1,249 matches
-
făcea bine, indiferent de ce boală ai fi suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroși vrăjitori și paranormali răsar din anonimat, pentru a cunoaște o clipă de celebritate” (lumivirtuale.ro). Inovația e recentă, percepută ca atare și de aceea adesea subliniată de ghilimele și însoțită de alte mărci ironice contextuale: „pe unii bolnavi i-am văzut la alte mănăstiri sau la «paranormali» de ultimă oră” (lumeam.ro) „păstrează secretul... altfel mă cheamă la emisiunile cu paranormali!” (poezie.ro); „faci ordine printre paranormali?” (inoan-press
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
a opțiunii și întreaga bucurie a reușitei. Îngerul e întotdeauna discret, tace atent, acționează, după o formulare a lui Paul Claudel, prin inducție, în timp ce demonii, mult mai vizibili, acționează prin seducție. Îngerul e obligat să-și iubească “clientul” (cuvîntul și ghilimelele aparțin autorului), oricît de ticălos ar fi acesta și să fie martirul greșelilor nenumărate ale omului, iar una dintre posibilitățile omului de a concretiza, chiar în cazul dușmanilor, cerința biblică “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, este a
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
interogației, nu suspină după odihna statornică și nu dorește salvgardarea continuității prin discontinuitate. 6. În relativ, muzicile savante pot împrumuta fasonul fie a unui punct, a două puncte, a puncte-punctelor, a punct și virgulei ori a simplei virgule, fie a ghilimelelor, a parantezelor, a semnului mirării, a semnului întrebării sau a cratimei. În absolut, ele au câte ceva din toate aceste indicii grafice, precum și eleganța de a renunța la negarea oricărei condiționări și oricărei relații, ceea ce exercită asupra celor ce le vin
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
fiind exemplare. Dar virgula ne atenționează și că muzica palpită, că are o inimă ce bate aidoma unui ceas al vremurilor și care separă globulele sangvine într-o urnă sacră plină până sus de taine. 12. O muzică pusă între ghilimele este fie manieristă, fără personalitate, fie compilată sau chiar însușită prin efracție. Imnurile bizantine ori gregoriene, alcătuite prin aplicarea procedeului centonizării sunt, de asemeni, sub semnul ghilimelelor. Nu mai puțin unele muzici post-moderne, proiectate pe baza unor citate, colaje și
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
o urnă sacră plină până sus de taine. 12. O muzică pusă între ghilimele este fie manieristă, fără personalitate, fie compilată sau chiar însușită prin efracție. Imnurile bizantine ori gregoriene, alcătuite prin aplicarea procedeului centonizării sunt, de asemeni, sub semnul ghilimelelor. Nu mai puțin unele muzici post-moderne, proiectate pe baza unor citate, colaje și chiar adaptări care, oricât de filantropice ar fi ele, tot în deficit de personalitate și de inspirație se află și tot în exces de comoditate și de
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
narative complicate, deopotrivă cu tuneluri și subterane întunecoase și cu bolți și turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii "personale" (rețineți ghilimelele) se află, cum sugeram, undeva la jumătatea biografiei (și-ar fi găsit oricând o rațiune aruncate undeva prin jurnal) și a ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
Când au venit alegerile, ziarele s-au cumințit. Cine a vrut informații cu adevărat echidistante nu a avut decât două alternative: Evenimentul zilei sau Cotidianul. Deși Evenimentul zilei avea reclame electorale cu Vadim de ți-era mai mare dragul. Între ghilimele, bineînțeles. Dintre televiziuni, Realitatea TV mi s-a părut de departe cea mai profesionistă. Îi are pe Robert Turcescu și Rodica Culcer, doi jurnaliști care fac mai mult decât toți Tucii la un loc. Dintre radio-uri, Europa FM. Cam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
ro). O sferă mai limitată de utilizare are termenul neutru-solemn logodnic, destul de frecvent totuși; extrem de rar apar tovarăș (eventual cu determinarea "de viață") și mai modernul partener: primul e probabil uzat de folosirile politice mai vechi (primește de altfel și ghilimelele ironiei: "Romeo și-a petrecut Crăciunul nu la vreun restaurant select cu Ťtovarășať lui, ci în casele unor patroni din Galați", (vlg.sisnet.ro); al doilea e ambiguu, fiind folosit cel mai adesea cu referire la parteneriatul de afaceri, de
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
gândim mai bine, nu e vorba nici măcar de atât! Ne vom opri, copii, la fragmentele obligatorii din vechea programă, trecând, la lecturi suplimentare, Despre neajunsul de a te fi născut. Doar ca titlu, ca sintagmă care "dă bine", preluată fără ghilimele: Un fior de resentiment răzbate din străfundurile ființei personajului despre acest neajuns de a te fi născut". Ici-colo "marele critic" Valeriu Cristea și trimiteri confuze la Vasile Lovinescu pe care autorul și-l ia, se pare, drept model. Premisa cărții
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
zic, ci și de un anumit stil de a te împotrivi lor. Am ales între bibliografie și pustiu, mai ales că bibliografia era deja convertită în creații de cei mari, deci salvată" (pag. 83). Alesese ,pustiul": adică lupta și sacrificiul (ghilimelele nu trebuie să ne înșele: evitau grandilocvența) pentru libertate. * Avea 42 de ani - de 12 ani în exil - pe cînd scria aceste rînduri. Avusese timpul necesar de a-și defini destinul. Scrisoarea se încheie cu cuvintele eu îmi apăr pustiul
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
civilizația și bunăstarea și serviciile publice care funcționau impecabil în Occident, la Viena și așa mai departe. Eu am făcut acest lucru dintr-un gest ideologic și, în același timp, o naivitate, nu știu dacă să folosesc cuvântul acesta între ghilimele sau nu. Scriind aceste cărți... de ce le-am scris? O să vă spun și cum am ajuns acolo. Făceam în acea perioadă Cahiers roumains d'études littéraires. în același timp, împreună cu Al. Duțu, eram membri în Comitetul Internațional de literatură comparată
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
toate gloriile acestea. Nu în sens de frondă, nu, nu, ci de a vedea ceea ce corespunde cu propriile noastre tendințe. Acuma lucrurile acestea s-au consumat, dar pe vremea când am fost pus la punct, într-un mod strivitor, între ghilimele, ,hm! cum? Roland Barthes? Cine e ăsta, Marino, ca să-l conteste pe Roland Barthes?" Uite, dom'le, că există... și eu sunt un autor, în definitiv. Chiar francez. Figurez în Dicționarul scriitorilor francezi și am patru cărți publicate la Paris
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
în pielea personajelor sale. Prozatorul schimbă foarte bine registrele de la o situație la alta, personajele sale sînt vii, au autenticitate, iar identitatea lor este întărită de particularități culturale și de limbaj care le fac ușor recognoscibile. Viața, cu sau fără ghilimele, satului Lindenfeld este văzută din perspectiva unui narator omniscient care coboară în permanență unghiul de percepere a realității la nivelul tuturor personajelor sale. La o privire globală asupra imposturii care se pune la cale de către angajații lui Otto von Romanoff
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar cu relaxare. Moartea, pusă între ghilimele, e o simplă trecere către viața de apoi, fără lestul dezagreabil și impredictibil al trupului. Singura instituție pe care ar vrea s-o înființeze acest ins anti-instituțional și nonconformist prin excelență s-ar numi nu altfel decât - fără vacanțe și
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Regale, dacă nu mă înșel... A.M.: Da, exact. Domnule Iorgulescu, eu nu reneg deloc acel articol, dar aș sublinia că, în cazul meu, s-a produs, cum să vă spun, o anumită deviere, o anumită transformare involuntară. Vocația" mea, între ghilimele, dați-mi voie să vă precizez acest lucru, nu este de critic literar, vocația mea este, verbi gratia, ideologică. Eu am fost deviat de regim spre teoria literaturii, spre critica ideilor literare și a concepțiilor estetice, fiindcă nu puteam să
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
fi un motiv. Al doilea motiv este orientarea de care v-am spus. Critica literară era hiperliterarizată, eu veneam cu ideologia mea, pe care n-o puteam manifesta, din cauza constrângerilor, în primul rând. Pe urmă eram încă oarecum ,naiv", între ghilimele, și mă supăram că nu eram înțeles sau că ideile mele nu erau înțelese. Polemizam uneori nestudiat, și asta mi-a atras animozități. Și, în felul acesta, s-a ajuns la această singurătate, care acum văd că începe să fie
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
îi savurăm săptămânal în "Gazeta Sporturilor". Două motive explică, în general, audiența ridicată a acestor editorialiști de sport. În primul rând, sunt foarte informați. Cunosc în amănunt istoria sportului, personajele ei, vorbele de duh rostite de eroii cu sau fără ghilimele ai sportului. Secundo, scriu înnebunitor de bine. Cei deja menționați sunt mai mult decât niște jurnaliști cultivați, sunt scriitori în deplinul înțeles al termenului. Ascultați-i pe comentatorii de fotbal, priviți știrile sportive de la TV, citiți la întâmplare paginile de
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
bicicletă veche de damă - i se furaseră doar niște accesorii fără importanță - o stare de fapt care altundeva și-ar fi găsit locul într-o poezie unde în rîndul strîmb din mijloc o mînă ezitantă a ascuns un "i" în ghilimele * un aer primăvăratec zorea măturătorii cu roabele lor doldora de copii nervoși în orășelul apropiat pe străzi strigau după o ieșire la mare îi îmboldea firește o poftă năvalnică după rugina canalelor de acces spre subsoluri de apă singurul șuvoi
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
sunt menționați la final, între paranteze sau fără paranteze; pentru Prosopographia Imperii Romani, apar trimiteri stranii - ex.: p. 171, nota 27 - PIR2, [3] (!) F 418; p. 174, nota 37 - PIR2, L p. 258 (!)), titlurile sunt scrise când italic, când între ghilimele, anul apariției este indicat după pagini, locul editării unor lucrări este eronat ș.a.; toate dovedesc indubitabil cel puțin un lucru - că dl. Mîrșanu nu e încă familiarizat cu tehnica redactării științifice. Foarte probabil, dl. Dragoș Mîrșanu are o bună pregătire
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor propriu și figurat-ironic, statutul aluziv al unor citate, sună ca niște citate - prea evidente ca să mai fie atribuite sau ca să fie puse în echivalentul verbal al ghilimelelor. De multe ori ele sunt chiar citate. N-am încercat niciodată să identific originea lui " Toată lumea dă cu piciorul în mine", pentru că această expresie a sfîrșit prin a deveni o semnătură, un autocitat caracteristic, o prezentare de sine, un semnal
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
dă cu piciorul în mine", pentru că această expresie a sfîrșit prin a deveni o semnătură, un autocitat caracteristic, o prezentare de sine, un semnal de recunoaștere. Utilizate ca niște glume private și totodată ca niște "mecanisme de apărare", aceste "citate" (ghilimelele sunt aici necesare și, mai mult, au avantajul de a sugera "punerea în abis": citatul în citat în citat și așa mai departe, ca într-o regresiune infinită) - aceste "citate" provin din sursele cele mai diverse, scrise sau orale. Uneori
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
primit prin poșta electronică de la distinsa doamnă prof.univ. dr. Angela Mamier un articol publicat în „Midi Libre”, cotidian regional din Montpellier, France, pe 6 ianuarie la rubrica „actualités régionales”, pentru care îi mulțumesc și îi rămîn îndatorată. Prima parte în ghilimele reprezintă traducerea textului din tăietura de ziar alăturată, iar partea a doua, punctul meu de vedere asupra gravelor ironii pe care își pune iscălitura ziaristul francez, de la care aștept cu drag o explicație, dacă are curaj și răspunsuri convingătoare. De peste
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
majusculă sau cu literă mică a punctelor cardinale (Apus/ apus), păstrarea majusculei numai în cazul în care un substantiv are în text valoare alegorică (Viața/ viața), eliminarea dublei marcări a dialogului (la V. Voiculescu), prin liniuță de dialog și prin ghilimele, utilizarea virgulei conform ortografiei în vigoare, corectarea tacită a scrierii substantivelor articulate cu un singur -i de către V. Voiculescu ("Urlă lupii-n vînt"). în Colind pentru vînătorii de munte publicat în R.F.R., apare versul "Cu armele în mîini", pe care
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Cazimir ascultă și ia notițe. O face cu o fidelitate năstrușnică și perfidă, înregistrînd de-a valma atît lucrurile cu miez, cît și prostiile debitate de la catedră. Nu le evidențiază nicicum pe acestea din urmă - nici prin "sic", nici prin ghilimele, nici prin semne de exclamare. Textul capătă astfel un aspect lunecos și straniu, putînd fi calificat ad libitum drept oligofren sau urmuzian: "Cronica lui Neculce s-a păstrat în 14 manuscrise (11 la București, 3 la Iași). Aceste manuscrise sunt
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
beneficiat de o condiție ideală: după ce Minulescu mi-a dăruit autograful solicitat, retrăgându-se din încăperea în care ne aflam, rămas singur până s-o părăsesc la rându-mi, am transcris imediat cuvintele sale, cele pe care le citez între ghilimele. Ajuns acasă, m-am apucat să relatez întâmplarea, pătruns încă de atmosfera și ambianța locului unde se desfășurase. La treisprezece ani poetul meu preferat era Coșbuc. Doi ani mai târziu mă pasiona Eminescu. Aceștia erau clasicii, atotputernicii stăpânitori ai manualelor
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]