131 matches
-
se numărau Robespierre, Danton sau Marat. Înfruntările violente între girondini și montagnardzi au dominat primele luni ale Convenției Naționale. Începând cu 1793, girondinii au vorbit pe o singură voce, deoarece astfel au fost obligați de adversarii lor. Facțiunea brissotină, din cadrul girondinilor, ca și facțiunea „Les Exagérés” din rândul montagnarzilor (circa 90 de deputați în aprilie 1793), invisibilă până atunci, s-a trezit brusc la viață. Artificiul din 31 octombrie 1793 a dus la reunirea în aceeași grupare a curentului moderat girondin
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
girondinilor, ca și facțiunea „Les Exagérés” din rândul montagnarzilor (circa 90 de deputați în aprilie 1793), invisibilă până atunci, s-a trezit brusc la viață. Artificiul din 31 octombrie 1793 a dus la reunirea în aceeași grupare a curentului moderat girondin întrupat de Pierre Victurnien Vergniaud, a celui brissotin (mai puțin Pétion, Clavières și Lebrun) și a unor orleaniști cum ar fi marchizul de Sillery, soțul doamnei de Genlis.
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
fost capturat și întemnițat, în 1792, monarhia a fost abolită, iar el și cu soția să au fost judecat și ghilotinați. S-a creat haos și a început luptă pentru putere, începând o nouă luptă dintre două grupări: iacobinii și girondinii. Iacobinii au ieșit învingători și au instaurat domnia Terorii. 18 000 de oameni au fost ghilotinați, iar Robespierre a exerrcitat o putere dictatorială. În 1794 a fost acuzat de trădare și ghilotinat. În 1785 a fost elaborată o nouă constituție
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a reușit să convingă. Popularitatea lui în rândul clubului era scăzută și, la 20 aprilie 1792, s-a declarat război Austriei. Brissot și prietenii săi păreau să-și păstreze avantajul când, în primăvara lui 1792, regele a constituit un guvern girondin, dar acest compromis cu monarhia i-a făcut pe aceștia vulnerabili în fața atacurilor lui Robespierre. Acesta din urmă a recâștigat avantajul în cadrul Clubului Iacobinilor în iulie, odată cu primele înfrângeri care aveau să ducă la radicalizarea Revoluției. Într-un important discurs
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Ea depășea adesea măsura în multe situații.” Clubul a devenit mai mult un club de militanți decât de deputați. Efectivele pariziene erau atunci de ordinul miilor, dintre care 205 de deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între: 38 girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din "marais". Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul a fost centrul conflictului între montagnarzi și girondini, care dispuneau de majoritatea în Convenție datorită susținerii moderaților. Începând cu septembrie-octombrie 1792, clubul
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
dintre care 205 de deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între: 38 girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din "marais". Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul a fost centrul conflictului între montagnarzi și girondini, care dispuneau de majoritatea în Convenție datorită susținerii moderaților. Începând cu septembrie-octombrie 1792, clubul a fost dominat de Robespierre și Brissot a fost exclus din rândurile iacobinilor în octombrie, acuzat de complot și etichetat drept dușman al poporului. Acum, iacobinii
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
complot și etichetat drept dușman al poporului. Acum, iacobinii au încetat să fie o contraadunare, ci o grupare de susținere a minorității mai radicale din Convenție. Rolul iacobinilor a fost esențial în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793 (arestarea girondinilor). Programul a fost stabilit la începutul lui mai de fratele lui Robespierre, Augustin: „trebuie ca toți bunii cetățeni să se unească în acțiunea lor, să dirijeze opinia publică într-o manieră mai utilă decât până în prezent, și să vină la
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
deputaților corupți.” La 2 iunie, o mulțime formată din de oameni înarmați a încercuit Convenția. După o tentativă de ieșire în bloc care s-a înfruntat cu tunurile lui Hanriot, adunarea a trebuit să accepte să decreteze arestarea tuturor liderilor girondini. Iacobinii, străjeri ai fundamentalismului revoluționar, aveau să se bazeze din ce în ce mai mult pe scrutinele de epurare din Paris și din provincie supravegheate de reprezentanți în misiune. La Paris, după epurarea din aprilie 1793 condusă de un comitet desemnat (nu ales), întrucât
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
anul 1789, și publicând, în 1790, articolul "De l’admission des femmes au droit de cité". Curând însă, Condorcet s-a găsit într-o postură proastă. Două curente de gândire se confruntau, privitor la modul de reformare a statului francez: Girondinii și Iacobinii, aceștia din urmă fiind conduși de Maximilien de Robespierre. Condorcet, care făcea parte din Girondini, a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
însă, Condorcet s-a găsit într-o postură proastă. Două curente de gândire se confruntau, privitor la modul de reformare a statului francez: Girondinii și Iacobinii, aceștia din urmă fiind conduși de Maximilien de Robespierre. Condorcet, care făcea parte din Girondini, a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
Condorcet, care făcea parte din Girondini, a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea "Iacobinilor", în 1793. În anul 1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând proscriși, prin contribuția decisivă a lui Marat. Iacobinul Marie-Jean Hérault de Séchelles a propus atunci o nouă constituție, foarte diferită
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea "Iacobinilor", în 1793. În anul 1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând proscriși, prin contribuția decisivă a lui Marat. Iacobinul Marie-Jean Hérault de Séchelles a propus atunci o nouă constituție, foarte diferită de cea elaborată de Condorcet. Dar Condorcet a criticat-o, ceea ce a dus la condamnarea sa pentru trădare
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
atrocitățile „Terorii Roșii” au fost ignorate, negate, minimalizate sau justificate ca simplu răspuns la Teroarea Albă. În Franța, revoluția rusă a fost interpretată prin prisma amintirilor încă foarte vii ale Revoluției Franceze din 1789: bolșevicii au fost asimilați iacobinilor, Kerenski girondinilor, Albii vendeenilor, Troțki lui Lazare Carnot, „organizatorul victoriei” etc. Un istoric simpatizant ca făcea încă din 1920 analogia între Robespierre și Lenin, între Teroarea Roșie și Teroarea Iacobină din 1793. Poetul André Breton nu este singurul care a interpretat revoluția
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre întoarcerea la natură, în 1790 călătorește pe jos prin Elveția și regiunile muntoase învecinate ale Franței. În anul următor pleacă la Paris pentru a lua parte la revoluție, simpatiile sale îndreptându-se către grupul "Girondinilor". Între 1798 și 1799 călătorește în Germania. Înapoindu-se în Anglia, își petrece anii următori la țară, mai cu seamă în regiunea lacurilor. În 1843, după moartea lui Robert Southey, i se decernează titlul de "poet laureat". Wordsworth și-a
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
camarazi de luptă, și cu instituirea Comitetului Salvării Publice. S-a terminat odată cu încetarea puterii Directoratului după executarea lui Robespierre, marcând sfârșitul Revoluției franceze. Perioada, cea mai violentă din timpul Revoluției franceze, a fost pornită de conflictul mereu mocnit dintre girondini și iacobini, fiind marcată de executarea în masă a "dușmanilor revoluției." Deși numere exacte nu sunt cunoscute, numărul celor executați fusese de ordinul a zeci de mii la nivelul întregii țări, dintre care 16.594 per total (și 2.639
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
ghilotinați, și un alt număr de circa 25.000 au fost uciși în execuții sumare de-a lungul Franței. Ghilotina (cunoscută și sub numele de "Briciul național") devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice, regele , Marie Antoinette, Girondinii, (de fapt, "Louis Philippe II, Duce de Orléans") și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra și chimistul și savantul Antoine Lavoisier. În timpul anului 1794, Franța revoluționară s-a confruntat cu o multitudine de inamici interni și
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
condiții în care Ludovic al XVI-lea ar fi fost primit de Adunare a doua zi. În urma acestor declarații, el a fost ales vicepreședinte din 3 până în 15 noiembrie 1791, cu 104 voturi (contra 92 pentru Brissot, unul dintre șefii Girondinilor) de către o adunare majoritar regalistă. Devine apoi președinte din 15 până în 28 noiembrie 1791.La 29 noiembrie, Vaublanc este însărcinat cu redactarea unui mesaj care îi cerea regelui să-și retragă veto-ul pe care îl emisese contra decretului din
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
soluție asupra căreia ar fi căzut toată lumea de acord era căderea lui Robespierre. El a fost arestat pe 27 iulie 1794 și executat pe 28 în aceeiași lună fără proces. După căderea lui Robespierre, Clubul iacobin a fost închis, iar Girondinii au fost restabiliți. În august, Convenția Națională a adoptat Constituția din 1795. Ei au restabilit libertatea culturilor, au început eliberarea unui mare număr de prizonieri și, cel mai important, au inițiat alegeri pentru un nou corp legislativ. Pe 3 noiembrie
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
influențeze Revoluția Franceză. A scris „"Rights of Mân"” („"Drepturi ale omului"”) (1791), care reprezenta un ghid al ideilor iluminate. Deși nu cunoștea bine limba franceză, a fost ales membru al Adunării Naționale Franceze în 1792. Văzut ca un aliat al girondinilor, a căzut treptat în dizgrațiile montaniarzilor, în special a lui Robespierre. Pâine a fost arestat în Paris și încarcerat în decembrie 1793; a fost eliberat în 1794. A devenit faimos în urmă publicării cărții sale „"The Age of Reason"” („"Epoca
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
trebui să fie exilat în Statele Unite: în primul rând, datorită ajutorului dat de regalitatea franceză revoluției americane, iar în al doilea rând deoarece acesta era împotriva pedepsei capitale în general. A participat în Comitetul constituției care a pregătit actul constituțional girondin. Fiind un aliat al girondinilor, Pâine nu era de acord cu politica iacobinilor care erau acum la putere, în particular cu Robespierre. Un decret a fost adoptat la sfârșitul anului 1793 prin care toți străinii să fie excluși din Convenție
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
Statele Unite: în primul rând, datorită ajutorului dat de regalitatea franceză revoluției americane, iar în al doilea rând deoarece acesta era împotriva pedepsei capitale în general. A participat în Comitetul constituției care a pregătit actul constituțional girondin. Fiind un aliat al girondinilor, Pâine nu era de acord cu politica iacobinilor care erau acum la putere, în particular cu Robespierre. Un decret a fost adoptat la sfârșitul anului 1793 prin care toți străinii să fie excluși din Convenție. Pâine a fost arestat și
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
1794 în cadrul reacției termidoriene. Pâine a fost eliberat în noiembrie 1794 în mare parte datorită noului ministru american în Franța, James Monroe, care a susținut cazul cetățeniei americane a acestuia. În iulie 1795, a fost reintrodus în Convenție, alături de ceilalți girondini care mai trăiau. Pâine a fost unul dintre cei trei deputați care s-au opus adoptării noii constituții din 1795 din cauza eliminării votului universal propus de constituția din 1793. În 1797, Tom Pâine trăia în Paris împreună cu Nicholas Bonneville și
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
de Salvare Publică asupra modului de executare a decretului Împotriva dușmanilor revoluției (15 ventôse1, anul II). Când a devenit compasiunea cea mai puternică pasiune și suprema virtute În cadrul acestui proces? Arendt spune că acest lucru s-a Întâmplat după eșecul girondinilor, adică după eșecul Constituției Guvernului revoluționar, când iacobinii și Robespierre au ajuns la putere. Tot În această epocă, Revoluția a intrat În război. Poporul, spune ea, a trecut atunci Înaintea Republicii. Poporul sau voința generală ca regulă a unanimității, adică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
celei mari a Franței, ațâțând mulțimea, o precipitau ca să omoare pe adversarii lor. Așa vorbea Marat ca să împingă la asasinarea lui Ludovic al XVI [-lea]; așa a vorbit Danton ca să asasineze pe prizonierii politici, așa vorbea Robespierre ca să provoace omorul Girondinilor, a lui Danton și al partizanilor lui. Cu aceste idei s-a săvârșit toate măcelurile cari au acoperit de rușine Revoluțiunea cea mare a Franței și cari au condus la moarte tot ce a avut Franța mai inteligent și mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
privită de foarte mulți comentatori ca un eveniment care legitima elanurile romantice: imaginea lui Ion Heliade-Rădulescu înfășurat în celebra-i mantie, tonul grandilocvent al Proclamației de la Islaz au, fără îndoială, același „aer romantic” despre care vorbea Lamartine când, în Istoria Girondinilor, evoca zilele revoluției de la 1789. În monografia Romantismul românesc, D. Popovici distingea trei perioade ale evoluției curentului în cultura noastră: cea dintâi, între 1829 și 1840, puternic marcată de influența franceză și de efortul de a asimila valorile universale, urmată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]