175 matches
-
XX-lea, populația comunei Calfa era de 2 571 de locuitori, dintre aceștia, 2 454 fiind români, 114 tătari și 2 greci 1089. Comuna Ciobanul, numită și Groapa Ciobanului, era situată pe valea pârâului Saraiul între lacurile Ciobanul și Hasarlâk Ghiol, la 8 km N-E de Hârșova și la 96 km N-V de Constanța 1090. Localitatea se compunea din satele Ciobanul și Cadi-Câșla. Primul era un vechi sat românesc situat pe malul sudic al lacului Ciobanul. În august 1880
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
verbului a așeza. 4. Selectați substanivele proprii și alcătuiește cu ele propoziții. „Dobrogea e țara contrastelor. Stânca numai piatră, arsă repede de soare, e înconjurată de noianul apelor, în care gâlgâie viața de tot soiul. Marea, Dunărea cu delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stâcile de grez sur, se soresc șopârle cu dungi de sidef în lungul costelor și cu îmbrăcăminte din zot soiul de pietre scumpe.. ”. (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: piperniciți cotrastelor gâlgâie viața ghiolurile pietre scumpe covata 2.Subliniați expresiile frumoase. 3. Răspundeți la întrebări: Ce animale întâlnești la Beștepe? Cum le plesnește vulturul carapacea? Ce înălțimi au munții vechi din nordul Dobrogei? Caleașca cu cai de aur de la Hârșova „Un monument istoric, unic
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un blond cânepiu. Ochii acestor rudărese blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cânta laia era „rumânească“; se simțea însă într-însa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În această vorbire se exasperau viața și moartea, fără adaosul nostru de preocupări. Ascultam cu respect, reținând, după obiceiul meu, ceea ce mi se părea artistic. Era absurd - arta se confunda cu ignominia, ca florile bălții cu magma rău mirositoare a ghiolului. Am auzit cândva o legendă de la Egipet. Anume, că ar fi fost o regină demult moartă, în mormânt de porfir boltit, învăluită în triplu giulgiu, care se întoarce din când în când în valea Nilului din călătoria ei fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știe...“ Începuse să-și amintească de mine, vag, așa cum îți aduci aminte uneori că erai să cazi din car când te întorceai cu ai tăi de la strâns fânul de pe câmp. Sau cum era să te îneci, într-o vară, în ghiolul de la Bășinoasa. Amintiri vagi, fără contur, dar care uneori, ca în astfel de înserări lângă măreața statuie a unificatorului de țară, țâșnesc, bucurându-te. Nu se bucura Bumbu. Ca să-mi facă plăcere totuși, și-a arătat și el surpriza revederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit al Sabinei zvârcolindu-se pe un pat de spital, gemând: nu mai pot! nu mai pot! C XXX Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care, biata de ea, credea că fugise la mama dracului. Mai cât pe ce să-i spună că ei știau de fuga lui. Sau să-i dea de înțeles că l-a furat sorbul acela din Baltă, care venea în Ghiolul Negru de la Lintițau și aranja evenimentele cu Chiru, despre care vorbea toată lumea, cu respect, mister și folclor. Îi era milă de ea, cum se chinuia că nu mai știa ce să creadă, cum se distrusese de dorul profesorașului. De milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câteva zile, în oraș se șoptea că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul revoluției. O echipă de revoluționari patrula pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era convinsă de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria județului. Cel puțin de la colectivizare până la Revoluția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul revoluției. O echipă de revoluționari patrula pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era convinsă de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria județului. Cel puțin de la colectivizare până la Revoluția de la Județeană, așa se credea, toate întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
colectivizare până la Revoluția de la Județeană, așa se credea, toate întâmplările mai deosebite erau, într-un fel sau altul, legate de Chiru din Baltă. De aceea, când Goncea nu mai apărea pe Republicii, o patrulă de revoluționari îi pândea întoarcerea din Ghiol. Aveau ordin să-l împuște, chiar fără somație, dacă ar fi adus cu el evenimente care ar fi putut să deturneze adevăratele sensuri ale tinerei Revoluții de la Județeană: spontană, patriotică și profund democratică, expresie nemijlocită a voinței și forței maselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a chema la miez de noapte neveniții din cotloanele lor și, mai ales, silnica datorie de a răzvrăti, din când în când, în vremuri tulburi, duhul Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Putea Andromada să cheme sorbul și, pentru această știință a ei era temută în tot județul. Se zvonea că, pe vremuri, chiar și la București, în cercurile intelectuale din anturajul Elenei Ceaușescu, numele Andromandei era rostit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ripleiso și l-a adus iar pă Trăscănău, că era om de treabă, avea lumea încredere în el. N-a stat mult. A fost o chestie, nimeni nu știe ce și cum a fost, da’ l-a găsit înecat în Ghiol la Lintițaru. Îi plăcea să pescuiască. L-a luat sorbul și l-a adus înapoi mort. Ripleiso și acum a venit prefect dom’ Soporan. M-ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează politica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Preotul n-o luă în seamă. Aproape că adormise. Șopti, visător: - Tot să fie ca la zece-cinșpice ani de când i-am făcut pogrebania coanei Natalița... Nici nu știi când s-au dus anii ăștia. De parcă îi înghite sorbul ăla din Ghiol de la Lintițaru.Uite numai așa îți mai dai seama că s-au dus, doar când mai vorbești despre cei care nu mai sunt. - Bă, se auzi strigătul lui Țongu. Io vă știu de neam de hoți, din toată cimotia voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pomenește că una dintre văduve, Sița veterinara, ar fi mers la oraș, la Andromanda Brandarbulenilor, a adus-o cu rata de la ora cinci la ea acasă și, împreună, într-o noapte fără lună, au mers în Baltă, chiar în inima Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Ce-o fi făcut acolo amândouă, ce i-o fi spus menitoarea și solomonarița aceea, ce vrăji i-o fi făcut, ce descântece o fi învățat-o, că Sița a rămas grea cu unul dintre visați. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce-o fi făcut acolo amândouă, ce i-o fi spus menitoarea și solomonarița aceea, ce vrăji i-o fi făcut, ce descântece o fi învățat-o, că Sița a rămas grea cu unul dintre visați. Chiar acolo, în inima Ghiolul Negruui, a ieșit acela din visul Siței, a întins mâna spre ea, a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana celor doi înlănțuiți, norișorii i-au povestit șișcoaicei despre pruncuța care se va naște. Când Ghiolul Negru a început să geamă a înzorie, Andromanda a tras macatul de peste cei doi, șuierându-le că venise ceasul liniștirii. Lunganul și-a încheiat zorit pardesiul, a fluturat verzeala eșarfei, încolăcindu-și gâtul, și a zâmbit abătut: „Madam’ Andromanda, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Stânjenaș, în urma unui complicat proces de conștiință, venea la Prisecariu și-și cerea iertare, târându-se prin toate cele opt odăi ale casei inginerului. Nu era iertat și, apăsat de vină, pornea pe ultimul său drum într-o barcă, pe Ghiolul Negru de la Lintițaru, din Baltă. Dispărea înghițit de un sorb care venea din când în când și lua păcătoșii din județ. Urdinare, părăsit și de Șfița pentru un inginer de sunet de la Studiourile Cinmatografice Buftea, trăia cu convingerea, mai dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la încheierea colectivizării și de când se făcuse barajul în Baltă. Cele mai plauzibile povești erau că s-ar fi retras în casa lui Burtăncureanu, de la Cherhana, după ce-i inundaseră și lui conacul ce-l avea în Baltă, pe grind, dincolo de Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo s-ar fi ascuns și Goncea, cu știința lui Burtăncureanu, la manevrele din decembrie 1989. Se mai spunea că pentru asta îl și luase Goncea pe Burtăncureanu pe lângă el, că știa multe, prea multe, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plângea întruna pe Macatist, fostul șofer al lui Goncea. Când încerca s-o descoase despre moroi, femeia începea să-l pomeneasă pe Păstrămaț. Spunea că el studiase îndelung problema, discutase cu strigoii în Baltă, an de an, până murise în Ghiol la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă carte și n-a citit istoria pe teme de-astea. Horcița îi spusese că-l poate duce însă la Adromanda. Vrăjitoarea avea puteri și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-l poate duce însă la Adromanda. Vrăjitoarea avea puteri și asupra moroilor și strigoilor din județul lor. Poate și din alte părți. Cât era ea de bătrână, dar tot mai mergea odată pe an, în miezul verii, în Baltă, în Ghiol la Lintițaru, și-i chema pă ăia de ținea sfat cu ei. Când era mai tânără se povestește că veneau moroii la ea acasă în nopțile cu lună plină, o luau și o duceau la stejarul de fusese la răscrucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Să vadă și Europa în care ne avântăm să intrăm că venim spre ea cu sinceritate deplină și cu deschiderea cea mai mare, așa cum ni-i inima noastră strămpșească, primitoare de toate. Nu s-a mai întors reporterul acela. În Ghiol la Lintițaru a venit sorbul sau ce-o fi fost și l-a luat. Pe Jambirică l-a cruțat. Doar l-a aruncat vârtejul pe monumentul „Independenței“ (13 metri înălțime, cu tot cu soclu) de la intrarea în pădura Obancea, în vârf, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sau ce-o fi fost, asta înainte de revoluție o făcea mai clandestin, că nu prea era voie să cercetezi în Baltă, el se ducea cu barca de unul singur, mai mulți ani s-a tot dus așa, plecarea era în Ghiol la Lintițaru, unde venea ca un sorb și-l lua și-l ducea acolo, la Chiru, toată lumea știa de sorb, cine vroia și avea curaj se ducea și aștepta în barcă și dacă vroia sorbul să vină venea și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și vezi ce alții nu vede, cum văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știu. Poate și din sentimentul ăla al apărării. Zău, nu știu. Parcă vreau să mă împac și n-am cu cine. Parcă vreau să văd ceva și nu știu ce. Parcă mă trage un sorb, cum era ăla de la Lintițaru. Mai este Ghiolul Negru? Mergeam și noi vara acolo, era sălbăticie. Era capătul lumii parcă... - Mai ții minte Ghiolul Negru? N-au desecat încă acolo. Mai este și sorbul. Dar nu mai vine ca altădată. L-a luat sorbul acu câțiva ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]