90 matches
-
merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă parte. În plus, mutarea de la școala primară la școala medie făcuse din mine un conradiner. Aveam voie, cum se spunea, să merg la gimnaziu, purtam tradiționala șapcă roșie de gimnazist, împodobită cu C-ul auriu, și mi se părea că am motive să fiu mândru, tot mereu cu nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii strânși cu trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frontului, în vestul Prusiei, țăranii polonezi erau alungați din gospodăriile lor cu femei și copii cu tot; eu rămâneam vasalul lui Frederic II, care instala sarazini loiali în Apulia și vorbea cu șoimii săi în arabă. Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atrăgea atenția și asupra unor sculptori tolerați precum Wimmer și Kolbe, risca să fie turnată de elevul ei care, cum credea ea, nu era lipsit de talent. Trădarea era la ordinea zilei. Era suficient un denunț anonim. În anii aceia, gimnaziști zeloși întru credință își trimiteau destul de des profesorii - cum s-a-ntâmplat un an mai târziu cu dascălul meu de latină, monseniorul Stachnik - la Sttutthof, în lagărul de concentrare. Ea a supraviețuit războiului. La începutul anilor ‘60, când, împreună cu fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
retragere Ivolghin, capul familiei, care dormea pe o canapea lată și era obligat să intre și să iasă din apartament prin bucătărie și pe scara de serviciu. În aceeași cămăruță locuia și fratele de treisprezece ani al lui Gavrila Ardalionovici, gimnazistul Kolea; și lui i se hotărâse să se înghesuiască aici, să învețe, să doarmă pe cealaltă canapea, foarte veche, îngustă și scurtă, pe un cearșaf găurit, și misiunea lui principală era să nu-și scape din ochi tatăl, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără nici o avere, cu o mamă bolnavă, suferindă și oloagă într-una din guberniile îndepărtate; iar el, în capitală, își câștiga pâinea prin muncă zilnică și cinstită, dând meditații în familiile de negustori, întreținându-se astfel singur mai întâi ca gimnazist, apoi ca student, care frecventează niște cursuri utile, având în vedere scopul pe care și l-a propus. Dar parcă mult poți căpăta pentru meditații de la negustorul rus care nu-ți dă mai mult de 10 copeici pentru o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în adevărata lumină!... Înciudată, începu să-și aranjeze mantila, așteptând ca să plece „aceia“. În această clipă, de „aceia“ se apropie o birjă, după care, cu un sfert de oră înainte, Doktorenko avusese grijă să-l trimită pe fiul lui Lebedev, gimnazistul. De îndată ce soția tăcu, generalul își strecură și el cuvântul: — Într-adevăr, prințe, nici nu mă așteptam... după toate, după relațiile noastre de prietenie... și, în sfârșit, Lizaveta Prokofievna... — Cum se poate așa ceva! exclamă Adelaida, care se apropie repede de prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată, toate pretindeau să fie rezolvate imediat, așa că prințul se simțea trist. Îl distră puțin Vera Lebedeva, care veni la el cu Liubocika și, râzând, îi povesti ceva, mult timp. În urma ei veni sora ei, cu gura căscată, după ele gimnazistul, fiul lui Lebedev, care încercă să-l convingă că „steaua Pelin“ din Apocalipsă, căzută pe pământ peste izvoarele apelor, este, în tâlcuirea tatălui lui, rețeaua de căi ferate împânzită peste Europa. De la Vera Lebedeva, prințul află că Keller a descins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și s-a aranjat, de parcă lucrurile ar fi fost într-adevăr pregătite pentru asta, exact ca într-un roman. Le-am spus acestor oameni sărmani să încerce a nu-și pune nici o speranță în mine, că eu însumi sunt un gimnazist sărman (mi-am exagerat cu bună știință umilința; am absolvit de mult cursurile și nu mai sunt gimnazist) și că n-are rost să-mi cunoască numele, dar că plec imediat la Vasilievski Ostrov, unde locuiește colegul meu Bahmutov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roman. Le-am spus acestor oameni sărmani să încerce a nu-și pune nici o speranță în mine, că eu însumi sunt un gimnazist sărman (mi-am exagerat cu bună știință umilința; am absolvit de mult cursurile și nu mai sunt gimnazist) și că n-are rost să-mi cunoască numele, dar că plec imediat la Vasilievski Ostrov, unde locuiește colegul meu Bahmutov și că, întrucât știu precis că unchiul lui, consilier titular de stat, celibatar și fără copii, își adoră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plânși; dăduse fuga pentru că venise Kolea, care adusese un arici. Toți au început să se uite la arici; la întrebările lor, Kolea le-a explicat că ariciul nu-i al lui și că acum se duce undeva cu un prieten, gimnazist și el, Kostea Lebedev, care a rămas în stradă și se jenează să intre deoarece are un topor în mână; că au cumpărat ariciul și toporul de la un țăran cu care s-au întâlnit pe stradă. Țăranul le-a vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a avut loc într-adevăr în orașul Tambov, la 1 martie 1868, și a fost comentată pe larg în presă. Șase persoane (soția și mama comerciantului Jemarin, fiul de 11 ani, o rudă, bucătăreasa și portarul) au fost ucise de gimnazistul Witold Gorski (amintit de mai multe ori în roman); Dostoievski considera că ucigașul este reprezentantul tipic al tineretului aflat sub influența teoriilor nihiliste, care și-a pierdut temeiurile morale ferme. 40. Du Barry, Marie Jeanne (1743-1793), favorită a lui Ludovic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o parte de cultura asimilată și pe de alta de apartenența socială. De o parte erau gimnaziștii,În cea mai mare parte copii ai claselor privilegiate și pentru care Învățătura deschidea toate perspectivele, care pierduseră conștiința legăturii lor etnice cu masele țărănimii; pe de alta erau seminariștii,băieți de popă și dascăli de țară, condamnați să rămînă
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
gimnaziul din Chișinău, a scos, pe cheltuială proprie, În 1865, Cursul primitivu de Limba Rumână, dar limba română fiind scoasă din școală, profesorul a rămas fără slujbă, trebuind să suporte singur costul manualului tipărit. Lipsiți de legătura cu limba norodului, gimnaziștii, care erau În cea mai mare parte copii ai claselor privilegiate și pentru care Învățătura deschidea toate perspectivele, pierduseră conștiința legăturii lor etnice cu masele țărănimii. Prietenii lui Vania Răutu din liceu, - chiar fără excepție pentru Prestea și Pătrașcu, - dacă
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Ion, În loc de Vania, este neconvingătoare În prima parte din punctul de vedere al esteticii romanului. Ține mai mult de dorința autorului de a marca schimbări În conștiința personajului. În condițiile În care limba rusă era singura limbă folosită de elevii gimnaziști, este greu de crezut că, Încă din prima zi de școală, În prima pauză Între ore de curs Sașa Lungu se urcă pe catedră și proclamă: Domnilor, În cinstea pijonului Ion Răutu, un concert! Nu este mai convingătoare nici scena
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o parte de cultura asimilată și pe de alta de apartenența socială. De o parte erau gimnaziștii, „în cea mai mare parte copii ai claselor privilegiate și pentru care învățătura deschidea toate perspectivele“, care „pierduseră conștiința legăturii lor etnice cu masele țărănimii“ (2, 182); pe de alta erau seminariștii, „băieți de popă și dascăli de țară, condamnați
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
popă și dascăli de țară, condamnați să rămînă în «tagma duhovniceasc㻓, care, „crescuți și trăiți în mediul satelor, se simțeau mai moldoveni“ (2, 182). „Prietenii lui Vania Răutu din liceu, - chiar fără excepție pentru Prestea și Pătrașcu <footnote Erau singurii gimnaziști care nu aparțineau aristocrației. footnote> , - dacă nu se simțeau rusificați pe deplin, se credeau mai presus de distincțiunile naționale: revoluționari internaționali, cetățeni ai lumii“ (2, 183). Ei chiar credeau că „barierele pe care deosebirile naționale le ridică între popoare, [...] toate
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
gimnaziul din Chișinău, a scos, pe cheltuială proprie, în 1865, Cursul primitivu de Limba Rumână, dar limba română fiind scoasă din școală, profesorul a rămas fără slujbă, trebuind să suporte singur costul manualului tipărit. Lipsiți de legătura cu limba norodului, gimnaziștii, care erau „în cea mai mare parte copii ai claselor privilegiate și pentru care învățătura deschidea toate perspectivele [...], pierduseră conștiința legăturii lor etnice cu masele țărănimii“ (2, 182). „Prietenii lui Vania Răutu din liceu, - chiar fără excepție pentru Prestea și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Ion, în loc de Vania, este neconvingătoare în prima parte din punctul de vedere al esteticii romanului. Ține mai mult de dorința autorului de a marca schimbări în conștiința personajului. În condițiile în care limba rusă era singura limbă folosită de elevii gimnaziști, este greu de crezut că, încă din prima zi de școală, „în prima pauză între ore de curs Sașa Lungu se urcă pe catedră și proclamă: - Domnilor, în cinstea pijonului Ion Răutu, un concert!“ (2, 101). Nu este mai convingătoare
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a III-a a avut gut la germană, iar în semestrul următor chiar sehr gut55. Așadar, în vara lui '59, pentru copil, aflat singur la Ipotești, nu mai era un mister ce povesteau frații lui mai mari din viața de gimnaziști la Cernăuți, însă, cu toate acestea, aștepta cu oarecare strângere de inimă începerea noului an școlar. La National-Hauptschule era prea severă disciplina ca să i se conformeze. Obișnuit cu zburdălnicia copilăriei, cu libertatea care i se oferea la Ipotești, îi veneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Se angajează practicant la Comitetul permanent. În vara lui 1865 pleacă de la Ipotești cu Matei, fratele său, să viziteze Dumbrăvenii pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la Cernăuți, având grijă de biblioteca gimnaziștilor, stând în gazdă la Aron Pumnul. Dorul îi cutremura sufletul. Mai târziu îi va zdruncina nervii. Cu gândul la Ipotești, scrie Din străinătate. În anul următor a fost o secetă cumplită. În iarnă, împinși de foame, Ioan Iminovici și cumnatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de inspecțiune școlară grupa pensionate, dosarele 42/1852, 43/1856, 44/1860. 48 Gh. Ungureanu, Mihai Eminescu și frații săi școlari la Cernăuți, [în] "Cetatea Moldovei", nr. 11-12, 1941, p. 279. 49 Ibidem. 50 Aurel Vasiliu, Mihai Eminescu și Biblioteca gimnaziștilor din Cernăuți, [în] "Limbă și literatură", nr. 19, 1968, p. 221. 51 Teodor V. Ștefanelli, [în] volumul omagial Eminescu și Bucovina, Cernăuți, 1943, p. 24-25. 52 Leca Morariu, Note pentru o monografie, [în] "Eminescu și Bucovina", p. 156. 53 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt informații că și Balșii ei înșiși cu o bibliotecă deosebită împrumutau cărți de la Eminovici, ceea ce demonstrează că biblioteca ipoteșteană în discuție era într-adevăr consistentă, nemaivorbind de faptul că Mihai își permitea să dăruiască, în 1865, câteva cărți bibliotecii gimnaziștilor români din Cernăuți. Călinescu dă și titlurile lor: Theodor Körners vermischte Gedichte und Erzählungen, Wien, 1815; Lecturariu latinu pentru a douà clase gimnasiale după M. Schinnagl de I.M. Moldovanu, Blasiu, 1864; Mythologie für Nichtstudierende, de G. Reibeck, Wien25. În al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soluționată deasemenea și problema privind retrocedarea imobilelor cu destinație culturală și religioasă care aparțin minorităților naționale. Spunând acestea avem În vedere retrocedarea către comunitatea românească din Cernăuți a Palatului Cultural al Românilor, a Casei Naționale a Românilor și a Internatului gimnaziștilor români, proprietăți ale Societății pentru cultură și Literatură Română În Bucovina, doleanță cu care autoritățile ucrainiene, inclusiv domnul președinte V.A. Iușcenco este la curent. Or, noi le-am Înaintat la toate nivelurile Începând chiar de la Primul Congres al Românilor
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
laptop-ului, e greu de imaginat munca acestor inși înghesuiți pe la mesele pătate de cerneală din diverse birouri. Deși o ocupație, adesea, pentru neisprăviți, Bacovia a făcut-o, atît la Bacău, cît și la București, nu la o vîrstă de gimnazist ori de liceean, ci după absolvirea facultății, situație nu dintre cele mai confortabile. Poate de aci i se trage inhibiția de a se numi pe sine „scriitor”. Oricum, titlul acesta era compromis: „Pe atunci [adică în primul deceniu al secolului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Defrișările sălbatice din România, desecarea bălților Dunării sunt numai două exemple. Tăierea pădurilor este continuată astăzi sub umbrela „capitalismului” tipic dâmbovițean. În schimb, ar exista un proiect de refacere a bălților de odinioară, fiind redescoperit rolul lor benefic, pe care gimnazistul de acum 70-80 de ani îl știa din manualul de geografie. Un alt „obiectiv” al „puterii proletariatului” a fost creșterea cu orice preț a producției industriale. Consumul uriaș de materiale și energie, tratamentul discreționar al forței de muncă, prevalența factorului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]