260 matches
-
fi de folos și îl provoacă pe conducătorul lor, Stag Stopa. Regulile Răzbunătorilor Negri permit provocarea conducătorului lor doar de către un membru, așa încât Feric e dus în tabăra lor pentru a fi inițiat. În timpul inițierii, luptându-se cu Stopa cu ajutorul ghioagelor, Feric pune mâna pe legendara "Mare Ghioagă de Held" - care poate fi mânuită doar de un descendent al adevăratului Rege al Helderului, Sigmark IV. Răzbunătorii Negri îi jură loialitate, devenind "Cavalerii Svasticii". Din acest moment, Jaggar își arogă dreptul ereditar
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
conducătorul lor, Stag Stopa. Regulile Răzbunătorilor Negri permit provocarea conducătorului lor doar de către un membru, așa încât Feric e dus în tabăra lor pentru a fi inițiat. În timpul inițierii, luptându-se cu Stopa cu ajutorul ghioagelor, Feric pune mâna pe legendara "Mare Ghioagă de Held" - care poate fi mânuită doar de un descendent al adevăratului Rege al Helderului, Sigmark IV. Răzbunătorii Negri îi jură loialitate, devenind "Cavalerii Svasticii". Din acest moment, Jaggar își arogă dreptul ereditar de a conduce și începe o cruciadă
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
angajeze în luptă cu câți mai mulți inamici posibil. Aceasta a implicat un element surpriză, cu arcașii aruncând săgețile din ascunzători în spatele primei linii de atac. Prima linie de atac era echipată cu arme cu rază scurtă de acțiune ca ghioage, axe, săbii și lănci. Zece divizii ale armatei Kaurava erau așezate într-o formidabilă . Cea de-a unsprezecea se afla sub directa comandă a lui , în parte și pentru a-l proteja. Securitatea comandantului întregii armate era punctul central al
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
ordonat trupelor Kaurava să înceapă ofensivă încă din prima clipă. Fiul lui Arjuna, , a fost înconjurat și atacat de un număr de prinți Kaurava. Arjuna intră în luptă pentru a-l ajuta pe Abhimanyu. Bhima intră în scenă învârtindu-și ghioaga(ciocanul) în aer și începe să atace pe Kaurava. Duryodhana trimite o mare trupă de elefanți spre Bhima. Când Bhima vede această mare masă de elefanîi apropiindu-se, coboară din carul său de luptă și îi atacă de unul singur
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
în aer și începe să atace pe Kaurava. Duryodhana trimite o mare trupă de elefanți spre Bhima. Când Bhima vede această mare masă de elefanîi apropiindu-se, coboară din carul său de luptă și îi atacă de unul singur cu ghioaga sa de fier. Aceștia s-au împraștiat speriați înapoi spre armata Kaurava provocând numeroase pierderi. ordonă un atac total împotriva lui Bhima. rezistă la tot ce a fost aruncat asupra lui și atacă pe frații lui Duryodhana, omorând opt dintre
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
lui Bhima nu aveau nici un efect asupra lui Duryodhana. Krishna îi reamintește lui Bhima despre jurământul pe care il făcuse de a-l ucide lovindu-l sub centură, iar Bhima face acest lucru deși era împotriva regulilor luptei cu ciocanul(ghioaga sau buzdugan)(deoarece Duryodhana încălcase deja toate regulile în acțiunile sale anterioare). Astfel, strategia de neegalat a lui Krishna a ajutat Pandava să câștige războiul Mahabharata aducând sfârșitul tututor comandanților Kaurava, fără să folosească nici o armă. Deasemenea îl readuce la
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
aici, în maelstromul Mișcării. Treimea utopică: adevărul, libertatea, dreptatea. Geometric, e vorba de triunghiul isoscel, al cocorilor. Azimutul este instinctul fosil, un cip/implant, ancestral, transcedental? Noii animiști consideră că acesta e undeva în lobul temporal. Evoluție: întâi a fost ghioaga, apoi buzduganul apoi scep trul. AUM MANE PADME HUM Descântec pentru îngerul orfan Mare golul rostogol, Moara tahionilor, Moira eonilor, Vama vămilor de Dor De lumină purtător Tatăl nostru veghetor ? Ce se pierde să-și rămână Din durata Lui divină Partedin
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
de lemn sau legată de coadă cu un lanț. Din prima formă derivă sceptrul, ca însemn al puterii suverane. A doua formă era, ca și buzduganul, o armă masivă. La o coada de lemn se atașa, cu un lanț, o ghioagă metalică, cu sau fără țepi. Acest tip de armă se numea și "bici de luptă". Buzduganul derivă din ghioaga din lemn prevăzută cu țepi de metal, folosită ca o armă a țăranilor chemați la luptă, care erau prea săraci să
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
A doua formă era, ca și buzduganul, o armă masivă. La o coada de lemn se atașa, cu un lanț, o ghioagă metalică, cu sau fără țepi. Acest tip de armă se numea și "bici de luptă". Buzduganul derivă din ghioaga din lemn prevăzută cu țepi de metal, folosită ca o armă a țăranilor chemați la luptă, care erau prea săraci să-și permită o sabie. În Imperiul Roman, buzduganul (care purta denumirea de "clava") a fost întrebuințat pe scară largă
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică? Lasă, zic, că nu sînteți dumneavoastră atât de fricos! Ba sînt! Ce să fac, zice, nu pot eu să lupt cu floreta în mână, cu unul care ține o ghioagă. Uită-te în jurul dumitale! Îl vezi? M-am uitat în jur, prin marele hol plin de scriitori, clar nu l-am văzut nicăieri pe Amăicălițului. Nici n-o să-l vezi, zice maestrul sarcastic, e acolo, înăuntru, cu președintele Consiliului de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
început în mod amical: "Nu-i bine, tovarăși! De ce să zgîndărim rănile vechi?!" (Chiar și privitor la Ivan Denisovici, pensionarii albaștri anume asta reproșau: de ce să zgîndărim rănile acelora care au stat în lagăr? Ei, chipurile, trebuie menajați!) Apoi cu ghioaga: Hei, voi cei care ați scăpat teferi, tăceți! Voi nu ați fost reabilitați". Și iată că în Germania de Vest pînă în anul 1966 au fost condamnați optzeci și șase de mii de criminali naziști (dar n-am auzit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne punem în locul pachetelor tot așa de vii ca și noi, decât că o idee mai mici, izbite cum se nimerea în capul, oasele, carnea dușmancei de moment. Nici atât de analitici cât să realizăm că bătaia cu sugarul folosit ca ghioagă confirma cu vârf și îndesat câte parale făceam în ochii lor, noi copiii, la o (improbabilă de altfel) adică, împlinire a atenționării părintești. Spectacolul acesta care mi-a obsedat și îngrozit copilăria nu mi-a devenit nici mai târziu accesibil
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fiind un ctitor, avea orgoliul de a înnobila locul sterp prin creația lui. Dar și dacă n-aș ști toate astea, spectacolul pe care-l dau autoritățile culturale de la Constanța, bătându-se între ele cu acestă moștenire pe post de ghioagă, confirmându-ne câte parale face în ochii lor moștenirea culturală, copilul lăsat în grijă și a cărui răspundere o poartă, reprezintă o asemenea emblemă a iraționalului și a alterității. Încerci să înțelegi și îți dai seama, cu disperare, că nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se construiește pe nimic altceva decât pe valoare; ca și cum, în fine,deținerea unei funcții exacerbează orgolii, ambiții și frustrări și nicidecum răspunderea de care vorbesc, liderii locali se bat între ei, exact ca țigăncile din amintirea mea, la fel de nepăsători de ghioaga însuflețită pe care o folosesc, rod al unei vieți întregi de muncă și creație unice, ca orice muncă și creație de fapt. Emblemă a iraționalului și a alterității absolute, spectacolul acestei lupte este și dacă te informezi, cu totul lipsit
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se aflau trunchiurile Îmbrăcate, Înfigându-se Între cușmă și gât ori la Încheietura umărului. Arcașii coborâră din șei, pregătind al doilea val de săgeți, În vreme ce, din urma lor, se prăvăliră măciucașii de Dorohoi, călăreți Înalți și vânjoși, cu câte două ghioage atârnate la oblânc, alături de sulița scurtă și de scutul pătrat. Măciucașii izbiră scuturile atârnate de trunchiuri, zdrobindu-le din prima lovitură, Întoarseră caii și, din goană, aruncară cea de-a doua ghioagă În platoșele Încă Întregi, care se prăbușiră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dorohoi, călăreți Înalți și vânjoși, cu câte două ghioage atârnate la oblânc, alături de sulița scurtă și de scutul pătrat. Măciucașii izbiră scuturile atârnate de trunchiuri, zdrobindu-le din prima lovitură, Întoarseră caii și, din goană, aruncară cea de-a doua ghioagă În platoșele Încă Întregi, care se prăbușiră cu un zornăit de fiare rupte. - Dumnezeule... șopti voievodul. Cu scuturile astea se apără oștenii noștri? - Da, Măria Ta... răspunse, cu glas firav, spătarul Albu. În vale Însă, vijelia abia Începuse. Cornul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
au să scape. Nu-i putem ucide pe toți și nici nu putem lua prizonieri. Mai caută o dată. Modruz se Întoarse. Lupta Încetase În mijlocul taberei, unde nu se mai vedeau decât mormane de tătari tăiați de săbii sau zdrobiți de ghioage. O parte dintre cai dispăruseră, mânați de Gligor tot mai departe, spre apus. O boare de vânt uscat mângâie iarba Înaltă. La margini mai era doar o Învălmășeală sleită, În care ultimii luptători tătari cădeau sub săbiile și ghioagele moldovenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de ghioage. O parte dintre cai dispăruseră, mânați de Gligor tot mai departe, spre apus. O boare de vânt uscat mângâie iarba Înaltă. La margini mai era doar o Învălmășeală sleită, În care ultimii luptători tătari cădeau sub săbiile și ghioagele moldovenilor. Nu fusese o luptă adevărată, ci aproape un masacru. Un masacru incredibil, săvârșit de cinci sute de călăreți care făcuseră un drum de o zi și o noapte, Împotriva unui dușman care număra, În total, două mii cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și menținând Înaintarea În ritm neschimbat, a doua, coaja, alunecând pe o parte și pe alta, Împuținându-i pe dușmani și revenind la adăpostul arcașilor. Toată lumea luptă din galop, arcașii trag din galop, ținând caii doar din genunchi, măciucașii mânuiesc ghioagele din galop, șarjele la sabie se fac În cea mai mare viteză, culcați pe coamele cailor. Luptătorii Întorși din șarjă sunt Înlocuiți cu luptători care se desprind din mijloc. S-au făcut aceste exerciții vreme de șase luni, pe iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Acum, Însă, totul era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană. Aud zgomot de luptă În pădure... Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii reluară atacul. Apărătorii la patru sute de pași, lăncierii pe flancuri, pregătiți de aruncare, spadasinii scoțând săbiile, măciucașii de Dorohoi ridicând ghioagele uriașe de la oblâncul șeilor. Și deodată, asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o fracțiune de secundă, cât să rupă Între degetele mâinii drepte săgeata otrăvită, apoi scoase ambele săbii de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu știai că Îi turnător, luai bătaie... Dar eu știam... Și nu conta cum te băteau, că te lua și la cap, și la chicioare, te trântea pe jos, nu conta, te băga și sub pat, și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altă treabă... Da’ atunci puteai să fii sătul. Cum a fost la Gherla? La Gherla..., acolo Închisoare, mamă, Dumnezeule! Istrate, Șomlea și cu Cârciu, care-i mort... și nu-i mai țin minte pe toți... Și bătaie ce-am luat! Ghioaga pe noi era mereu... Trebuia să stai sfânt... Dacă ne ducea la plimbare, pe scări, de sus de la patru, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dă-i... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu-i mai țin minte pe toți... Și bătaie ce-am luat! Ghioaga pe noi era mereu... Trebuia să stai sfânt... Dacă ne ducea la plimbare, pe scări, de sus de la patru, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dă-i... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, w.c., tinetă. Era tinetă Înăuntru, nu te scotea la w.c. decât o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo săpam În pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma rămânea seara În poartă. Echipa cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram șase inși: doi În groapă și patru la roabă... doi azvârlea cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]