100 matches
-
Adamachi” prezentarea detaliată a gândirii lui Mendel, am simțit cu adevărat ce înseamnă oprimarea științei de către politică. La Jena, la Vila Meduza, casa memorială a lui Ernst Haeckel, titanul evoluționismului, am avut momente de adevărată exaltare spirituală. Când a aflat ghida că suntem studenți români, a căutat să ne vorbească în mod special de cei trei elevi și doctori ai lui Ernst Haeckel: Grigore Antipa, Nicolae Leon și C.N. Ionescu. Nu numai că au fost doctoranzii lui Ernst Haeckel, dar au
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Adamachi” prezentarea detaliată a gândirii lui Mendel, am simțit cu adevărat ce înseamnă oprimarea științei de către politică. La Jena, la Vila Meduza, casa memorială a lui Ernst Haeckel, titanul evoluționismului, am avut momente de adevărată exaltare spirituală. Când a aflat ghida că suntem studenți români, a căutat să ne vorbească în mod special de cei trei elevi și doctori ai lui Ernst Haeckel: Grigore Antipa, Nicolae Leon și C.N. Ionescu. Nu numai că au fost doctoranzii lui Ernst Haeckel, dar au
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
unei scene de la curtea voievodului ștefan cel Mare. Curios, scena nu este dominată de ștefan, ci mai degrabă de mitropolitul Moldovei, îmbrăcat în odăjdii somptuoase. „Cât de înalt este ștefan aici în sală, așa era și în realitate, copii”, spune ghida muzeului cu o voce blazată, după care trage cortina, stinge lumina și dă drumul la o veche instalație audio din care se aude inconfundabila voce a lui George Cal boreanu, din piesa Apus de soare a lui Barbu ștefănescu Delavrancea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ștefănescu Delavrancea. La început, copiii sunt fascinați de spectacol, apoi dau semne de plictiseală, scot din buzunare telefoanele mobile sofisticate și încep să facă fotografii. „Fotografia se plătește, vă rog să nu folosiți aparatele de fotografiat”, intervine prompt și anacronic ghida, depășită de generația Facebook, printre șuierăturile și piuiturile unui aparat de aer condiționat pornit intempestiv în timpul reprezentației. După patru minute, spectacolul de sunet și lumină ia sfârșit, copiii se ridică bucuroși de pe mocheta pe care fuseseră așezați. O voce metalică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
11,30). Iată un mod foarte plastic de a arăta un lucru foarte important către un număr mare de turiști (circa 100), de diverse nații cum ar fi români, polonezi, ucraineni, dar și greci. Noi am plecat în frunte cu ghida noastră către punctul de belvedere al insulei, până la care făceam circa 15 minute, pe niște străduțe înguste, cu case construite cu bun gust, dotate cu un balcon larg unde stăteau grecoaicele și se uitau la noi. este destul de mică, are
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1053]
-
știți... A.R. Succint. La scurt timp după război, soțul meu e trimis la Dresda, cu încă patru redactori, în schimb de experiență. Cu mari insistențe, obține să vin și eu cu ei. La Dresda, delegația este însoțită de două ghide tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și combativă activitate noc turnă în paturile românilor. Suntem cazați într-un internat aflat în vacanță
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de experiență. Cu mari insistențe, obține să vin și eu cu ei. La Dresda, delegația este însoțită de două ghide tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și combativă activitate noc turnă în paturile românilor. Suntem cazați într-un internat aflat în vacanță. Singurul care nu poate profita de generozitatea donatoarelor e soțul meu, care-a venit cu marfa de-acasă. R.P. Repet, știu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
erau în posesia doamnei care urma să fie ghidul nostru. Noi nu știam cum arată, nici ea cum arătăm noi... ș.a.m.d. În orice caz, la 17,00 am ajuns la Otopeni, la 18,30 am fost depistați de ghidă și a început așteptarea lungă, sfârșită, cum am spus, puțin înainte de miezul nopții. Surprinzător: noi credeam că suntem excentrici și nu mulți ca noi se pornesc în ajun de Anul Nou spre alte continente. Nu-i așa! Două avioane - capacitate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
foarte frumos și se poartă. Puteai veni în blugi și la mănăstirea primeai fustă. N-am vrut să mă mai complic. Mai bine că ai cumpărat-o. Te aranjează. Mergând cu autocarul, nu după mult timp de la ieșirea din stațiune, ghida ne-a atenționat că intrăm în Valea Tempi situată între muntele Olimp și Ossa. În această vale, exista un templu al lui Apolo mai vechi decât cel din Delphi. La ieșirea din vale, drumul traversează câmpia înverzită de la Platamonas care
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care să traverseze muntele, au dat de icoana Sfintei Parascheva. Considerându-se un semn divin, s-a hotărât să se construiască o mănăstire pe locul acela. De aceea locașul este săpat în stâncă. Aici se găsește și icoana Sfintei Parascheva. Ghida ne-a prezentat viața Sfintei în timp ce am vizitat mănăstirea și locurile din jur. Sfânta Parascheva s-a născut în Epivata, astăzi Boiados în Bulgaria. Trăind într-o familie creștină cu frica lui Dumnezeu, la vârsta de 15 ani
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
căreia se afla statuia ce reprezintă simbolul orașului, calul. În antichitate, zona Larisei era vestită pentru cei mai frumoși și puternici cai din Grecia. Ne-am continuat drumul. Ajunsesem într-o regiune unde bogăția vegetației tesaliene de care ne vorbise ghida dispăruse. Munții erau stâncoși, fără vegetație, arizi dându-ți impresia că te afli într-un spațiu extraterestru. Parcă am fi pe Selena, mi-am zis gândindu-mă la neregularitățile ce le zărim pe corpul ceresc. ─ Ce-ai zis?m-a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în toate limbile turiștilor din autocar și bineînțeles n-am omis să-i cântăm „Mulți ani trăiască!”. S-a bucurat și el împreună cu noi până când am ajuns la destinație, unde am coborât. Janeta a dorit să facem o fotografie împreună cu ghida, domnișoara Evantia. ─ Hai, să facem o poză împreună, am invitat-o noi. Hai!a fost de acord așezându-se între mine și Janeta, aparatul dându-i-l celeialate fete, ghidul turiștilor care vorbeau limba maghiară, să ne fotografieze. Am făcut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dacă n-ai ști, n-ai spune că adăpostește un muzeu. Incongruențele continuă și în interior: culoarele largi, cu tavane foarte înalte, depășesc în suprafață spațiile expoziționale, care nu sunt nici ele prea solicitate. Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă asupra valențelor tabloului Masturbarea de Salvador Dali. Două bătrânele care o încadrează ascultă cu multă atenție. Renunț, după ce mai străbat câteva săli cu abstracționiști și cubiști. După impactul Prado, ceea ce văd aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo 14 feluri, unele mai gustoase decât altele, preparate în fel și chip. Vinuri excelente și ele, albe și roșii, mai dulci și mai seci. Apoi, desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare, printre ele și ghida care ne povestise mai devreme, cu însuflețire, despre viața lui Mauriac la Malagar. O zi cu două mese, diferite ca stil și ambianță, dar la fel de consistente și foarte potrivite pentru duminica aceasta petrecută la țară. În sfârșit, Thomas Wohlfahrt propune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
m-au convins... După-amiază, plecăm, întregul colectiv, cum se spune pe-aici, într-o excursie la Smolnîi, „leagănul revoluției” - azi sediul municipalității și al administrației guvernatorului. În sala în care Lenin a proclamat victoria „revoluției bolșevice”, am o discuție cu ghida. O întreb de ce nu sunt evacuate în alt loc tablourile și documentele leniniste și sunt păstrate aici, la Primăria orașului, unde ar trebui să domine spiritul lumii noi, posttotalitare. Mă ambalez: „Capitalismul și societatea democratică vor salva Rusia, nu privirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trebuie s-o respecte. Atunci, și nemții ar trebui să-i facă un muzeu lui Hitler, îi răspund. Face parte și el din istoria lor și a lăsat „ctitorii” comparabile! Nae Prelipceanu mă roagă să-i traduc „dialogul” meu cu ghida și reușește să plaseze și el câteva „propozițiuni anticomuniste”... Vizităm apartamentul în care a locuit, după revoluție, Lenin cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia timp de un an, trei luni și patru zile... (o evidență aiuritoare, mai trebuiau cronometrate și minutele!). Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi pare proiecția peste timp a mamei sale, o „reproducere” aproape fidelă. Intru în vorbă cu ele. Concluzia pe care o formulează: nu sunt bani, dar nici voință pentru reparația și întreținerea clădirilor din oraș. Într-o pauză, discut cu ghida despre filmul rusesc contemporan. Ne „întâlnim” perfect în disprețul pentru prestația culturală și politică din ultima vreme a lui Nikita Mihalkov, un imperialist cu reflexe antisemite tot mai deranjante. O observație în treacăt. Pe străzile orașului, numeroase mașini ale poliției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu elvețianca Corinne Desarzens și cu portughezul Paulo Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de hotel e mai drăguță și, în general, atitudinea gazdelor de la Moscova e alta. Acum este ghida lui Paulo, care are o privire ușor derutată, pare depășit de importanța momentului. Ajungem împreună până în celebra stradă Arbat, iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dv. Vă rugăm să ne țineți și pe noi la curent cu cele ce veți realiza În viitor. Cu deosebită considerație, Eugenia Nicolescu </citation> <citation author=”NICOLESCU Eugenia” loc=”București” data =”24 octomvrie 1973”> Stimate Domnule Dimitriu, Cred că tov. ghidă a Muzeului v-a comunicat, că la sfârșitul lunii septembrie a.c., un grup de excursioniști cu autocarul O.N.T., printre care ne aflam și noi, fiicele artistei Nora Marinescu, a vizitat În mare grabă muzeul (de fapt „Galeria oamenilor de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
era rezervat pentru orașul Fălticeni decât un popas de 10 minute. La insistențele noastre, conducătoarea autocarului a fost extrem de Înțelegătoare și a acceptat să stăm ceva mai mult, pentru a putea vizita muzeul. Vreau să mulțumesc pe această cale tov. ghide și În special D-nei Lovinescu (Stela Lovinescu, n.n.), care, deși era ora 9 ½ dimineața, s-a dus s-o aducă mai devreme pe tov. ghidă, care după 10 minute a venit, ne-a deschis muzeul și ne-a arătat unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a deranjat să ne deschidă muzeul mai devreme. Vă spun sincer că față de grupul din care făceam parte, ne-am simțit destul de prost, mai ales că toți știau pentru ce am vrut să vizităm muzeul . Totuși găsesc o scuză tov. ghide, prin faptul că totul s-a petrecut În mare grabă și posibil că a fost o scăpare. Dar nu aceasta ne-a nemulțumit, ci faptul că nu s-a găsit un loc mai potrivit pentru fotografiile mamei noastre. Este drept
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ce nu poate să recompună Internetul, este dimineața de vară cu fereastra deschisă, în timp ce autorul scria Crinul din vale, aburii Loarei străvezii umplînd aerul... Tot aici a mai scris: Louis Lambert, Eugénie Grandet, Père Goriot, În căutarea absolutului... Domnișoara Arlette, ghida, urmează să se mărite a doua zi. Ca un fel de superstiție literară, încerc să-i îmbunez viitorul, făcînd-o să evocăm împreună cum citea la Saché, "Nașul", deoarece se pare că Balzac va fi, nevăzut, la cununie... Arlette îmi întinde
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
părului la fel de alb. Vorbește bine românește. "Sunteți oameni de treabă", ne spune, "dar n-o să ajungeți nicăieri cîtă vreme vă conduc ăștia, care n-au nici o treabă cu capitalismul". Pe drumul de întoarcere de la Pamukale, cineva o întreabă pe Rita, ghida noastră turcoaică, de ce le obligă religia pe conaționalele ei să poarte voal pe față în public. Rita se inflamează și aproape se răstește la noi: "Asta n-are nici o legătură cu religia! Nicăieri în Coran nu scrie așa ceva, ci cu
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
soi de matriarhat înnebunit de absența masculilor, că plutea pretutindeni setea avidă de viață, de recuperare a trăirilor pierdute și - firește - lupta cu repercusiunile sociale și politice ale scindării Germaniei. Grupul nostru fusese întâmpinat încă de la aeroport de două tinere ghide, două nemțoicuțe blonde, cu bujori în obrăjori și forme apetisante, rubensiene (cuvântul „sexy” încă nu pătrunsese în vocabular). Două fete pline de viață și de solicitudine, de o generozitate care mergea - la propriu, nu la figurat - până la dăruirea de sine
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
și sticlele de țuică cu care veniseră din țară și pe care nu le puteau „expune” în vizitele oficiale la fabrici și ferme. La mesele de prânz, în restaurante, participau de obicei și câte un ziarist neamț sau doi, astfel încât ghidele se arătau amabile și ponderate. Noaptea, însă, se petreceau minunile - se deschidea Sesamul. Eram cazați în dormitoarele unui internat aflat în vacanță. Cele două Lorelei, lipsite de orice complex sau urmă de „respectabilitate”, se băgau, pur și simplu, în paturile
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]