91 matches
-
Iar libertatea cea mai scumpă este aceea a conștiinței, a gândirii și este suprema noblețe a omului care e om. Puteți îngrămădi munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea milenară a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu ele vor mai îndulci primele câteva zile grele de armată, i-am lămurit, am halit tot ce se mai afla, am dat gradaților ce nu mai puteam noi consuma, am curățat totul și am azvârlit pe geam resturile și, ghiftuiți și cu ochii încercănați de oboseală și îngrijorare, așteptam ce va urma să vină. Ne uitam chiorâș la pâinea ceea rotundă și neagră, acum rece, și la cele două conserve de carne și într-un ultim efort nu le-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vechea viață de femelă singură, fără prejudecăți. Educația noastră era simplă și practică. CÎnd mama pleca În călătoriile ei către sus, o urmam aliniați doi cîte doi și trebuia să Învățăm uitîndu-ne cum face ea. Gata cu sorbecăitul și cu ghiftuitul fără griji : de acum Încolo aveam să ne confruntăm cu un cu totul alt gen de existență. Antropologii privesc vînătoarea și adunarea În grupuri ca pe cea mai primitivă etapă a civilizației, Însă pentru viața noastră, primitiv ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Avea grație și mister în atitudine, de parcă ar fi înfățișat un simbol. Se întrebă ce simbol putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și pisici până la alte carnivore mici - cum sunt motocicliștii - sau ierbivori oarecare, precum pietonii ori bicicliștii. Pietonii sunt niște ierbivori protejați de lege, cu rezervații speciale, numite trotuare. Însă adesea carnivorele nu se sinchisesc de ele și își fac siesta, ghiftuite, pe întreg spațiul rezervat ierbivorilor bipezi, care nu mai au pe unde să treacă și sunt nevoiți să iasă în stradă, la îndemâna carnivorelor flămânde. Dar atunci când pietonul renunță la imunitatea lui relativă, se urcă pe bicicletă și coboară în jungla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
șalău, o ciorbă de clean să se așeze bine toată mâncarea, iar în urmă bibani mici fripți întregi ca să poată fiecare scoate cu ușurință acul țepos din înotătoarea dorsală și să-l folosească drept scobitoare, așa cum le-arăta expert Covaliov. Ghiftuit, abia mai înghițind dintr-o inerție a poftei, Barzovie-Vodă articula cu greu următoarele: — Frate creștin, după belșugul pe care l-am văzut aici pe masă și din care foarte mulțumescu-ți că ne-am înfruptat și noi, nu mă pot opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu multă atenție unul față de celălalt, parcă se temeau să nu-și clintească unul, altuia gândurile. Mama prepara din nou friptură la tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei, la vârsta ei tinerii trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vasele, așa cum face și ea. Dar mie îmi place să stau la mine acasă și să mă uit în casele altora; să le văd satisfacția de pe chipuri în timp ce își mestecă afurisitele de fripturi și își înghit legumele congelate și plăcerea ghiftuită când se întind la televizor, inocența emoționantă cu care își îmbrățișează și își sărută copiii înainte de culcare, siguri că vor fi tot acolo și a doua zi. În timp ce mă uitam pe fereastra bucătăriei, Jane Wiener apăru la fereastra ei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete și toți mieloparzii și toți lupii cocoșați vor începe să zburde în jurul Boababului, până se vor sătura de căpșuni și vor încăpea, ghiftuiți, într-o poveste. „Prima morală: Uneori poți vorbi chiar cu zidurile, dacă le înțelegi. A doua morală: Ce cauți, aceea găsești. A treia morală: După ce găsești ceea ce cauți, trebuie să meditezi; abia mai târziu să începi să cauți din nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar fi avut de unde să știe că, în cântec, era vorba doar de un refuz al soldatului neamț, spre a se lăsa ghiftuit zilnic cu năzdrăvana invenție culinară, mazăre și slănină: Heute hat der Staub uns weggeschlaucht, Daß alle Knochen pieken, Und hat uns auch mal angefaucht, Drum lassen wir uns bewirten. Nach Drill und Dreck Gibt's Erbsen mit Speck Aus der
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un capriciu, șansa de a face din Stațiune o cetate cu adevărat liberă și prosperă. Un refugiu al poeților, al pictorilor: un bastion al artiștilor, ai fi putut! Măcar într-o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu! Artistul ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe toți la condiția ta, nesigură, solitară, aplecată spre bizar. Îți place să privești, năuc, în portofelul mai mult gol? La frigiderul scos din priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o clipă În brațele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celui mai bogat negustor din Teheran și, deși n-are decât douăzeci de ani și arde cu aceeași flacără ca noi toți, nu-și pierde niciodată cumpătul, e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată mi-e o foame de lup, zise el mângâindu-și burta. E mai bine să intri acolo ghiftuit, că și-așa nu-i prea ușor să ieșim. ― Nu văd nici un inconvenient. (Dallas își zise că era prilejul de a sărbători întoarcerea lui Kane printre ei. În absența altei posibilități de bucurie, un ultim ospăț înainte de somn era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai timp să te dezmeticești, deja ești prins în mreje. Planeta se umple de probleme, hă,hă, hă, noi stăm pe bogății. (Așa văd conducătorii noștri din spațiul lor, sideral. Ghiftuiți, ocupați cu profituri între mai multe sforării, nu văd nici sângele vărsat de alții, ce le ajunge la genunchi). Degeaba vorbim în șoapte pe la colțuri surde. Cum, codrii nu mai sunt, ne facem pescari la drumul mare, să aruncăm plasa
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de roțile avioanelor ghiftuite, urmat de Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode și Cuprian și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cred. Tipii arestați la Tămădău erau blindați cu „cocoșei” de aur cât să cumpere o Universitate cu tot cu profesori, dar bufonii timpului nostru ar vrea, ca în continuare să nu-i deplângem pe profesorii aceia care făceau zilnic foamea, ci pe ghiftuiții ce visau să verse în continuare veninul asupra țării noastre de pe meleaguri străine. De aici se vede clar, foarte clar, dacă mi se permite să zic așa, că în 1947 nu era libertate. Vorbesc de libertatea de a trage cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aer. Se începea, mai târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un sfat, nu șovăia, era sufletul lui, slăbiciunea veșnică a adultului față de tineretul ce vine din urmă. Cui i-ar fi trecut prin cap să îl pună în fața unui inginer șef? Învăța ceva și câștiga niște bani! Pleacă de la el ghiftuit și oboseala zilei precedente la cuprins. Ajuns acasă se întinse în pat și adormi imediat, greu, fără vise, odihnitor< somnul tinereții fără alte griji. Pe la ora 16 aude glasul soră-si, Ilona comentând singură, cu voce tare să îl anunțe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
eliberatoare, după o cină copioasă cu mult pește, mămăligă și mujdei de usturoi. Prietenele mamei duhnesc toate a usturoi, mai ales când se angajează în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor ghiftuită și pestilențială. Mă îndrept cu pas alert către cușca cu pereții de plasă, puternic luminată, ce se ivește în toată enormitatea ei în depărtare, spre capătul de sud al plajei. Mama a rămas în urmă cu amicele ei, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cirezarii. Se auzeau lăutari și chiote din prăvălia neluminată, cu geamuri afumate și înalte. Era mai mult o petrecere, că locul aducea bani. Unul vindea, altul cumpăra, cum s-ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai mult de-atât. Privindu-mă În ochi, am avut senzația șocantă de a descoperi doar niște resturi ale eului meu obișnuit, rămășițele unei identități evaporate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]