849 matches
-
obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă dinții Gretei s-ar fi oprit brusc din creștere. Ca urmare, fata cea mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci n-ar trebui să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în baie și mă opresc în fața oglinzii, îmi împing nările în sus cu două degete. Din lateral încă nici nu-i așa de rău, însă în față, acolo unde aveam buza de sus, nu se mai află decât dinții și gingia. Grozav goi! Parcă-s Bugs Bunny! Decupez câteva bucăți din cartoanele băgate în cămășile aduse de la spălătorie și mi le lipesc cu scotch, restaurând astfel, în profil, frumoasa arcuire în sus a năsucului pe care o afișasem în toată copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
văzut și el măcar o dată-n viață cu părul mare... Pe urmă, după ce se consumase crepusculul școlii primare și bântuiam prin zorii gimnaziului (orbit de strălucirea ciocaților negri), frati-miu exista, sugea la sân și din biberon, morfolea suzetele între gingii până le făcea bucățele, scâncea, plângea de-a binelea, făcea caca și pipi pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de picioarele din spate. Lumea vorbește despre disperare ca despre un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din gură și Îmi trece rapid peste gingii. Însă ce se aude acum ? E liniștea, o liniște jenată ? Vă trageți de bărbie și vă gîndiți “Ei da, asta explică totul. Individul ăsta și-a petrecut toată viața lui inutilă pur și simplu căutînd al treisprezecelea mamelon.” Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe chipul zbîrcit, murind. Joyce murind la Zurich. Stevenson murind În Samoa. Marlowe murind, asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau o încununare a imaginii sale la voia unei tehnologii în coliziune, o celebrare a membrelor și-a suprafețelor faciale, a gesturilor și a nuanțelor pielii sale. Fiecare dintre spectatorii de la locul accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
delict, a cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț la momentul potrivit, ci pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
creștem porumbei? - Mai bine, sigur cé da. Sé fie copaci pufoși că pîinea scoasé din cuptor, Vladimir Ilici? - Si sé le creém condiții sé se Înmulțeascé? - Si sé luptém cu braconajul! - Sé fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinți? - Sé ménînce ideea capitalismului! Sigur cé este mult mai bine sé creștem porumbei! Aceștia o sé-i sperie, céci Își fac cuib În céștile soldaților, sé le între puf În ochi! - Sé méturém pédurea că sé se odihneascé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați ce dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a intrusului. Numaidecât măgarul, câștigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochi cu privirea elevului din clasa a șasea, care, la rându-i, e urmărit de omul cu banderolă, ce încearcă să-l prindă cu lasoul. Măgarul se împiedică și cade îngenunchind pe picioarele din spate, își deschide gura larg cu gingiile albe și enorme și apucă capul urmăritorului, ce tocmai încearcă să-i pună lasoul în jurul gâtului. Din gura măgarului mă strigă omul cu banderolă. Mă întreabă dacă am folosit creionul. Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ochelarii de soare ai Poliției comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răcit, niponului nu i-ar trece niciodată prin minte să ia, de capul lui, o aspirină, ci își face programare la doctor (de fapt, cunosc japoneze care nu au auzit în viața lor de cistită, de pildă). Dacă își zgârie gingia, nu așteaptă câteva zile, pentru ca aceasta să se vindece de la sine, ci merge rapid la dentist. Asigurarea națională de sănătate, care îi acoperă, prin lege, șaptezeci sau chiar optzeci la sută din nota de plată, precum și răsfățul exasperant din cabinetele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]