1,150 matches
-
mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz, și pur" sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit-o pe cea a "pajiștilor verzi"". Firește că în acest plan al devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
lăți ca fulgerul, și tabăra se umplu de neliniște grea". Dar noaptea Țancu și ai lui fugiră din tabără, luîndu-și, pe cai, averea în bani de aur și bijuterii. În tabără căzuseră doi morți care, descoperiți de poliție în căruțe, gloata fu arestată și erau căutați fugarii. Aceștia, la îndemnul unui Miloș fost prieten al lui Țancu bătrînul, se pierd din calea taberei și a jandarmilor, își ridică un bordei în satul Vlădeni și se apucă de fierărie. În Vlădeni mai
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
nu fusese niciodată în Rusia. Așa nu va înțelege nimeni nimic aiurea. - E deja un pic cam tîrziu, nu vi se pare? zise Sonia. Cine dracu' le-a spus tăntălăilor ăstora că a fost în KGB? MacMordie rînji complice, iar gloata, avîndu-l pe Piper în mijlocul ei, se deplasă spre holul de la intrare. O echipă de polițiști își croi drum printre jurnaliști și-l escortă pe Piper pînă la lift. Sonia și MacMordie o luară în jos pe scări. - Pentru numele lui
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
ultimilor cincizeci de ani, era demonizat la maximum. Din fericire pentru toată lumea (nu în ultimul rînd pentru România), nervii americani, încrederea în propriile valori, ale omului individual și ale civilizației multimilenare pe care se întemeia, au rezistat la aceste presiuni, gloatele oarbe au fost trecute cu vederea, iar lumea s-a văzut împinsă cu vreo cîțiva buni pași înainte pe calea libertății, a normalității, a bunăstării și a dreptății. Așa și acum. Acțiunea temerară a administrației Bush a implicat și cîteva
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
În lume nici o faptă nouă, Pe a progresului cărări: Musca Țzețze face ouă, Domnul Iorga cugetări. Monumente Iată fapte omenești Ce sfidează orice vis: Turnul Eiffel la Paris, Domnul Iorga-n București. (continuare din numărul anterior) Intervenționistul În răsboiu-ntregitor, Fugind de gloata interlopă, Marele învățător A fost mobilizat ca popă. Amintim cititorului acestor rânduri că, mai sus, a lecturat un text în proză, cu titlul „Vesela spovedanie” în care Păstorel pretindea că, în timpul prezenței nemților la Iași, Iorga s-ar fi travestit
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
UMANO-DIVIN/înțelepciunea Magului Kogaionic” - altfel, se micșorează șansa Revelației Soteriologice (fanta dinspre Misterul Învietor se îngustează!): “Hristos știind aflase. Eternitatea scade” - cf. Oarba empatie. Voind să descânte Kali Yuga/Vârsta Întunericului/Fierului (când “Moartea bătrână-n stihii/Urlă gravidă prin gloate...” - cf. Kali Yuga) Poetul este/devine, inițiatic, “Pasărea Haar”, orfică și thanatică, totdeodată (dar exorcizarea de moarte se face tocmai prin... ”murirea” întru CÂNTEC-REARMONIZARE, ÎNTRU NOU COSMOS! - “cu moarte pre moarte călcând”): “Acea pasăre prea-înaltă plutind/Sub care inima ta
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
străbunici, apoi casele și că fuseseră arestați și duși de acasă niște veri și unchi fără vreun motiv anume. Lăcrămioarele fuseseră fără îndoială florile specifice primăverilor noastre la acel timp, ale mele însă, dintotdeauna. La 1 Mai ne scoteau cu gloata la defilare, de la vlădică până la opincă și ne controlau să nu cumva să lipsim și să nu-i arătăm mărețului conducător admirația și supunerea (mai ales) prin aplauze și lozinci strigate din adâncul fiin ței noastre, după care primeam un
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
iar timpul nu așteaptă/ ceea ce râmâne în urma lui’’, (Urme de melc - p. 18) dârele strălucitoare ce nu se șterg? Atât de puțin?! Dacă paradoxal timpul trece lent, transformând prezentul nostru în amintire, tot timpul reușește să transforme individul într-o ,,gloată singuratică’’ amorfă, fără formă și fond, fără suflet, confuză. Singurătatea duce la melancolie, la un dialog contemplativ între mine și tine în care vorbirea, Cuvântul, nu sunt decât o tăcere totemică, ritualică, situată undeva departe, ,,tu si eu/ într-un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
ori Ana lui Manole. Iară pe cucoana/ Nici c-o înturna!/ Ea mereu venea,/ Pe drum șovăia/ Și s-apropia/Și, amar de ea,/ Iată c-agiungea! Și nici măcar nu avea la ea pieptănul, peria ori oglindă, ca să se salveze de gloata de zombies înarmați cu cărți de credit. Chiar și așa, târând după ea pretioasa-i pradă, cucoana reuși, single-handed-and-three-wheeled, să își găsească mașină în labirintul parcării, să își încarce portbagajul. Se așeza la volan și își aprinse o țigară. Pe când
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
nici aurore : geroase pete-n sânge greu îndrăgostiți de proști mereu se-nverșunează spre neant prin nopți li-e dumnezeu doar Kant orăcăie spre respirații din hâduri iscă inundații aș vrea strigând să mă trezesc: nu fac decât să-nveselesc gloata de monștri amatori ningând fulgi de aligatori proptiți în uși de lumi dezbine zgâiesc spre mine noi urine: m-au arestat în toi de rut rechini pe cord ei mi-au crescut scriu simfoniile atride nădăjduind că m-or ucide
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
...Într-una dintre memorabilele sale călători prin cele trei lumi autorul Divinei Comedii - Infernul - avea să scrie, оntr-un limbaj plurisemantic: ,,O, voi, ce teferi v-ați născut la minte, cătați ce tвlc ascund de gloata, sub tainic val, ciudatele-mi cuvinte”. Mi-am amintit de aceste versuri pline de semnificații și оnțelesuri оn timp ce descopeream cвt de ,,ticăloasa și neroada” este o parte din pseudo-elita romвnilor din Timoc. Nu ascund faptul că tot timpul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94095_a_95387]
-
fes cu fir țesut din aur și aveai aură în cea mai valahă din cronici trăsură branduind arome cum e vinul vechi slove ce răsună noaptea în urechi; treceai ca un conte prin mulțimea care se adunase toată (în istorii gloata rămâne o gloată!), fără felinare așteptând să vină buzoianul care arde în lumină; împărțeai stropite cu sângele sfânt visuri, anemone, pacea din cuvânt ca un pom din care culeg întruna poame să nu le mai fie niciodată foame, să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
țesut din aur și aveai aură în cea mai valahă din cronici trăsură branduind arome cum e vinul vechi slove ce răsună noaptea în urechi; treceai ca un conte prin mulțimea care se adunase toată (în istorii gloata rămâne o gloată!), fără felinare așteptând să vină buzoianul care arde în lumină; împărțeai stropite cu sângele sfânt visuri, anemone, pacea din cuvânt ca un pom din care culeg întruna poame să nu le mai fie niciodată foame, să nu le mai fie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
pajul poeziei și purtai un fes cufir țesut din aur și aveai aurăîn cea mai valahă din cronici trăsurăbranduind arome cum e vinul vechislove ce răsună noaptea în urechi;treceai ca un conte prin mulțimea carese adunase toată(în istorii gloata rămâne o gloată!),fără felinare așteptând să vinăbuzoianul care arde în lumină;împărțeai stropite cu sângele sfântvisuri, anemone, pacea din cuvântca un pom din care culeg întruna poamesă nu le mai fie niciodată foame,să nu le mai fie niciodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
purtai un fes cufir țesut din aur și aveai aurăîn cea mai valahă din cronici trăsurăbranduind arome cum e vinul vechislove ce răsună noaptea în urechi;treceai ca un conte prin mulțimea carese adunase toată(în istorii gloata rămâne o gloată!),fără felinare așteptând să vinăbuzoianul care arde în lumină;împărțeai stropite cu sângele sfântvisuri, anemone, pacea din cuvântca un pom din care culeg întruna poamesă nu le mai fie niciodată foame,să nu le mai fie niciodată setesemn că au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
picior toată viața în poziție de drepți fiecare avem câte un șef sub care facem ascultare și mă vede lumea, și-mi spune deșteptul, și mi se umflă pieptul mergând la pescuit ăla mic și chelul i-a furat în gloată, cine?, portofelul s-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga cine mi-a furat mie portofelul? făcea unul cu ochiul dar cum să-l dovedești că una e Alaska, și alta antigelul? noi nu merităm, lor nu li se cade
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
mult prezent la datorie cu arma la piciortoată viața în poziție de drepțifiecare avem câte un șef sub carefacem ascultareși mă vede lumea, și-mi spune deșteptul,și mi se umflă pieptulmergând la pescuit ăla mic și cheluli-a furat în gloată, cine?, portofeluls-a uitat în dreapta, s-a uitat în stângacine mi-a furat mie portofelul?făcea unul cu ochiul dar cum să-l dovedeștică una e Alaska, și alta antigelul?noi nu merităm, lor nu li se cadesă audă-n somn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul fetid, și-adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate. Peste tot mereu te-mpiedici de semeni, sărmane gloate. E-un eșec total în orice domeniu unde huzuresc vechile otrepe... Și-abia am intrat într-un nou mileniu ce trist începe! Anatol Covali Referință Bibliografică: Și-abia... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
fi refuzat de conducătorul unei țări mici situată la marginea Imperiului clădit prin jaf și sânge de generatii de sultani turci. Vin Turcii! „În zilele albe ale miezului iernii înaintau mulțimile negre, zecile de mii de dușmani, ieniceri, spahii și gloata, ca lupii flămânzi ” - Nicolae Iorga Într-un acces de furie, sultanul decide pe loc că insolenta lui Ștefan să fie pedepsită cât mai repede posibil, iar Moldova cea rebela să ajungă pasalâc unde să domneasca legea Profetului și bunul plac
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
încearcă omul în clipa cînd își dă seama că e prins de statistică." Horetita, altfel decît catholita și todetita, boli ale sensibilității și intelectului, e-o suferință a voinței. De ea pătimesc "fie marii nerăbdători, fie dimpotrivă marii îndurători și gloata răbdătorilor lumii." O adevărată analiză de caz clinic, pentru o horetită îmbinată cu o todetită, face Noica pe Luceafărul eminescian. Ușor comice, purtînd în firea lor ceva din decrepitudinea adusă de bolile trupului, sînt aceste maladii ale ființei. Horetita cronică
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
patriotarde, așa că, în afară de doi-trei inși, rămași în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier al artiștilor care, deși înrolați în marea armată de politruci, îi detestau cu superioritate intelectuală pe colegii lor de gloată. Și de aceea scriau despre lucruri la care prostimea să nu aibă acces, muncind la universuri fabuloase, lumi imaginare, confecții metatextualist proiectate, în fine, chestii de vădită izolare. Cu toate astea, mai era încă un nivel, al purtătorilor de steag
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
s-au mișcat cu stîngăcie în cea urbană, precum Marin Preda sau Zaharia Stancu. Complexitățile vieții lăuntrice, acele "deplasări nevăzute ale sufletului subtil", cum remarca G.Călinescu, i-au rămas puțin accesibile, el vădind în schimb "aproape geniu în producerea gloatelor și exponenților lor", înclinat nu să "analizeze conștiința", ci să urmărească "dezlănțuirile brutale, fioroase chiar" ale umanului. Deoarece proza românească de pînă atunci nu avusese o deosebită anvergură, i s-a creat un piedestal național, comparabil cu cel al unor
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
exprimă nimic. Da. E timpul. Timpul există din nou. Și e timpul ca ei doi să redevină adulți. Oameni maturi. Responsabili. E timpul să-și ia din nou în primire rolurile pierdute acum o oră și să se amestece cu gloata de trăitori din care fac și ei parte. Vine. E aproape. E aici. Clipa despărțirii. Da. Amândoi știu că e vorba doar de o despărțire temporară. Dar ce contează. E greu să zici pa. De pildă, eu nu i înțeleg
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cum ești, "ruda morții". "Autobiografia mucegăită a trupului" e tot ce te ține departe de spălarea necontenită, și tot ce atîrnă, material, de numele scris, de la romantici încolo, pe apă. Într-o lume în care "toate sînt ale noastre: oglinzile,/ gloata cu papucii de vuiete,/ aroma și minciuna - / nu e nimic sub noi ne al nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
a violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali, Cîinele andaluz. Efectul este aproape același, de saturnalie, de dezmăț crud, în perfect acord cu nebunia gloatei împinsă spre o tumultuoasă aprobare a carnagiului, spre o extază sîngeroasă. Paradoxal, mai umani par acești războinci Holcane, care trăiesc de pe urma vînătorii de oameni, fie transformîndu-i în marfă pe piața de sclavi, fie furnizînd șeptelul pentru sacrificii, decît regele și
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]