90 matches
-
Iar libertatea cea mai scumpă este aceea a conștiinței, a gândirii și este suprema noblețe a omului care e om. Puteți îngrămădi munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea milenară a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
La gândul că Sammy stătuse singur acolo mă cuprinse tristețea și nostalgia. Ne-am instalat În cel mai puțin mizer separeu și ne-am prefăcut că analizăm meniurile din plastic, care nu se schimbaseră de zeci de ani. Deși eram ghiftuită, am cumpănit dacă să-mi iau pâine prăjită cu scorțișoară sau cartofi prăjiți și apoi am hotărât că În afara Manhattanului excesul de carbon era permis și le-am luat pe amândouă. Sammy a comandat o cafea simplă. Una dintre chelnerițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o clipă În brațele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celui mai bogat negustor din Teheran și, deși n-are decât douăzeci de ani și arde cu aceeași flacără ca noi toți, nu-și pierde niciodată cumpătul, e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată mi-e o foame de lup, zise el mângâindu-și burta. E mai bine să intri acolo ghiftuit, că și-așa nu-i prea ușor să ieșim. ― Nu văd nici un inconvenient. (Dallas își zise că era prilejul de a sărbători întoarcerea lui Kane printre ei. În absența altei posibilități de bucurie, un ultim ospăț înainte de somn era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă, Îmi face o poză. Așa cum stau ghiftuit, pe o pătură, Între resturile unui prînz monstruos, mijindu-mi ochii, poate din cauza soarelui care Îmi luminează chipul, poate din cauza suferinței, tuns oribil, par mai degrabă subiectul unui experiment gastro-intestinal, În laboratorul unui doctor socialist pentru care etica nu Înseamnă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și boierii avuți să facă danii mănăstirilor, nu numai în diferite obiecte de uz bisericesc, ci și în moșii, încât, cu vremea ele ajunseseră să posede întinse pământuri, exploatate după bunul plac al mai-marilor în ierarhia călugărească. Purtarea acestor călugări ghiftuiți și destrăbălați jignea sentimentul demnității naționale. Mănăstirile închinate nici măcar nu plăteau vreo dare statului. Veniturile lor nu erau controlate de nimeni, fiind risipite în scopuri străine de țară, de către <nămolul acela tot crescând de călugări fără treabă și nepăsători>. Încă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un sfat, nu șovăia, era sufletul lui, slăbiciunea veșnică a adultului față de tineretul ce vine din urmă. Cui i-ar fi trecut prin cap să îl pună în fața unui inginer șef? Învăța ceva și câștiga niște bani! Pleacă de la el ghiftuit și oboseala zilei precedente la cuprins. Ajuns acasă se întinse în pat și adormi imediat, greu, fără vise, odihnitor< somnul tinereții fără alte griji. Pe la ora 16 aude glasul soră-si, Ilona comentând singură, cu voce tare să îl anunțe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cirezarii. Se auzeau lăutari și chiote din prăvălia neluminată, cu geamuri afumate și înalte. Era mai mult o petrecere, că locul aducea bani. Unul vindea, altul cumpăra, cum s-ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe care [a] făcut-o cu toate arterele explodînd sîngele”, căutînd - scria ironic Gheorghe Dinu - să se Înscrie membru În societatea producătorilor de mere, cu drept de vot și bust În grădina Ateneului” și tipărindu-și versurile „la o editură ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plîngîndu-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit În potcoavă chivăra
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dimineață, se îndreptară galeș spre dragii membri fideli ai partidului său cel mai iubit, care să fim sinceri până la capăt, numai de cultură eco nu le arde lor. Modelul politic și social de succes, galopant asimilat de acești membri bine ghiftuiți ai partidului de guvernământ, cuprinde mari palate de beton, mașini multe și cât mai puternice, eventual elicoptere, partide de vânătoare, dezmăț cu târfe și caviar, vizoane și vuittoane, dispozitive speciale de protecție, cheltuieli bugetare de protocol, conturi umflate la bănci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
degrabă, multă lume era superstițioasă decât credincioasă, chiar dacă se prosterna la icoane și moaște. Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți în ale credinței. Sub privirea împăciuitoare a unui episcop ghiftuit, un popă lumeț și șugubăț vorbea mirenilor de virtutea scăpătăciunii. Prin boscheți, zăceau haimanale trândave duhnind a transpirație. În șanțurile din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți de muște, atrase de putoarea țuicii. În apropiere, cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
satisfacție orgolioasă. Cioran, o știm, nu-i suportă pe cei care se realizează, pe fericiți, considerându-i superficiali, ignoranți, ignobili. Iată-l spunând: „Toate aceste națiuni occidentale Ă niște cadavre opulente” (I, 79). Sau, mai explicit: „Toate aceste popoare fericite, ghiftuite: francezi, englezi... O, eu nu sunt de aici, am în spate veacuri de nefericire. M-am născut într-un popor fără noroc. Fericirea se sfârșește la Viena; mai departe, Blestemul!” (I, 49). Este blestemul ieșirii din timp, al blamatei ieșiri
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
comunist) încearcă să spună ceva fără a aduce explicații. b. „F.N.T.D.R. a organizat meetinguri și întruniri” Într-un județ devastat de secetă și foamete exact asta și trebuia: „meetinguri și întruniri”. Bine nțeles că cei care le susțineau aveau burdihanele ghiftuite bine dar cum demagogia era la ea acasă, nu era prea mare „efortul” acestor gălăgioși și ostentativi oratori școliți pe la cursurile de cadre de a arunca în stânga și în dreapta lozinci sforăitoare ba, chiar și pupături „părintești” pe capetele nevoiașilor din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
bolșevicilor: „chiaburul reacționar”. e. Urături cu texte venite de la Centru. „Moda” festivalurilor n-a pierit După aceste 12 rânduri scrise în „raport”, ce nu făceau nicio referire la cantitatea de alimente ce ar fi rezultat în urma chetelor publice organizate de ghiftuiții activiști uteciști, Bighiu trece urgent la chestiuni considerate a fi mai importante decât foamea ce o suportau cei mulți. Așadar, vom cita și din secțiunea „presă și propagandă”, ce urma celei „economice”. De fapt, și partea propagandistică fusese subordonată complet
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care cu doar cu doi ani în urmă le dezavuau la capitolul „svonuri reacționare”. Iată cum își organizaseră tov-ii vasluieni viitoarea „muncă de lămurire” în sens invers celei din 1948, ceea ce demonstrează încă o dată, că acei activiști (bine plătiți și ghiftuiți) nu erau decât niște bieți papagali: „...în privința instrucțiunilor cu problema la sate Biroul Județean hotărăște ca să ia legătura cu județeana P.M.R. pentru a cunoaște locurile unde se face Gospodării Agricole Colective pentru a putea trimite pe cei mai buni activiști
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce veți găsi? Veți găsi micul animal negricios sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de muște năuce, strîns legate, strangulate, încît micul animal poate oricînd, la orice oră, să se înfurajeze". Sîntem îndreptățiți, în acest caz, să vorbim de fenomenul foarte des descris de etnologi, cel
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu ele vor mai îndulci primele câteva zile grele de armată, i-am lămurit, am halit tot ce se mai afla, am dat gradaților ce nu mai puteam noi consuma, am curățat totul și am azvârlit pe geam resturile și, ghiftuiți și cu ochii încercănați de oboseală și îngrijorare, așteptam ce va urma să vină. Ne uitam chiorâș la pâinea ceea rotundă și neagră, acum rece, și la cele două conserve de carne și într-un ultim efort nu le-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai timp să te dezmeticești, deja ești prins în mreje. Planeta se umple de probleme, hă,hă, hă, noi stăm pe bogății. (Așa văd conducătorii noștri din spațiul lor, sideral. Ghiftuiți, ocupați cu profituri între mai multe sforării, nu văd nici sângele vărsat de alții, ce le ajunge la genunchi). Degeaba vorbim în șoapte pe la colțuri surde. Cum, codrii nu mai sunt, ne facem pescari la drumul mare, să aruncăm plasa
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mor de sete în preajma fântânii. Aștept până când canibalii vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad. Se pare că omenirea nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vasele, așa cum face și ea. Dar mie îmi place să stau la mine acasă și să mă uit în casele altora; să le văd satisfacția de pe chipuri în timp ce își mestecă afurisitele de fripturi și își înghit legumele congelate și plăcerea ghiftuită când se întind la televizor, inocența emoționantă cu care își îmbrățișează și își sărută copiii înainte de culcare, siguri că vor fi tot acolo și a doua zi. În timp ce mă uitam pe fereastra bucătăriei, Jane Wiener apăru la fereastra ei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o bomba atomică au fost întârziate cu doi ani“, zâmbi din nou, pentru că, la urma urmelor, averea lui nu va avea prea mult de suferit. Octombrie 1986 — Deci povestește-mi despre personajul Hussein, spuse Henry, în timp ce el și Mark ședeau ghiftuiți, aproape prăbușiți, pe părțile opuse ale unui foc de bușteni ce trosnea în salonul Clubului Hearland. Micile bârfe familiare fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar fi avut de unde să știe că, în cântec, era vorba doar de un refuz al soldatului neamț, spre a se lăsa ghiftuit zilnic cu năzdrăvana invenție culinară, mazăre și slănină: Heute hat der Staub uns weggeschlaucht, Daß alle Knochen pieken, Und hat uns auch mal angefaucht, Drum lassen wir uns bewirten. Nach Drill und Dreck Gibt's Erbsen mit Speck Aus der
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răspândind către cei care-l ascultă acordurile unui blues. Din întuneric, pătrunde în conul de lumină o mulatră înaltă, drapată, în rochie roșie ca focul. Cu vocea ușor răgușită și ochii pierduți în zări numai de ea știute, oferă mulțimii ghiftuite și asudate, povestea tristă a unei iubiri neîmplinite. Cuvintele intră în inimile tuturor, chelneri și clienți deopotrivă încremenesc sub vraja lor, ca fermecați: "Dar eu nu te-am uitat, Și în inima mea te-am păstrat, Ca un vis minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]