90 matches
-
deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
serie de lucruri - carne, ouă, lapte, dar chiar și pâine - nu se mai găsesc. în această clipă m-am oprit și mi-am recitit însemnările, constatând cu nemulțumire că par a fi scrise, prin stângăcia și naivitatea lor, de un gimnazist. Veșnica dramă - una simți, alta iese pe hârtie ! Voi continua totuși, deși sunt conștient că esențialul îmi scapă. De pildă, senzația că fețele ce le-am întâlnit îmi transmiteau uimirea lor : această neșansă a istoriei ni se întâmplă chiar nouă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
retragere Ivolghin, capul familiei, care dormea pe o canapea lată și era obligat să intre și să iasă din apartament prin bucătărie și pe scara de serviciu. În aceeași cămăruță locuia și fratele de treisprezece ani al lui Gavrila Ardalionovici, gimnazistul Kolea; și lui i se hotărâse să se înghesuiască aici, să învețe, să doarmă pe cealaltă canapea, foarte veche, îngustă și scurtă, pe un cearșaf găurit, și misiunea lui principală era să nu-și scape din ochi tatăl, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără nici o avere, cu o mamă bolnavă, suferindă și oloagă într-una din guberniile îndepărtate; iar el, în capitală, își câștiga pâinea prin muncă zilnică și cinstită, dând meditații în familiile de negustori, întreținându-se astfel singur mai întâi ca gimnazist, apoi ca student, care frecventează niște cursuri utile, având în vedere scopul pe care și l-a propus. Dar parcă mult poți căpăta pentru meditații de la negustorul rus care nu-ți dă mai mult de 10 copeici pentru o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în adevărata lumină!... Înciudată, începu să-și aranjeze mantila, așteptând ca să plece „aceia“. În această clipă, de „aceia“ se apropie o birjă, după care, cu un sfert de oră înainte, Doktorenko avusese grijă să-l trimită pe fiul lui Lebedev, gimnazistul. De îndată ce soția tăcu, generalul își strecură și el cuvântul: — Într-adevăr, prințe, nici nu mă așteptam... după toate, după relațiile noastre de prietenie... și, în sfârșit, Lizaveta Prokofievna... — Cum se poate așa ceva! exclamă Adelaida, care se apropie repede de prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată, toate pretindeau să fie rezolvate imediat, așa că prințul se simțea trist. Îl distră puțin Vera Lebedeva, care veni la el cu Liubocika și, râzând, îi povesti ceva, mult timp. În urma ei veni sora ei, cu gura căscată, după ele gimnazistul, fiul lui Lebedev, care încercă să-l convingă că „steaua Pelin“ din Apocalipsă, căzută pe pământ peste izvoarele apelor, este, în tâlcuirea tatălui lui, rețeaua de căi ferate împânzită peste Europa. De la Vera Lebedeva, prințul află că Keller a descins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și s-a aranjat, de parcă lucrurile ar fi fost într-adevăr pregătite pentru asta, exact ca într-un roman. Le-am spus acestor oameni sărmani să încerce a nu-și pune nici o speranță în mine, că eu însumi sunt un gimnazist sărman (mi-am exagerat cu bună știință umilința; am absolvit de mult cursurile și nu mai sunt gimnazist) și că n-are rost să-mi cunoască numele, dar că plec imediat la Vasilievski Ostrov, unde locuiește colegul meu Bahmutov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roman. Le-am spus acestor oameni sărmani să încerce a nu-și pune nici o speranță în mine, că eu însumi sunt un gimnazist sărman (mi-am exagerat cu bună știință umilința; am absolvit de mult cursurile și nu mai sunt gimnazist) și că n-are rost să-mi cunoască numele, dar că plec imediat la Vasilievski Ostrov, unde locuiește colegul meu Bahmutov și că, întrucât știu precis că unchiul lui, consilier titular de stat, celibatar și fără copii, își adoră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plânși; dăduse fuga pentru că venise Kolea, care adusese un arici. Toți au început să se uite la arici; la întrebările lor, Kolea le-a explicat că ariciul nu-i al lui și că acum se duce undeva cu un prieten, gimnazist și el, Kostea Lebedev, care a rămas în stradă și se jenează să intre deoarece are un topor în mână; că au cumpărat ariciul și toporul de la un țăran cu care s-au întâlnit pe stradă. Țăranul le-a vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a avut loc într-adevăr în orașul Tambov, la 1 martie 1868, și a fost comentată pe larg în presă. Șase persoane (soția și mama comerciantului Jemarin, fiul de 11 ani, o rudă, bucătăreasa și portarul) au fost ucise de gimnazistul Witold Gorski (amintit de mai multe ori în roman); Dostoievski considera că ucigașul este reprezentantul tipic al tineretului aflat sub influența teoriilor nihiliste, care și-a pierdut temeiurile morale ferme. 40. Du Barry, Marie Jeanne (1743-1793), favorită a lui Ludovic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Defrișările sălbatice din România, desecarea bălților Dunării sunt numai două exemple. Tăierea pădurilor este continuată astăzi sub umbrela „capitalismului” tipic dâmbovițean. În schimb, ar exista un proiect de refacere a bălților de odinioară, fiind redescoperit rolul lor benefic, pe care gimnazistul de acum 70-80 de ani îl știa din manualul de geografie. Un alt „obiectiv” al „puterii proletariatului” a fost creșterea cu orice preț a producției industriale. Consumul uriaș de materiale și energie, tratamentul discreționar al forței de muncă, prevalența factorului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Defrișările sălbatice din România, desecarea bălților Dunării sunt numai două exemple. Tăierea pădurilor este continuată astăzi sub umbrela „capitalismului” tipic dâmbovițean. În schimb, ar exista un proiect de refacere a bălților de odinioară, fiind redescoperit rolul lor benefic, pe care gimnazistul de acum 70-80 de ani îl știa din manualul de geografie. Un alt „obiectiv” al „puterii proletariatului” a fost creșterea cu orice preț a producției industriale. Consumul uriaș de materiale și energie, tratamentul discreționar al forței de muncă, prevalența factorului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avea o explicație, îl chema și Mihai și Mihail. "Înger" îți putea aduce ușor aminte de arhanghelul cu același nume și el acceptase ușor porecla pe care i-o dăduseră mai în glumă, mai în serios pe cînd era elev gimnazist la liceul din Tulcea. O acceptase și n-o evitase pentru ca apoi să o propună ofițerului de la Biroul 2 cu care ținea legătura încă dinaintea războiului balcanic. Și "îngerul" rămăsese pentru toți cei care îl cunoșteau și pentru rapoartele cifrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dacă e ceva ce urăsc este ștersul prafului. Rareș e alergic la praf, Vlad e neîndemânatic. În schimb îmi revine aspiratul, sunt cel ce aspiră în casă. Cenacluri țineam, cu adevărat, în casă pe vremea când copiii erau doar elevi gimnaziști și liceeni, iar șeful cenaclului era întotdeauna Petronela care îi avea invitați la lectură pe, printre alții, Eminescu, Barbu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Nichita Stănescu, poeți români de azi, unii prieteni de familie, poeți străini celebri, de la Dante la Montale, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă parte. În plus, mutarea de la școala primară la școala medie făcuse din mine un conradiner. Aveam voie, cum se spunea, să merg la gimnaziu, purtam tradiționala șapcă roșie de gimnazist, împodobită cu C-ul auriu, și mi se părea că am motive să fiu mândru, tot mereu cu nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii strânși cu trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frontului, în vestul Prusiei, țăranii polonezi erau alungați din gospodăriile lor cu femei și copii cu tot; eu rămâneam vasalul lui Frederic II, care instala sarazini loiali în Apulia și vorbea cu șoimii săi în arabă. Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atrăgea atenția și asupra unor sculptori tolerați precum Wimmer și Kolbe, risca să fie turnată de elevul ei care, cum credea ea, nu era lipsit de talent. Trădarea era la ordinea zilei. Era suficient un denunț anonim. În anii aceia, gimnaziști zeloși întru credință își trimiteau destul de des profesorii - cum s-a-ntâmplat un an mai târziu cu dascălul meu de latină, monseniorul Stachnik - la Sttutthof, în lagărul de concentrare. Ea a supraviețuit războiului. La începutul anilor ‘60, când, împreună cu fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest sens găsim în Poezia simbolistă românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
laptop-ului, e greu de imaginat munca acestor inși înghesuiți pe la mesele pătate de cerneală din diverse birouri. Deși o ocupație, adesea, pentru neisprăviți, Bacovia a făcut-o, atît la Bacău, cît și la București, nu la o vîrstă de gimnazist ori de liceean, ci după absolvirea facultății, situație nu dintre cele mai confortabile. Poate de aci i se trage inhibiția de a se numi pe sine „scriitor”. Oricum, titlul acesta era compromis: „Pe atunci [adică în primul deceniu al secolului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aflîndu-se la Ipotești, împreună cu fratele său Matei, a vizitat Dumbrăvenii, unde tatăl lor era reangajat, pentru cîteva luni, de Ana de Balș, ca delegat în comisia de plasă, pentru împroprietărirea țăranilor 79. Aurel Vasliu a stabilit, după Consemnăciunarul biblio tecii gimnaziștilor, că în lunile noiembrie-decem brie 1865, poetul se afla iar la Cernăuți 80. În acea vreme, sta în gazdă la Aron Pumnul și avea grijă de biblioteca gimnaziștilor. Dar, cu gîndul mereu acasă, a scris poezia Din străinătate, datată de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru împroprietărirea țăranilor 79. Aurel Vasliu a stabilit, după Consemnăciunarul biblio tecii gimnaziștilor, că în lunile noiembrie-decem brie 1865, poetul se afla iar la Cernăuți 80. În acea vreme, sta în gazdă la Aron Pumnul și avea grijă de biblioteca gimnaziștilor. Dar, cu gîndul mereu acasă, a scris poezia Din străinătate, datată de el "1865", apoi a început poezia Pădure și salon, căreia, pe parcurs, i-a modificat titlul în Codru și salon și în sfîrșit Un roman 81. Prin toate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de curat. Tot în vremea aceea, Mihai, ca privatist la Cernăuți, a suferit o grea pierdere, prin moartea profesorului Aron Pumnul. Fiind iubit de elevii săi, ca un adevărat părinte, aceștia i-au dedicat o broșură comemorativă, intitulată Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști din Cernăuți, la mormîntul prea iubitului lor profesor, Arune Pumnul repaosat într-a 12/24 ianuarie 1866. Broșura începe cu o poezie funebră, semnată de "M. Eminoviciu privatist". Pentru poet, pierderea acestui om a fost deosebit de mare. Ștefanelli l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
grație, luate tot din mitologia greacă, erau zeițe ale apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Amintiri despre Eminescu, în "Almanahul literar" pe anul 1903, Cernăuți, 1903, pag. 102. 9. M. EMINESCU, Opere, vol. V., ed. PERPESSICIUS, pag. 274. 10. IDEM, vol. IV, pag. 126-128; vol. V, pag. 114-115. 11. AUREL VASILIU, Mihai Eminescu și "Biblioteca gimnaziștilor din Cernăuți", în "Limbă și literatură" 19, București, 1968, pag. 221. 12. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare..., pag. 146. 13. TUDOR V. ȘTEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, în vol. Eminescu și Bucovina, Cernăuți, 1943, pag. 24-25. 14. IOSIF ANTOHI, Rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
437. 77. T. V. ȘTEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, în vol. cit. 78. Vezi volumul Eminescu și Bucovina, op. cit., pag. 205. 79. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Prefectura județului Botoșani, dosarul 170/1865, filele 71-72. 80. AUREL VASILIU, M. Eminescu și Biblioteca gimnaziștilor, op. cit., pag. 223. 81. M. EMINESCU, Opere, vol., V, ediția PERPESSICIUS, pag. 268 și pag. 274. 82. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Prefectura Județului Botoșani, dosarul 65/1865, fila 2. 83. Ibidem, ibidem, fila 167. 84. DR. V. GHERASIM, În satul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]