1,314 matches
-
în trecutul și prezentul lor". Pentru Pompiliu Constantinescu, "Talentul d-lui Pillat se hrănește organic din brazda națională; ca esență, se reduce însă la interiorizarea elegiacă a elementelor descriptive; ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aștepți, la margine de râu!/ Eu voi fi mort..., acolo tu ești vie,/ Cu flori în păr și-n fota prinsă-n brâu.../ Eu nu voi ști, dar tu-mi alegi în glie/ Loc de popas și mă vei ține-n frâu./ Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aștepți, la margine de râu!/ Când voi veni, tu să-mi întinzi, zglobie,/ Buchet de flori culese-n lan de grâu
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
de patetisme extrase, parcă, din manualul de impresionat fete de pension. Nu-ți zice că “vine Madonna”, îți zice că “diva, steaua, regina, prințesa, Dumnezeea... va păși... va pune pasul ei sfânt, unic și de neprețuit, pe pământ românesc... pe glia noastră, înroșită de sângele strămoșilor, sânge cu care, iată, stimați telespectatori, în câteva minute, se va mai scrie încă o pagină de istorie”. Cum naiba să reziști la așa ceva? Păi, dacă ești mai slab de inimă, nu dai și tu
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
Ponta) seamănă cu Titulescu. Și se mai vorbește că unul din cei doi la putere este un plagiator... oare este adevărat? Se întărește suspiciunea că nu va fi bine pentru țară. Ca român de «viță veche», îmi iubesc cu adevărat glia, și aș dori să fie bine. Dar, repet ce simt: nicio speranță poate că mă înșeală văzul și simțul. Ce mult aș vrea să mă înșel, să nu am dreptate! Atașez mai jos, ad-litteram, o poveste a familiei costenilor din
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
străluci-va-ntre popoare, / Ca soarele, aici, în răsărit!”. Sunt acestea cântecele, poeziile, baladele, marșurile care ne-au însuflețit istoria acestui neam atât de încercat, din toate părțile, cum s-a văzut, lovit uneori, dar a rămas neclintit, apărându-și glia strămoșească și drepturile cu sânge pe câmpurile de onoare. Acei ostași, care, în august 1940, după Diktatul de la Viena, aveau ordin să părăsească granița de Vest, Ungaria urmând să ocupe nordul Ardealului, după bătăliile din Răsărit, din Stepa Calmucă, de la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
leac, Mihai Beniuc scria: „Am coborât din munți și bolovani, / Legenda lui Horea-mi fierbe-n sânge, / În doina mea Ardealul plânge, / Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșiți din rând cu cei ce scurmă glia, / Și, totuși, vin să vă întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”. Hatul acela pe Feleac, morții de sub glie, țara hăcuită îi chemau pe poeți să cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „conștiință a legăturii veșnice dintre Neam
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșiți din rând cu cei ce scurmă glia, / Și, totuși, vin să vă întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”. Hatul acela pe Feleac, morții de sub glie, țara hăcuită îi chemau pe poeți să cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „conștiință a legăturii veșnice dintre Neam și Pământ”. Iar când răsuna prelungul dangăt ale clopotelor Ardealului, în leagănul de ființă al neamului, din deal în deal au răsunat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Vestește furtuna cea mare”; „Am coborât din munți și bolovani, / Legenda lui Horia-mi fierbe-n sânge, / În doina mea Ardealul plânge / Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșit din rând cu cei ce scurmă glia, / Și, totuși, vin să vă întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”; „De te va rupe și pe tine, / Garoafă roșie, nu plânge. / Pe masa cu mâncări străine / Tu varsă doar un strop de sânge”; Nu simți
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
Toader PENTELEICIUC n-a aflat nici până în prezent unde și-a găsit liniștea veșnică tatăl său Petrea. Dar e sigur că sufletul părintelui său, care își iubea baștina, nu-și putea găsi liniștea și consolarea în pământ străin, departe de glia străbună, de casă și familie. Or, ca și ceilalți români din Voloca, care în consecința represiunilor staliniste au închis ochii pe veci în neagră străinătate, Petrea PENTELEICIUC a fost aruncat într-o groapă comună ca să i se șteargă urma. „Am
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
florile-n glastre Și vom avea ve privi prin fereastra-nserării. Lăsați-ne să mai putem privi cerul cu stele, Să mai facem poteci prin muții noștri frumoși, Să crească iar plete pădurilor, lăsate de voi chele, Să poată rodi glia, stropita cu seva bravilor noștri străbuni Luați-vă tot ce-ați furat, cu trâmbiți cu tot, si plecați! Vrem să trăim pe pământul țării noastre curați. THE DEȘIRE FOR MUSIC The deșire for music and its absence Leads you constantly
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
să-mi scrii, Dar visele frânte ți-au fost și nu vii Să-mi fii. Să-mi fii partener și nimica mai mult, Așa cum odată mi-ai fost mai demult, Așa cum în astre n-a fost să ne fie Că glia străbună te-a vrut cu simbrie Pe vecie. Pe vecie în chiar capitală-ai rămas, Acolo ”nevruta” te-a vrut la popas Să nu-ți poată plânge, la cap și picioare, Cei dragi ce rămas-au cu inimi-răcoare, Doar soare
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
plecat de-acasă Iar voi vă chinuiți, printre suspine, Să aibă ”mult” și ”binele” pe masă. Sunteți pribegi prin lumile deșarte Deși sunteți copii de Românie Iar viața pentru voi în doi se-mparte: Sunteți și-acolo și în sfânta glie. Mi-e dor de voi, de fiecare-n parte Chiar dacă, poate, nu v-am cunoscut, Chiar dacă zările și timpul ne desparte Eu amintirea voastră o sărut. Sărut prin voi pe-aceia duși prin zări Pentru un trai mai bun , pentru
COPII DE ROMÂNIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381652_a_382981]
-
sângerat În nopțile târzii și dimineața. Iar când e soarele pe boltă și străluce Voi, dragii mei pribegi, priviți spre zare Vă faceți suspinând, pios, o cruce Căci auziți din țară o chemare. Vă cheamă-ai voștri, și vă cheamă glia Vă cheamă tot poporul din Carpați, Vă chem și eu, vă cheamă România, Măcar de Paște să veniți, fărtați! Iar dacă munca voastră, sau credința, Sau legile, străinii, nu vă lasă Să știți că vi-s alăturea cu ființa Și-
COPII DE ROMÂNIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381652_a_382981]
-
sărbători să ai întors ”napoi acasă, În țara ce o ai în piept dar care e departe, Căci sărbători nu o să ai niciunde-n altă parte, Doar nostalgii, și gând, și dor de obicei străbun Și de cei dragi, de glia ta, Român cu suflet cu bun. Referință Bibliografică: CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2170, Anul VI, 09 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
NU SOARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. NU CER NU SOARE Nu vreau, nu pot, nu cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi vindec doar aripa, Căci încă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
apăra demnitatea, a ne câștiga colțul de pâine și a pune deoparte pentru cei din țară. A bătut vânt de înstrăinare în interiorul în jurul Carpaților, până la Dunăre și la Marea cea Mare. Românul a fost scos de sărăcie să-și lase glia, neamul, casa, tot, ca să plece în lume să se arânească (cum se spune pe la noi, prin Teleorman). Au plecat să construiască altora case, să crească altora copiii, să îngrijească altora bătrânii. În primul val au plecat, în majoritate, cei vizionari
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
din brazda, Chiar dacă-i furtună de țurțuri peste ogoare Și ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă. Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci musca foamea din glie sub arșiță verii. Iar sălcia s-apleacă stinghera spre unde: Nu´s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrunde Și peștii își pierd, apre amonte, de urma. Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
țărușii din brazda,Chiar dacă-i furtună de țurțuri peste ogoareși ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă.Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă,Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii;Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă,Căci musca foamea din glie sub arșiță verii.Iar sălcia s-apleacă stinghera spre unde:Nu´s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrundeși peștii își pierd, apre amonte, de urmă.Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
fi trimise după înscriere ( și după realizarea selecției / unde este cazul) începând din 1 octombrie 2015). Cel putin 1 sau două poezii . fragment de proza să conțină - “sentimentul dorului”...de țară, de iubit / iubita, de casă părinteasca, de copilărie, de glia stră moșească , de părinții plecați dintre noi etc. 3 - Așteptăm înscrierile pe adresele: ligya 33@gmail.com, star andrada 888@yahoo.ro, sau la telefon: + 40 0723 371626 ; 4-CREAȚIILE VOR FI ÎNSOȚITE de: - o fotografie în format jpg. , un scurt CV
ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ DOR ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381782_a_383111]
-
și-alinare Iar casa mea e însăși poezia, Pe prispa ei veghează veșnicia În doine și lumini strălucitoare. Mă cheamă cu ardoare datoria Când strâng la piept buchetele din soare, Doar versuri cântă fără încetare Sfințind în doruri lacrime și glia. Există, oare, floare mai frumoasă Ori cer curat atât de cristalin Cum este poezia luminoasă Care aduce mărilor senin? Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă Căci lampa mea e versul din suspin. Referință Bibliografică: Sonetul luminii / Alexandra Mihalache
SONETUL LUMINII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381831_a_383160]
-
zvârcolește, mustește în mine Cu voi dragi mei azi prin lumi străine. Ați fost oameni cu credință ,... de la țară Îndurând iernile geroase, seceta de vară, Dar v-ați trăit viața cinstit, cu modestie Cu dragoste de satul natal, nepoți și glie. Ați avut parte de sărăcie,umilință, război Ați mers adesea prin nămeți cu pașii goi Câteva vreascuri, coceni puneați pe foc În acele timpuri... nu aveți lemne deloc. Averea vostra era o căsuță mică văruită Ceva macate,prosoape,un dulap
DRAGII MEI BUNICI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384151_a_385480]
-
să-și vândă chiar și părinții și frații pentru a avea un trai mai bun. 3. Acolo, în Germania, care sunt șansele dumneavoastră de afirmare, ca poet român? Nu m-am gândit la acest lucru niciodată! Prin poezie comunic cu “ Glia Părinteasca” și sufletele apropiate ei, cu toți acei compatrioți care apreciază identitatea și dragostea de țară, cultura și datinile noastre, simt și judeca în spiritul neamului nostru. 4. Chiar în Prologul cărții mele pentru care vă solicit acest interviu -“Diminețile
MI-AM PĂRĂSIT PATRIA DOAR CU TRUPUL, SUFLETUL MI-A RĂMAS ACOLO ŞI ACOLO VA TRĂI MEREU! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384142_a_385471]
-
ochii și sunt acasă./ Ce mireasma de copilărie/ Salcâm și cireși mă-nconjoară, parcă și timpul în mine reînvie. / Flori de păpădie răsfir în vânt, văzând-o pe mama la poarta” (Sunt acasă). Ce înseamnă pentru dumneavoastră “acasă”? Acasă înseamnă ” Glia Părinteasca”, mama și familia în amintiri, copilăria și prietenii, școlile din vremurile în care educația și cultură, bunul simț și respectul nu erau doar cuvinte. Acasă înseamnă ceva ce nu se poate explica în cuvinte, acasă este suflet și amintirile
MI-AM PĂRĂSIT PATRIA DOAR CU TRUPUL, SUFLETUL MI-A RĂMAS ACOLO ŞI ACOLO VA TRĂI MEREU! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384142_a_385471]
-
În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori... Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]