159 matches
-
parte din inima lui Erich Beck. A rămas acea "vârstă de aur" a începuturilor. Cu cei 7 ani de-acasă, cu locul unde-a văzut prima oară lumina soarelui. Cu primul zâmbet al părinților. Cu poveștile, snoavele, istorisirile și primele ghidușii ale copilăriei. Cu întreaga structură care se cristalizează și se modelează de către cei dintâi învățători de neînlocuit, mama și tata structură pe care se clădește, se completează și consolidează întreaga osatură a vieții, până la moarte. De ce, oare, cu cât trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu o vede Cron, {EminescuOpIX 511} căci ține ochii închiși, nici aude strigările, căci este mort. Așa și acum creștinii fac pre la morții lor, strigîndu-se "clacă de nebuni", de-și bat spatele cu lopeți, chiuiesc, joacă și alte multe ghidușii fac, cari nici a se mai scrie sau a se pomeni nu se cuvine. 6) Alții cinstesc pre un idol anume Cupál. pre carele îl numea al rodurilor pământului, căruia la pârga secerișului la o zi a lor însemnată îi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și să trăiască și să moară". The unknown knight or The tournament / Cavalerul necunoscut sau Turnirul - "cumplită moarte și sînge"; "Moartea multor sarazini"; "un drac din hruba neagră-a Iadului". The merrie tricks of Lamynge-Towne. By Maistre John a Iscam / Ghidușiile din Lamynge-Towne. De John a Iscam - "fragilu-mi fir al vieții"; "întreaga lume-i ticăloasă"; "domnii și-orășenii sînt tîlhari deghizați"; "Bunuri nu am deloc, iar viața o disprețuiesc"; Îmi voi spăla mîinile cu sînge și am să fac negoț cu
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și Spectacol amânat (1985). Este exact ceea ce definește destinul lui Radu Antim, protagonistul romanului Ultima vară a lui Antim (1978), frate bun cu prințul din Roman. Bufonul shakespearian, Hamlet, Ioan fără de Țară, grimasa lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau cu blândă conștiență - întregul câmp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
timp anume pan... ce îl cump...rați. Și totuși remarcați faptul c... aplicarea simbolurilor în general trebuie f...cut... obligatoriu, f...r... inc...lcarea liberului arbitru al nim...nui. Tocmai de aceea, gândiți-v... de dou... ori înainte s... faceți ghidușii cu simbolurile, în cazul în care știți c... s-ar inc...lca astfel dorința sau voința cuiva sau dac... credeți c... o anumit... situație s-ar orienta astfel în favoarea dumneavoastr..., cât timp acest lucru nu ar trebui s... se întâmple
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a poetului. Același balans între melancolie și cinism, între ricanare și senzația eșecului, între ghidușiile erotice și erotizante, opuse tentației autoscopice, este de întâlnit în 1,2,3, sau... (1980) Tot așa, de la jocurile de limbaj, manierismul împănat intertextualist, citate culturale de la Shakespeare și Eminescu la Leonid Dimov, până la conștiința râsului ca mască a decăderii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să te chem. Am înțeles“; „Care-i porunca?“; „Mă duc! Mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să te chem. Am înțeles“; „Care-i porunca?“; „Mă duc! Mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pitorească culoare de epocă, concretizând o moralitate cu ajutorul unei ficțiuni, în care fantasticitatea are același sens de a adânci simbolul uman, scos în evidență cu mijloace realiste și magice în același timp. Cel care a remarcat trecerea la tonul de ,,ghidușie’’ care însoțește transformarea lui Belfegor în Aghiuță este Tatiana Slama-Cazacu. Drăcușorul subaltern apare încă de la început pitit printre diavolii mărunței de la urmă, cântărindu-și coada cu mâna. De asemenea creează aceleași efecte, prin câteva grecisme picurate, ,,filotimia și hristoitia’’ lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vecina și eleva lor. Le-am admirat toată familia. Am învățat de la ei în primul rând să fiu om. ,, Nici un minut din viață să nu-l pierdeți degeaba!“ ne îndruma domnul profesor la școală ori de câte ori avea prilejul. Era indulgent cu ghidușiile noastre. își făcea timp în afara orelor și pentru instrucția noastră culturală. Mergeam în excursii cu dumnealui și fiecare ieșire în natură pentru noi era un prilej de cunoaștere. Ne făcea ,,cunoștință“ cu fiecare plantă sau vietate. înjghebase un cor școlar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
unicul, ce are/ atâta greutate, vă rog, bunilor fizicieni, unde fuge mercurul;// (...) Unde se grăbește și de ce se grăbește mercurul,/ de ce, domnilor fizicieni, v-am spus, eu sunt/ un poet de modă veche, n-am nevoie de asemenea// farse, de ghidușii, de prezența acestui spiriduș/ la masa mea" (Unde fuge mercurul, Adrian Popescu). Repetiția pare a avea în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
interlopă. Golania devenise nu în ultimul rând un teatru caricatural la adresa comunismului. Ceea ce se petrecea acolo era un fel de happening de tip pamflet, dar și o fiesta a libertății de gândire și exprimare. Ironia, atmosfera de satiră, hazul, veselia, ghidușia devin o caracteristică a manifestației din Piața Universității. În câteva seri, regizorul Nae Caranfil a parodiat, cu ajutorul manifestanților, mitinguri electorale ale Frontului Salvării Naționale sau ale Partidului Comunist Român. Erau vizibile și debordante umorul și persiflarea. Acestea făceau din Golania
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
încălzești o țâră, până mulg vaca, și-i bea o căniță de lapte cald. La fereastră două chipuri de îngeri dulci priveau cu ochi de lumină scânteietori zăpada albă și lucioasă. Am intrat și m-am desfătat de jocul și ghidușiile micuților, o fetiță și un băiețel de trei-patru anișori. Pădurarul sosi din schimbul lui de noapte. Îl vedeam pe fereastră, un bărbat înalt, frumos, cu mișcări legănate, cu privire ageră. Privi mirat la săniuța încă nedescărcată; clătinând din cap a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a se manifesta. Cu o strângere de inimă, mi-am rotit, cu teamă privirea, în clasă, întrebându-mă... „oare... tot o coadă de topor...” Și așa copilul inteligent și talentat, care ne înveselea inima, în momentele triste, cu năzbâtii și ghidușii, a dispărut din viața noastră pentru totdeauna... Și iarăși începură să curgă zilele... și săptămâni întregi.. nepăsătoare, parcă, la tot ce se întâmpla... Ziarele vuiau de noile prefaceri... În umbră, nevăzut, țara se pregătea pentru noile schimbări ale acelui an
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alții. Zisele specii antropofile, iubitoare de oameni, spuneți voi În infatuanta poziție de „stăpân al Naturii“ pe care v’ați atribuit-o. Fiecare v’a oferit ceva: un beneficiu oarecare. Eu, pisica, o atmosferă, o liniște a căminului, chiar câteva ghidușii; el, câinele - regret că mi-a luat-o Înainte pe la voi, prin Europa - v’a oferit sprijinul la vânătoare pe vremea când aveați doar bâtă, eventual un arc și vă era greu. Am spus „regret“? Nici chiar așa. Am ajutat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
una de doar 7 ani totuși) - nu de tot, că e prea multă răcoare acolo - care beneficiază din plin de poluarea orașului, doar ca să vedeți o turmă de veverițe care o fac pe cioclii, inclusiv prin culoare: negre de tot Ghidușia le-a rămas Însă, ca și isețimea de tip Chip & Dale: s’au adaptat perfect. „Ticăloasele“. N’au fost În stare să născocească ceva nou. Chit că sunt mai „europene“, m’au copiat tot pe mine, acela ai cărui strămoși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dat de exemplu în studiile privind versificația românească, a ajuns în (unele) cărți de școală, iar sintagma "Al matale, Caragiale" o întâlnim azi pe afișele unor spectacole teatrale. Cu cât crește distanța în timp, cu atât dispare îndoiala asupra paternității ghidușiei versificate. Marea surpriză apare când parcurgi culegerile de documente literare. Primul semnal îl dă chiar "andrisantul", Missir, care, la 17 iunie 1912 (chiar în ziua apariției versurilor în presă) îi scrie lui Nicu Gane: "Dragă amice, văd în "Viitorul" publicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un tip a cărui mamă era "vicele", era a doua în funcție pe oraș [...]. Ei se purtau firesc. Poate cu puțin mai mult tupeu decât eram noi ceilalți [...]. Se vedea din partea profesorilor o anumită îngăduință față de ei, [...] le iertau anumite ghidușii, copilării [...]. Dar ei se purtau firesc față de noi, ba chiar într-un fel beneficiam de lucrurile astea. Ne mai aduceau câte o ciocolată străină, câte o nu știu ce bomboană sofisticată pe care noi nu o aveam. Și, într-un fel, ni
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
veseli la masă / eu mai întârzii pe sub pământ.” Precum se vede, un Christ cu surâs amar de bufon locuiește împreună cu cinicul ludic, înzestrat cu sarcasm necruțător, dar și cu tandreți euforice, aflat în permanent balans între revolta îngerului căzut și ghidușiile făcute cu hohot sălbatic: „Acum gelos pe fluturi ieri alăptat cu nori / nici nu știam ce-i umbra când m-au lovit cu bățul / cu lacrima pe-obrazul unui copil din flori, / am lunecat și iată simt biciul și simt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
a teatralității, „stilizarea“. Ubu-ul tău revela forța unui grup și, În același timp, azi, retrospectiv, Înțeleg că vorbea și despre pericolele Înregimentării, despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu „realismul socialist“: eram fascinați de spectacol și Îngroziți de manipularea dictatorului. De altfel, sunt sigur, Ubu nu a fost pus bine În scenă decât În țările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ba se poate zice... a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii!” Dintre toți junimiștii, Vasile Pogor era neîntrecut „în ghidușii și pozne” și avea o mare slăbiciune pentru dumneata. De acum, trecuseră anii și i-ai convins pe junimiști că matale ai ceva de spus. Într una din zile, stând de vorbă cu Vasile Pogor, l-ai prevenit în glumă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
trei vestiți "mușchetari" Ilie, Mitrel și Jean, eu completând echipa pe post de D'Artagnan. Ilie-Iliuță, odihnească-l Domnul, mereu pus pe glume, sclipitor, spumos ca o șampanie Mumm, înconjurat mereu de prieteni pe care-i delecta cu poveștile și ghidușiile lui, risipite seniorial. Îl "aflaseră" și profesorii, care nu se puteau abține să nu-l provoace la cursuri, seminarii și examene, în așteptarea unor replici senzaționale. La un curs special din anul IV, consacrat relațiilor dintre daci și romani, Ilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
limba Română, Gh.Ghibănescu [2] zicea: "Rădășanu trebue să fi avut acasă un bătrân foarte sfătos și ghidușos". Iar fostul nostru Director al Scolii normale:"Vasile Lupu" din Iași, Ioan Mitru, [3] îmi zicea: "ghidușule"! Am fost foarte bun de ghidușii că se strângeau toți elevi din clasă la banca mea. Bunica mea Ancuța mama mamei mele, mă iubea foarte mult, ca pe cel mai scump odor din lume. Ea îmi cânta și mă da huța pe picioare. Mă asvârlea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
erau chiloți s-a văzut tot Parisul babei. Și Jan zice bunică-să: "Scoală bunică, aici ai venit să-ți arăți arma, unde face părintele Mihăilescu Iordanu ?" A râs și popa și toți oamenii. Nu-i întrecea nici dracu la ghidușii. Și Iorgu Vasiliu la bătrânețe a trăit foarte greu. Au murit feciorii și Dna lui și el a rămas singur ca vai de capul lui. Și era mai mare mila de el. Dl.Petru Cucescu care m-a învățat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]