4,520 matches
-
de stat? Armata a tras în populație? Au existat cu adevărat teroriști sau totul a fost o tragică debandadă provocată de panică și de armele ajunse cu iresponsabilitate pe mîna civililor? Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanțe țintite direct în cap? Dar faptul că răniți superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic? Cui aparțineau simulatoarele care au terorizat soldații și populația civilă? Generalul Milea s-a sinucis sau a
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
lor rulante și au umplut contururile de culoare. A fost un moment magnific!... Dar este o experiență dură, dură, foarte dură, cumplită. Am fost bulversat. Să vezi copii bolnavi, debili mintal, reduși sub aspect fizic, neavînd brațe, picioare, este îngrozitor! Gloanțele lui Malraux l-au ucis pe Montherlant R: Afirmați în "Journal extime" că există patru scriitori din generația dumneavoastră ori din cea imediat anterioară pe care nu-i agreați: Montherlant, Malraux, Mauriac și Aragon. De ce tocmai aceștia, fiindcă aparent, nu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
lui Montherland care-i spusese: Nu mă simt în siguranță. Am un revolver, dar nu și muniții. Ați putea să-mi faceți rost de ele?" Claude Gallimard îi încredințează fiului său Christian arma cu misiunea de a o înzestra cu gloanțe. În acea vreme, André Malraux, Ministru al Culturii, se deplasa însoțit de o gardă de corp. Christian Gallimard i se adresează acestei gărzi: " Este chiar calibrul armei mele", spune omul și-i încarcă lui Claude Gallimard revolverul pe care acesta
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
se deplasa însoțit de o gardă de corp. Christian Gallimard i se adresează acestei gărzi: " Este chiar calibrul armei mele", spune omul și-i încarcă lui Claude Gallimard revolverul pe care acesta i-l înapoiază îndată lui Montherland. Deci, cu gloanțele destinate protecției lui Malraux. S-a omorît Montherland. Vestea am aflat-o de la radio, la Vancouver, unde mă găseam împreună cu Édouard Boubat. Am trăit și eu o aventură cu un revolver: ajung la Marsilia la invitația unor prieteni scriitori. Mașina
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
în fața unui institut de caritate dintr-un cartier zis "sensibil". Un grup de adolescenți observă micul nostru cortegiu. Unul se desprinde dintre ceilalți, se apropie de noi, se oprește în fața mea, scoate un revolver și trage. Revolverul e încărcat cu... gloanțe oarbe. Mă adresez ziaristului de la "Le Provençal" aflat lîngă mine. Dacă m-ar fi ucis, ce minunat fapt divers ați fi avut voi! Altădată, am fost înfruntat cu o armă albă în văzul întregii Franțe. Mă găseam la emisiunea de
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
fie media, care știe că "violența se vinde bine" și abuzează de ea, creând un climat de frică (sună cunoscut? Da, și noi avem știrile de la ora 5). Adăugați la asta marea putere de cumpărare a cetățenilor americani, faptul că gloanțele există la magazinul din colț, iar armele sunt mereu disponibile - filmul începe cu Moore deschizându-și un cont în bancă și primind ca bonus o pușcă - și aveți imaginea de ansamblu. Regizorul (numit de obicei propagandist cinematografic și nu documentarist
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
al ciocnirilor fierbinți din atelieriele muncii mai întîi, dintre două morale și două filosofii, după aceea". Pe portativ liric, un asemenea crez militant e transpus astfel: "Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe/ poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele/ trebuie să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întîlnite pe marile bulevarde/ fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine/ după cum e de ajuns să stingi o singură stea ca
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
cu sfințenie. Dar în toți anii lui de slujbă avusese grijă să nu se lase atras în episoade violente, pentru că, spunea el, un agent secret care folosește o armă dă dovadă că și-a ratat misiunea. Urmăriri palpitante, ploaie de gloanțe, conducerea nesăbuită a mașinii, toate formele de alergare, hăituire, vînare, de sărituri spectaculoase făceau parte, după părerea lui, din scenariile gangsterilor, dar în nici un caz din munca lui. Considera că esența misiunii sale consta în achiziționarea informațiilor necesare, la un
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Montepuccio, o iubește pe Filomena Biscotti. Dar, închis, trebuie să aștepte cincisprezece ani pentru a o revedea. întors în fine în satul pe care-l părăsise de atîta amar de vreme, într-un miez încins de zi, Mascalzone se duce glonț la casa Biscotti și, fără o vorbă, face dragoste cu Filomena care participa la eveniment cu un fatalism împietrit. Apoi, Mascalzone așteaptă pedeapsa sătenilor care între timp începuseră să afle de revenirea lui. într-adevăr, banditul e ucis, într-o
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
absolut ce trebuia distrus". Acest convertit la bine va bate drumurile țării împrăștiind manfieste împotriva regimului pe care îl slujise înainte cu atâta râvnă, iar în zilele lui decembrie '89 aleargă la Timișoara, în Piața Operei unde stă "în bătaia gloanțelor, înfruntând moartea cu zâmbetul pe buze". Un iluminat. Spuneam că voi reveni la personajul Veniamin, copilul de treisprezece ani, primul care moare dintre membrii năpăstuitei familii a profesorului de matematică din Serenite. Moare însă numai ca ființă terestră fiindcă autorul
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
Avea În căpușor ce să-i spună dar „bagajul” cât și emoția reduse dorința la doar două cuvinte: — Oi, afală! — Oi, oile afară? — Afală, afală! Într-o clipă omul crezând ca au scăpat oile, Își trase pantalonii și haina ieșind glonț pe ușă spre staul. Uitând cât ger e afară copilul coborî la rându-i din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar putea să-l ajute
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
cu câte două: G. Călinescu, Bietul Ioanide, Scrinul negru; Marin Preda, Moromeții, Viața ca o pradă (putea fi altul în loc de ultimul); Nicolae Breban, Animale bolnave, Bunavestire; Augustin Buzura, Fețele tăcerii, Drumul cenușii, și Petru Popescu, Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei. Cu câte un roman figurează: V. Voiculescu, Radu Tudoran, Ioana Postelnicu, Virgil Gheorghiu, Fănuș Neagu, Al. Ivasiuc, D. R. Popescu, George Bălăiță,, Sorin Titel, Ștefan Agopian, Gabriela Adameșteanu, Mircea Nedelciu și Marin Mincu. Lipsind în prea mare măsură exilul
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
atribuite lui, când nu chiar de falsuri, socotind și piesa executată de Dan Ialomițeanu. Perla colecției sale îl constituia tabloul Fata în iarbă (azi în patrimoniul Muzeului Național de Artă), străpuns cândva, nu se știe în ce împrejurări, de un glonț, stare în care, cum s-a văzut, i-a fost încredințat lui }uculescu spre restaurare. Cititorul cunoaște deja natura relațiilor dintre Ionașcu și pictorul strălucit a Câmpurilor de rapiță și atâtor alte capodopere. Ceea ce ar fi de adăugat - și mi-
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
mulți: în respectiva groapă comună erau rămășițele, vechi de cîteva secole, ale victimelor unei epidemii de ciumă, nicidecum ale victimelor comunismului, cum se bănuia. Ca întotdeauna, această concluzie este contestată de unii martori care susțin că anumite tigve purtau urmele gloanțelor. Deși este pretextul narațiunii, povestea gropii comune nu are cine știe ce pondere în cadrul romanului. Ea nu face decît să aducă laolaltă, ca în Boccaccio sau la Sadoveanu, oameni din lumi diferite, cu propriile lor experiențe de viață și stiluri narative. Pentru
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
lui Douglas Adams. Partea bună e că scenariul lungmetrajului e semnat tot de el și că regizorul Garth Jennings i-a respectat și litera, și spiritul. Inventivitatea acestui autor se materializează în obiecte: pușca punctului de vedere (cel lovit de ,glonț" vede lucrurile din perspectiva trăgătorului) sau peștele Babel (care, odată inserat în ureche, îți permite să înțelegi orice limbă). Evident, peste consecințele descoperirii acestui traducător universal se trece rapid, în scenariu nemenționându-se - ca în carte - că cele mai sângeroase
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
violenței (că doar abundă în film, inclusiv crima împotriva minorilor familiei Goebbels) e filmată încet și minuțios, așa că filmul e apăsător nevoie mare. Există și tușe de umor negru, ca telegrafistul care pune șervete de masă de capetele găurite de glonț a doi generali. Oricum, un film dureros de inegal, lași în urmă cinematograful cu inima îndoită. O altă peliculă voioasă până la Dumnezeu și înapoi e Mașinistul, un thriller curat, făcut pe vechea formulă a dedublării, scoasă din desuetudine cu ajutorul unei
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
luptat în întuneric cu diverși/ Dumnezei județeni, și noi am stat/ Pe malul fluviului și am plîns, și noi am căzut/ Sub mesele negeluite ale cazinoului Paupasse-Oul, am răcnit, am expectorat/ Sofistica rîncedă a acceptării, și noi/ Am auzit șuierul glonțului pe lîngă urechi/ În Budila-Express." (Budila-Express); "La ora Demonului să îmi fii aproape.// Să-mi sprijin fruntea de umărul tău,/ Să-ți mîngîi părul cărunt,/ Să te aud trebăluind în baie.// Altminteri întîmplări/ Moarte de mult îmi sug măduva, sîngele
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
rectilinii) și perioade mai agitate (zigzagate ori oblice), dar fundamentală s-a dovedit a fi continuitatea, devenirea limbajului muzical și, nu în ultimul rînd, abundența și imensa ei diversitate. O diversitate ca cea a imaginilor posibile developate de traiectoria unui glonț care, odată plecat de pe țeava puștii, nu mai poate fi oprit pînă cînd nu-și atinge ținta. De-a lungul istoriei muzicii, compozitorii au fost din ce în ce mai puțin atenți la circumstanțe și la conjuncturi: înainte de a compune au omis tot mai
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
Uneori, "plăcerea de a practica duelul", cum o numea Vasile Alecsandri, se materializa prin plăcerea de a-l mima. Se pare că tinerii români erau atrași de duel, dar nu prea cutezau să-l practice. Se maimuțăreau, totuși, duelîndu-se "fără gloanțe". Boierul fanariot Nicolae Suțu, viitorul mare logofăt al Moldovei, a relatat în memoriile sale un astfel de straniu "simulacru de duel" (este chiar expresia lui), petrecut în 1822 la Brașov. Acolo se refugiaseră familiile boierești din Muntenia, amenințate de dezordinea
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
pe trăgaci. Florescu, însă, nici asta nu a îndrăznit să facă, dînd ca motiv un principiu personal: "să nu slobod niciodată piedica în fața cuiva". Ulterior, verificîndu-i pistolul, tinerii și-au dat seama că - din greșeală - arma era încărcată și cu glonțul pe țeavă. "Am tresărit la această descoperire - conchide Nicolae Suțu - și am rămas stupefiat. Dacă întîmplarea ar fi pus pistolul încărcat în mîinile mele, l-aș fi ucis pe Florescu în camera mea; dacă acesta n-ar fi fost excesiv de
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
ca să nu-i prindă "patraula" asupra faptului interzis de lege, și cîntă un lung cuplet de un umor involuntar: "Haide, haide, mai degrabă / Să sfîrșim această treabă, / Marturi sînt, nimic lipsește, / Avem tot ce trebuiește." Dar Chiță pune în pistoale gloanțe oarbe, mimează faptul că este împușcat în duel și martorii îl obligă pe Pamfil să fugă de autorități: "Fugi ș...ț, de n-ai poftă să intri în criminal! Fugi peste graniță!". O farsă similară se produce și la al
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
curvă să fii, / La mine să nu mai vii!", cum se obișnuia în Bucureștii de la începutul secolului al XIX-lea.14 În fine, poate că postelnicul Andronache - cu pistolul încărcat în mînă - se gîndea la sinucidere. "Să-și tragă-un glonț? Păzească sfîntul! / Nici gînd să-ncerce așa pas", spunea Pușkin despre Evgheni Oneghin. Dar personajul lui Negruzzi nu suferă, ca cel al lui Pușkin, doar de melancolie, "Ce-n englezește spleen se cheamă, / Iar rușii o numesc handra". Conform coordonatelor
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
ŤAu mai pățit-o și alții!ť". După divorț, nici drumul ales de Agapița n-a dus-o în zona moralității demne: Ea găsi că păcatul este plăcut și că are vreme să se pocăiască".15 Boierul Răducanu Rosetti Uneori, gloanțe oarbe se foloseau nu numai la duelurile jucate de "ahtorii" din piesele de "fteatru" scrise sau adaptate de Negruzzi, ci și la înfruntările reale. Pe la 1853-1854, doctorul Cihak a fost desemnat ca martor al boierului moldovean Răducanu Rosetti la duelul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
produs "la Copou ș...ț, cu pistolul, la comandament". Cei doi adversari au tras simultan și Alexandru Mavrocordat - îmbrăcat în uniformă de ofițer - a căzut la pămînt, "strigînd că este mort". Surescitat, doctorul Cihak l-a consultat și, observînd că glonțul a intrat nu în corp, ci într-un epolet, a exclamat nervos: "Asta nu mă privește pe mine, privește pe ceaprazar". Interesant este faptul că - așa cum notează Radu Rosetti - aceste dueluri au avut loc după căsătoria, în 1852, a lui
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Curtea Marțială. Acum, ele erau comutate în niște bătăi riguros aplicate... Cu niște curele speciale denumite de atunci... trăgători... Pedeapsă care a stârnit consternare în rândurile ofițerimii din misiunea franceză deplasată în România... Se spunea că bătaia înjosește, pe cînd glonțul, dimpotrivă, onorează condamnatul!... Astfel declarat generalul Berthelot, șeful misiunii franceze... În Franța, ostașul care întârzia la întoarcerea din concediul său legal, era împușcat fără vorbă multă, deși cu toate onorurile militare, formale, însă onoruri, totuși! Cum se petrecea acțiunea?... Acțiunea
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]