-i cu smochinele agitatoare. Gata, le zic, sînt lămurit! Ce? întreabă crispate gurițele lor pungă; dacă sînteți lămurit, încearcă ele să zîmbească-nțepat, spuneți-ne, dacă ghiciți, pentru că noi nu ne dăm seama în ce vă privește, ghiciți din ce partid facem parte? Al lui Vadim, zic pe loc și mă uit în ochii lor mijiți. Formidabil, după ce v-ați dat seama? Fac pauză retorică și, meditativ
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Hercule care nu are ce face”. Însemnul frumuseții unui dandy constă mai cu seamă În aerul de răceală pe care Îl dă neclintita hotărîre de a nu se lăsa mișcat; ai spune că e un foc mocnit ce se lasă ghicit, care ar putea, dar nu vrea să strălucească. Iată ce este, În aceste imagini, desăvîrșit exprimat. Théophile Gautiertc "Théophile Gautier" Charles Baudelaire*tc "Charles Baudelaire*" Prima oară l-am Întâlnit pe Baudelaire pe la mijlocul anului 1843, la hotelul Pimodan, unde ocupam
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imagini cognitive bazate pe datele disponibile este nu numai un proces de deliberare, ci și unul de negociere. În ceea ce privește viitorul, evoluția unui fenomen social sau consecințele probabile ale unei măsuri guvernamentale pot fi doar estimate, sau, uneori, pur și simplu ghicite. 4. I.p. se referă, în cele din urmă, la acțiuni ce trebuie întreprinse, nu numai la valori sau stări de fapt dezirabile. Ce măsuri pot fi însă legitim luate pentru atingerea unui scop nobil? Ce mijloace pot fi scuzate? Pot
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
asemenea unui diluant: distruge crusta impenetrabilă a enigmei, îngăduind participarea subiectivității cititorului la marele festin final. Nu e însă necesar și nici dezirabil să-l duci de nas până la capăt pe adevăratul iubitor de literatură polițistă. Un mister pe jumătate ghicit e mai seducător decât unul în care cititorul rătăcește în plină beznă - notează Chandler (1977, p. 65). El știe ce avantaje ai, ca scriitor, atunci când ești însoțit de un partener - fie și unul virtual. La nivel de psihologie a creației
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Stătea acolo, nemișcată, cu cele două găleți așezate la picioare. De la o asemenea distanță, nu izbutea să deslușească expresia ochilor ei și mai știa că ea nu putea decât să tacă. Dar mai mult decât vocea, mai mult decât tremurul ghicit al pleoapelor, aerul însuși al acelei dimineți era cel care îl îndepărtă deodată de clipa trăită. Aerul era cenușiu, ușor. Vântul ducea mirosul înțepător și umed al crengilor abia atinse de verdeață și suflul obosit al ultimelor grămezi de zăpadă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
uitare, pe malul acelui lac împrejmuit de somnul copacilor înzăpeziți. La un moment dat, într-un scurt acces de durere, mi s-a părut că descopăr ceva care, exprimat în cuvinte, pălește și nu spune decât o parte din adevărul ghicit: : „Am fi putut trăi ziua aceea de iarnă!“ Nu, ceea ce tocmai înțelesesem depășea de departe posibilitatea imaginată. Cuvintele au spart clipa întrezărită în cioburi de regrete, de remușcări, de ură. M-am gândit din nou, cu o bucurie răutăcioasă, la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Ele se rezumă la acele carcase mentale configurate individual, la reprezentări, opinii și modalități de răspunsuri la care fiecare dintre noi face apel într-un mod spontan, incontrolabil. Cunoașterea implicită nu se lasă împărtășită sau comunicată. Ea este mai mult ghicită, intuită. Este atât de individualizată, încât numai firile „rezonante” o pot sesiza sau reactualiza. Ea constituie un capital individual, o zestre a deținătorului ei, o cucerire cognitivă sau emotivă a persoanei singulare. Nu poate fi transmisă mai departe decât aproximativ
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel, traduce, cu excepția poemei Mortul vesel de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R.
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
din jur, fie morții i se va face milă de un moșneag părăsit într-o încăpere fără timp. Trecui de camera cu patru stâlpi... Trapa de la încăperea subterană era luminată difuz. Așa va fi mereu! O lumină veșnic ascunsă, întotdeauna ghicită, la capătul unui coridor întunecat care pune capăt unei istorii și începe o alta. Destinul omenirii! Chronosi Vladimir Capitolul 19 Leverif Nu poți schimba milenii și eoni de istorie nepetrecută încă pentru a-ți satisface tu mofturile! Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
interesant este faptul că informația pe care o primește poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet, de fapt atât de cufundată în ele, încât a și ajuns la ușa de la intrare, și ghiciți ce? A uitat complet să-și cumpere niște ciocolată pe drumul spre casă. Ce fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
profilau, mișcătoare pe peretele din spatele nostru ca o altfel de Piétà, într-o necunoscută catedrală gotică. - „Te iubesc”, spuse. Rochia de culoare incertă în penumbra iscată de flăcările șemineului era croită în deschidere până în dreptul sânilor a căror arcuire, abia ghicită, ca-n misterele vrăjitoarelor din Evul Mediu - era văzut undeva o secvență de tablou sau de film - aveau ceva tulburător pentru că realitatea lor se lăsa numai sugerată, iar jocul acela de lumini, umbre și penumbre cobora până-n somn, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
număr, nu mai înțelegeau nimic. Începuse tăvălugul, meșteșugit și programat. Marga Popescu își puse picioarele unul peste altul, că în mișcarea scurtă a schimbării i se văzu, parcă întâia dată, poate chiar întâia dată, drumul, în parte dezvelit, în parte ghicit, al coapselor, cu linii perfecte, că fără să vreau îmi ridicai ochii către ea, întrebând-o: „Cine ești?”, dar fără să audă, vorbeam în mine, ușor tulburat. „De ce ai venit să mă feliciți, schimbându-ți programul de școală și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție prelungită. Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la o parte și ghiciți cine stătea acolo? Nimeni altcineva decât Joey Ciufutul. Ce caută el aici? a strigat Jacqui. —Te iubesc. — Trage perdelele, dobitocule! Da, scuze. A tras perdelele după el. —Te iubesc, Jacqui. Îmi pare rău, mai rău decât mi-a părut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]