85 matches
-
celorlalți țigani. Fizionomia lor e aceea a unor adevărați artiști; au în general trăsături frumoase; când cântă, privirea lor are ceva ce ține de inspirație. Se îmbracă bine și, fapt remarcabil, dirijorii poartă costumul vechilor boieri: ișlicul, anteriul, centura și giubeaua! Este, în această țară, o dovadă semnificativă pentru tipul de respect acordat lăutarilor. Capitolul 3 De la București la Ismail Sensul cursurilor de apă • Munții Bucegi • Vulturii cu două capete • Trecători și frontiere • Grenzer și Grăniceri • Se înțeleg perfect • Ploiești, Buzău
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
plantele medicinale, denumirile din popor, cu mitologizarea aferentă, ale cîte unei boli - svîcnituri, oprirea udului, lâncezeală, beșica cea rea etc. - iau loc, într-o logică mai curînd a poveștii decît a științei, pe paginile dicționarului. Întîlnirea dintre bonjuristul subțire și giubeaua tătîne-su, una din temele epocii, se poate lesne vedea și în felul cum e alcătuit un dicționar de tranziție, de la graiul rece, trădînd o anumită fanfaronadă a "priceputului", la cel cald, pe înțeles, de la paracenteză, glicoliză, mezenter, septicemie, termeni folosiți
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
Când nu bușești așa o ananghie. Menirea ta-i abia de lumânare: Fotoni să iști, ca steaua cilibie, Chit că incaltea chiar și ea dispare... îmbracă-te-n costum de modestie, Dar nu și-n parpalac de resemnare Sau în giubea țâfnoasă. Pace ție! Addolerendo - Emiliei, jalea mereie - Din secol, as-toamnă-i topit un pătrar De când m-a picnit o idilă Cu tocmai o fee, și-n basme, arar Cum fost-au vreo alta gracilă. Ci, sacre miresme nu-mi trec prin
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu-i venise ideea să-l întrebe. Cei doi băieți
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
șarjă în Din ctitorii străbune. Autorul unui roman amestecat, care merită recitit oricînd, Hronicul măscăriciului Vălătuc, include, în acest volum, prefața lui în versuri, Măscăriciul Vălătuc. Soi de Păstorel, Vălătuc e "'nțepător la glumă ca ariciul/ Și nu cruța bătrânele giubele." Istoria se rescrie din coțcării, părînd, pe lîngă povestea aspră a cronicarilor, o damă cherchelită, care-și dă coate cu învinșii și-și rîde cu învingătorii: "Scris-a Mihnea din Buceag,/ - Hoți sunteți voi, sau Pârgari? Că v-a prins
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
română de secol XIX ne apar astăzi pitorești, dar, în cea mai mare parte, greu accesibile. Motivul e unul simplu și cît se poate de evident: cuvintele pe care scriitorii epocii le folosesc ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea, giubea, taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată doar cîteva nume ale unor pise vestimentare, absolut obligatorii în ținuta boierească pe care Țările Române o păstrează pînă tîrziu, către mijlocul secolului al XIX-lea, în ciuda accentuatei europenizări. Dicționarele glosează astfel de termeni ca
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
curții. El purta un antereu de suvaia alb, era încins cu un șal roș cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa stângă,iar capitele, alcătuind un fiong dinainte,cădeau apoi peste papucii lui cei galbeni. Pe sub giubeaua de pambriu albastru blănită cu samur purta una dintr-acele scurte cațaveici, numită fermenele, broderia căria cu fir și cu tertel îi acoperea tot peptul. În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șăpte palme." (Zoe, 1929
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
ce cobora scara cu o cadență simetrică. în fine, postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac, să citească pe fața eroului său
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
sfeșnic mare de argint dinaintea icoanelor" - Clucerul Alecu Gheorghiescu). Peste cîțiva ani, aflat în culmea gloriei și convins că va mai domni încă multă vreme de acum încolo, același personaj parcă e altul: ,în sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brîu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile încleștate la ceafă. La dreapta și la stînga ședeau cele șase beizadele șir
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
descrierii se îngroașă pînă la caricatură. Cel mai bogat bucureștean de la 1800, Băltărețu, un soi de Gobseck dîmbovițean, chemat de boierii care priveau cu speranță spre Napoleon, avea aerul unui fel de "boier cu ceacșiri și cizme roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafé și în cap cu un ișlic în patru colțuri; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smarald și de diamant. Era așteptat la sfatul boieresc, și de la dînsul depindea realizarea cugetărilor patriotice ale boierilor
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
îmi arcuiam șira spinării/ și din ce în ce mai acut auzeam plescăitul de sînge al mării/ resacul scrumbiilor printre stînci.../ peisajele de sub mine se făceau din ce în ce mai adînci,/ vedeam acum, înălțîndu- mă ca în vis/ scutul european, de la istanbul la paris/ vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea/ vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme și izobare/ și am văzut și curbura pămîntului, ascunzînduse după soare.// am văzut mingea pămîntului, mările de sticlă verde și norii/ sistemul solar atrăgînd meteorii/ planetele ca zgrunțurii
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
șira spinării/ și din ce în ce mai acut auzeam plescăitul de sînge al mării/ resacul scrumbiilor printre stînci.../ peisajele de sub mine se făceau din ce în ce mai adînci,/ vedeam acum, înălțîndu- mă ca în vis/ scutul european, de la istanbul la paris/ vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea/ vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme și izobare/ și am văzut și curbura pămîntului, ascunzînduse după soare.// am văzut mingea pămîntului, mările de sticlă verde și norii/ sistemul solar atrăgînd meteorii/ planetele ca zgrunțurii, ca nucile
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a parcurgerii viziunii: „eram un radiolar, un
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a parcurgerii viziunii: „eram un radiolar, un spor, rostogol
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
concluzia unor mituri simetrice, ai căror protagoniști se separă prin opțiuni, dar se regăsesc prin nostalgii. Ideea, în fine, a Alfabetului de tranziție s-a născut privind o gravură a lui A. Raffet, Obșteasca Adunare a Valahiei (1837), în care giubelele alternează cu fracurile precum slovele cu literele în alfabetul de tranziție. G. R.: Dacă nașterea ideii stă, cum spuneai, sub semnul hazardului, elaborarea, desigur, se supune altor legi. Ce ne poți spune în legătură cu asta? Șt. C.: Am citit cîndva, nu
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
ISCUSIT"] Ce ți-e cu omul iscusit! Cum află el, așa ca din senin, vindecare la toate relele, cum află oricărui sac petecul ca și care nu se mai poate! Așa bunăoară vestitul Nastratin [î]și cârpea într-o zi giubeaua, fără nod la ață. Dar, fiind ața răsucită tare, s-a 'nnodat de la sine și Nastratin a cunoscut numaidecât că-i vine mai bine astfel și, îngîmfat de născocirea sa cu totul nouă, a pus crainic prin oraș să strige
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ia dracu! Acuși să piei de-aice, Tu, furie cumplită din vremile antice! {EminescuOpVIII 354} Vrei să mă scoți tu [oare] [ - - - ] din sărită, 40 Să umblu-n lume tragic, ca gâsca opărită? O! O! acuși mă supăr! Și îți blănesc giubeaua În furia mea sfîntă! Vezi, mi s-a stins luleaua! (Un OM DIN POPOR, cel cu prăjină, intră: ) [OMUL DIN POPOR] Aicea-i satu-n care șade împăratul? [REGELE] (cu dispreț) Aicea, om din popor! OMUL DIN POPOR Sărut vârful opincilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i mai apari în față, Romico, pentru că acolo îi voi sta eu cât de curând. Vorbea cu amabilitatea calmă, ușor ironică a unui tânăr boier. ― Și acum, hai - bătu ușor din palme - gătește-ne! În timp ce Romica îi ajuta să îmbrace giubelele căptușite cu samur și le potrivea faldurile ample și mătăsoase, Iancu reveni la chestiunea lui. ― Dumneata Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei să împarți bucuria asta cu mine? Nicolae nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba chiar își amintea cât de repede cucerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
locurile care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume prea felurită, împrumutînd de la oglinda unei tristeți comune singura ei unitate. Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Apoi, până să punem mâna pe ulcelele cu bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu covrigi calzi așezați pe un fund de lemn. Nu zăbovește nici o clipă că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mari 77 Fin-de-siècle 79 Alte capitale, alte decadențe 85 Dandy 1900 91 Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă 93 La război, ca la război 98 Anii nebuni ș.a.m.d. 101 Ai noștri tineri... 105 Formă fără fond 105 Giugiuman, giubele și meși 107 Românii spilcuiți 110 Brummell la porțile Orientului 112 High life În București 115 Vremea Crailor 119 Hit Parade De patru ori B 130 Brummell 130 Byron 134 Barbey d’Aurevilly 136 Baudelaire 138 ...et comp. 141 Dandysmul. Mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al „justei măsuri” Îl face să observe stridențele, nepotrivirile, defazările exagerate, fie și În felul de a purta un veșmânt, o mustață, un hohțilindru. Giugiuman, giubele și meși tc "Giugiuman, giubele și meși " Nu altfel crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al Don Juanilor din București, care, după ce recunoaște că nu are forța și talentul unor Balzac, Dickens ori Thackeray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al „justei măsuri” Îl face să observe stridențele, nepotrivirile, defazările exagerate, fie și În felul de a purta un veșmânt, o mustață, un hohțilindru. Giugiuman, giubele și meși tc "Giugiuman, giubele și meși " Nu altfel crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al Don Juanilor din București, care, după ce recunoaște că nu are forța și talentul unor Balzac, Dickens ori Thackeray, Îi mărturisește redactorului său, descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e un mic palat, plin de rafinament, de obiecte prețioase, alese cu mult gust, dacă e să dăm crezare descrierii lui Ghica. Numai că personajele care animă acest tablou monden vin dintr-o cu totul altă lume: vodă, „Îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu, ședea În mijlocul sofalei Între ferestre, rezemat de perne, cu giugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile Încleștate la ceafă”2. Înșirați pe pat unul lângă altul stau cei șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]