575 matches
-
peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacră poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, glosa ș.a.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natură obiectivata - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirica devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, si laudă obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva foarte mult poezia cu forma fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Piru, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Corneliu Leu, Dan Deșliu, Ana Aslan, I.D. Sârbu, Ion Lăncrănjan, Pop Simion, Laurențiu Fulga, Horia Lovinescu, Romulus Vulpescu, s.a. 17. Un alt volum de versuri intitulat “"Lumini de amurg - Dusk Fires"” (292 p.), cuprinde 101 poeme (o glosă, 50 de rondeluri și 50 de sonete) în ediție bilingvă româno-engleză, traducerea fiind făcută de Axel H.Lenn. 18. Volumul “"V.G.Paleolog și Brâncuși - un dialog etern"” (454 p.) - este, după părerea scriitorului și brâncușiologului Victor Crăciun care semnează cuvântul
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
și evenimentelor la care a participat, le-a inițiat și realizat”." 23. Volumul “"Sub sabia timpului"” (208 pg.), versuri alese, cuprinde patru cicluri: “"Glossă"”, “"Așteptările... despărțirile"”, “"Dulcele păcat"” și “"În căutarea timpului"”. Este subintitulat “versuri alese” (208 p.), având 6 glose, din care una dintre ele tradusă în limba engleză de Axel H.Lenn cât și poezii scrise în anii tinereții cât și pe parcursul vieții. 24. Volumul “"Fundația Scrisul Românesc se prezintă"” (272 p., scris în colaborare cu Tudor Nedelcea și
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
tălmăcit de Samuil Micu: „O lectură comparativă a celor două Biblii, de la 1688 și de la 1795, apleacă cumpăna în favoarea celei de a doua. Și nu e la Clain numai grija unei clarități cât mai explicite, dovadă argumentele inițiale ale capitolelor, glosele, explicațiile cuvintelor, cu cari e înlesnită lectura unui text bogat în arcane, dar este mai cu seamă grija unei continui rotunjiri a frazei, a expresiei, a topicei”. În anul 2000, la inițiativa episcopului Virgil Bercea, "Biblia" lui Samuil Micu este
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
un peron între Țară și Est „ (Peron de tranzit). Viața ia, în această viziune apocaliptic-sangvină, forma de „goană după orizont”, de „goană a instinctelor” și de „foame a celulelor” (Optică 2). Versul însuși este instantaneu, obținând contur de sentință de glosă (...). Poemele Eugeniei Bulat sunt inconfundabile. Scrisul ei este unul spontan, curajos, armonios în expresie, emoționant, plin de mirare și durere, trăit pe Valea Plângerii, aici, în Mica Românie înstrăinată - Basarabia. BEJAN, VLAD. Stalactite // Curierul Ginta Latină. - 2002. - nr. 3 (54
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
criticii. Chiar și cele mai recente contribuții de specialitate (Cornel Ungureanu, Mircea Eliade și literatura exilului, București, Viitorul Românesc, 1995 ori Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, București, Demiurg, 1995) îl ignoră sau fac referiri evazive la el. Singurele glose la textul pe care îl publicăm acum aparțin unui editor improvizat care, după ce a publicat cîteva pagini din acest Jurnal, s-a simțit obligat (vai!) să le și comenteze. Sărim peste episod. Cînd cuplul Eliade sosește la Lisabona, la 10
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
la limba Regatului Castiliei, una dintre cele câteva așa-numite Regatele Creștine din partea septentrională a Peninsulei Iberice, care au apărut în Evul Mediu între secolele VIII și ZV. Primele atestări ale spaniolei/castilianei vechi pot fi găsite în "Glosas Emilianenses" ("Glosele Emiliane"), un document din secolul XI. Deși această limbă nu mai este vorbită, poate fi citită în multe opere literare, precum „"Cântecul Cidului"”. Totuși, termenul "spaniol" este foarte recent și la începuturi s-a referit la statul spaniol, iar apoi
Nume date limbii spaniole () [Corola-website/Science/312002_a_313331]
-
cu ritul latin, dar care sunt comune tuturor riturilor hispano-galice. Folcloriștii Maurice Delbouille și Auguste Doutrepont au scos la lumină o serie de colinde și viflaemuri valone foarte asemănătoare colindelor românești. În plus, o mare parte a colindelor românești sunt glose populare ale anaforalelor galice. Cuvintele liturgice de bază din limba română vin din limba latină liturgică a ritului galic, și nu din limba latină a ritului latin. Astfel avem de-a face cu cuvinte de genul: Pe la 990, ritul local
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
selecția și câte vor fi fost lăsate pe din afara). De n-ar fi rămas decât cele adunate sub titlul Fructul de a trăi, ele sunt suficiente pentru a defini personalitatea unui poet autentic, care merită - cum spuneam la începutul acestor glose - să fie restituit limbii și literaturii pe care nu le-a uitat în anii trăiți la celălalt capăt al Europei.
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
este măsură tuturor lucrurilor l-a menținut permanent racordat la etalonul uman, iar prin figurație și metaforă a înnobilat permanent conceptul. Încă de la începuturile creației, a crezut în desen că rigoare a artei și studiile succesive n-au urmărit doar glosele pe un motiv esențial, ci a încercat spiritualizarea unei forme ideale prin viziune și tratament plastic. Astfel, morfologicul s-a convertit în sintaxe aplicate și expresive, fiecare nouă lucrare fiind, de fapt, o originală ipoteza asupra viului. Studiile libere de
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Guguianu stă deopotrivă în idee cât și în soluții. Astfel și-a configurat o viziune și un stil, ambele inconfundabile, bazate pe o filosofie unde a exista nu este aidoma cu a fi. Mesajele lui sunt în mare măsură veritabile glose despre condiția omului și umanitate, despre creativitate și perfecțiune. Consideră, probabil, că omul este cu adevarat liber doar prin gând și inteligența și cu siguranță demiurgic doar prin creație. Structural solar și apolinic, face din elgiul feminității vectorul unei cordiale
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
mai apropiat text, dacă nu identic cu scrisul poetului), "aparat critic complex" format din reproducerea a șase note/lămuriri asupra edițiilor alcătuite/întocmite/îngrijite de Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Constantin Botez, G. Călinescu, Perpessicius și Gh. Bulgăr, apoi, în fiecare glosă critică a poeziilor sunt menționate: prima apariție tipărită, perioada când a fost concepută și variantele manuscrise (după edițiile Perpessicius), comentarii adecvate (după ediția lui G. Călinescu), aparițiile (integrale/fragmentare) în presă în limba română și în alte limbi, eventualele transpuneri
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. (Glose române într-un manuscript slavon din secolul al XVII-lea: "Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-lea"). Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
slavo-române. (Glose române într-un manuscript slavon din secolul al XVII-lea: "Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-lea"). Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în anul 1890, într-un manuscris prezentat cu ocazia unei expoziții de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în anul 1890, într-un manuscris prezentat cu ocazia unei expoziții de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
cu ocazia unei expoziții de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, și nu concomitent cu acesta, cum considera R. Constantinescu. Ca urmare s-a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, și nu concomitent cu acesta, cum considera R. Constantinescu. Ca urmare s-a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631, deoarece prezintă fenomenul de
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631, deoarece prezintă fenomenul de rotacism, cu ultima atestare în această vreme. Ioan Bogdan a apreciat - pe baza caligrafiei și a particularităților lingvistice - că glosele au fost scrise la Mănăstirea Neamț, sau la altă mănăstire din nordul Moldovei. La această opinie s-a raliat și Magdalena Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureș. Se presupune că glosele au fost
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
lingvistice - că glosele au fost scrise la Mănăstirea Neamț, sau la altă mănăstire din nordul Moldovei. La această opinie s-a raliat și Magdalena Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureș. Se presupune că glosele au fost scrise de un călugăr sau cleric ortodox, cu scopul de a ușura înțelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil în sec. al XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
cleric ortodox, cu scopul de a ușura înțelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil în sec. al XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce direct. Ion Gheție și Alexandru Mareș plasează „glosele Bogdan” între scrierile de drept ecleziastic, și anume ca texte literare originale.
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
Lungu [...] se dezvăluie ca un foarte serios, dar și cumva «răsfățat» exeget, sistematic în explorarea temelor pe care și le alege, însă înclinat mai degrabă către degustarea textelor decât către construcția interpretativă. Își alege cu plăcere subiectele și-și pornește glosele în planuri diverse, parcă urmându-și capriciile: uneori inventariază date de istorie literară, mai ales pentru a pune în evidența lucruri spectaculoase ori bizarerii, alteori face colaje din dicționare sau se abandonează conexiunilor comparatiste, sărind de la un autor la altul
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]