728 matches
-
fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost drumul și cum te-ai descurcat cu angrosistul? Cum să fie drumul? Ca primăvara. Ici omăt, colea glod și tot așa. Da’ armăsarul meu nu-i o gloabă... Cât despre angrosist... Ce săți spun? La început, ba că-i câr, ba că-i mâr, da’ până la urmă s-o dat pe brazdă. Apoi, moș Dumitru a luat-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi o să le cădem la picioare. În încărcător nu avea nici un cartuș. Până una-alta, însă, eu zic să plecăm acasă, pentru că s-or fi dus după ajutoare... Ploaia continua să cadă răzbit. Costăchel mergea înainte, iar Petrache înnota prin glodul adânc în urma lui. Hudițele înguste erau cufundate în întuneric. Abia își dădeau seama pe unde se aflau. La o vreme, Costăchel s-a oprit, cu urechea ciulită. Ia ascultă! Nu ți se pare că se aude mers de animal - cal
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Aproape târându-se, Petrache a pornit în direcția de unde venise geamătul... Un pas, doi, și în clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea doar câte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe Grigorosu, dar o bănuială l-a oprit: „Dacă îi în cârdășie cu legionarii? Pentru că numai ei ne-au aținut calea”. În cele din urmă, s-a hotărât. „Fie ce-o fi. Îi musai să l ridic pe Costăchel din glodul drumului... dar pentru asta am nevoie de un felinar și de ajutor... ” Cu mare greutate, a ajuns la poartă. Ioanee! Scoală, măi Ioane! a strigat Petrache. Câinii lătrau ca și cum ar fi simțit lupul... După o vreme, o lumină tremurândă s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prag. Care ești acolo? De ce strigi așa? Eu sunt. Petrache, perceptorul. Am nevoie de un felinar. La ce-ți trebuie felinar, omule? Hai în casă! Ne-au lovit niște nemernici și trebuie să văd ce are Costăchel, primarul... Geme în glodul drumului. Cum adică v-au lovit? Ne au lovit și gata... Aduci felinarul cela sau... ? Peste puțină vreme, Grigorosu s-a întors cu un felinar aprins. Petrache i l-a smuls pur și simplu din mână și l-a plimbat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ion”. Ioane, dacă vrei ca pomana ta să fie deplină, du te acasă la Costăchel și spune-i Măriucăi să vină cu căruța aici. Da’ ce să-i spun Măriucăi? Spune-i că Costăchel și-a scrântit un picior. Pe glodul ista... și noaptea... Grigorosu a fost destul de convingător. A ajutat-o apoi pe Măriuca să înhame armăsarul la căruță și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va da cu ochii de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea merge la târg, din cauza zloatei și a glodului, cu agronomul nu se văzuse de multă vreme, pentru că era sub ochii legionarilor, iar nașul lui nu știa mai multe ca el. Tot ce știa era din auzite... Se spunea ba că Regele Carol al II-lea abdicase, ba că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob de lumină cuibărit în ochi... . Ai venit? Atât a reușit să întrebe Măriuca și a rămas nemișcată în fața lui, căutându-i privirea... Am venit ! - a răspuns Costăchel. Și? Mi-i o foame, de nu văd pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca asta. Când a văzut cine-i, o sudalmă grea i-a venit pe limbă. Ne primești în curte, să stăm de vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
proaspăt și curat, pe care îl lasă ploaia în urmă, îmi aduce aminte de casa și ograda părintească și de ulicioarele din mahala. Îmi aduce aminte cum eram mică și ieșeam prin ploaie fără voie, cum mă întorceam plină de glod până în cap. Biata mamă, când mă vedea, îi venea să plângă. Parcă aud și acum cum zicea cu ciudă și cu jale: - Doamne, asta mai mică o să mă bage-n pământ! Eu râdeam și mă bucuram că puteam face ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zilele și nopțile nu mai păreau așa de lungi... Totul intrase pe făgașul firesc... Trecuse vara și vremea se schimba din zi în zi, iar drumurile deveneau tot mai grele. Într una din zile, pe când ciubotele li se înfundau în glodul până la gleznă, pe neașteptate s-a auzit glasul lui Pâcu: Dumitre, mă paște un gând. Și ce dacă te paște? Nu-l poți alunga? Cotonogește-l și ai să vezi că nu te mai paște, cum spui tu. Nu-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În ani lungi de trudă Întru nemișcare: respectul, faima, poziția socială, statutul de zeu, serviciul În centru. Degeaba s-a retras imediat În mantia sa, pe măsură ce vestea se răspândea prin oraș, toată legenda i s-a năruit, amestecându-se cu glodul și cu dezamăgirea. Până și Stallone a dat o declarație În care afirma că, pentru a uita umilința la care fusese supus, va Începe turnarea următorului Rocky din serie, În care va interpreta rolul lui Rambo. A doua zi, conducerea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la condiția de cloșard, dar știe că pentru el e prea tîrziu. Antoniu, la cincizeci și patru de ani, ar putea, în schimb, să încerce să-și realizeze visul de-a scrie și de-a publica o carte. Vremea trece, glodul și miasmele rămân neclintite, iar Antoniu conștientizează treptat amăgirea: nimeni nu le va schimba viața și, în plus, rătăciții din ghetou nici nu doresc acest lucru, deoarece pentru ei "libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura, de exemplu, și
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
femeia pe care , acceptat-o În viața lui, a vopsit șandramaua Într-un verde țipător, și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când plouă, nu te mai afunzi În glodul lipicios.. De la oarecare distanță, ai impresia că te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spun eu: nimeni.,, O voce ,,S-ar putea să ai dreptate, dar nu te da bătut! Ești Încă În putere și, dacă scrisul Îți dă curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
filtrul de la țigară, nu e obișnuit cu astea. A, ați auzit de luminile acelea care joacă de la o vreme-ncoace în grâu, în Bărăgan? - S-a mai făcut grâul? Eu n-am văzut decât o mlaștină până-n Balta Brăilei... Și gloduri. - Au fost filmate și date la televizor, nu mai știu dacă la ProTV sau la ăla, fotbalistul, care și-a făcut și firmă de strâns gunoaiele, și televiziune în București. Mi-a arătat nevastă-mea dimineață, scrie și-n Ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de vicisitudini ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n‑a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mâna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]