194 matches
-
prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt, cine știe ce glumeț scrisese În grabă și urât, „Ei bine, mor de frică!“. Am Împins ușa de la toaletă, care, după ce am intrat, s-a Închis În urma mea. Era deja cineva Înăuntru; una dintre cabine era Închisă. Am dat drumul clamelor pe polița de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în nici un caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a căror pivniță făcea cât o bibliotecă, acest om să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici n-au apucat să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept și s-au repezit fie În duzii de pe marginea șoselei, fie printre ei și apoi În curtea unuia mic și dat dracului de glumeț, tehnician - ori cam așa ceva - la Telefoane. Primarul a nutrit nobila dorință să-i ferească și pe străini, și pe săteni de accidente, a mutat locul unde trebuia să oprească autobuzele cu o sută de metri mai Încolo, pe drum drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în momentele de tensiune în care colegii lor sunt frustrați și anxioși (cum ar fi înaintea unui examen). Kenneth Benne și Paul Sheats sugerează la rândul lor (vezi și DeVito, 1988; Hybels, Weaver, 1989; Gamble, Gamble, 1993) un rol intitulat glumețul (cel care apare ca fiind cinic și produce comportamente nepotrivite sau irelevante pentru activitatea de grup); 9) fixația se caracterizează prin menținerea unei reacții persistente neadaptate, chiar dacă toți parametrii arată că acel comportament nu este un răspuns adecvat la problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în activitatea de echipă doar dacă sunt întâlnite nevoile lor personale; folosesc grupul pentru a găsi asistență, sfat și consiliere; - Dominatorul insistă să se meargă pe calea aleasă de el, îi întrerupe pe ceilalți în efortul de a controla grupul; - Glumețul este cel care apare ca fiind cinic și produce comportamente nepotrivite sau irelevante pentru activitatea de grup; - Autoconfesorul este un membru care folosește alți membri ai grupului ca o audiență în relevarea unor „sentimente” personale sau a unor „iluminări” ce
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a grupului (Încurajatorul, Cel care îndeplinește rolurile de echilibrare, Armonizatorul, Persoana centrată pe compromis, Observatorul, Persoana din poziția standard, Urmăritorul) și roluri individuale, observate ca negative pentru activitatea grupului (Agresorul, Cel care blochează, Căutătorul de recunoaștere, Căutătorul de ajutor, Dominatorul, Glumețul, Autoconfesorul, Dispensabilul). Rolurile pot să aibă efecte pozitive sau negative asupra grupului. Dezvoltarea pozitivă a unor roluri este posibilă prin utilizarea unor tehnici de jucare a rolurilor, tehnici care se desfășoară în următoarele etape: selectarea problemei, încălzirea (exersarea), stabilirea scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în nici un caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a căror pivniță făcea cât o bibliotecă, acest om să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prima oară cuvântul „geniu” în legătură cu povestitorul moldovean, imaginea „vârtosului glumeț Creangă” pătrunsese deja „vârtos” în conștiința numeroșilor săi cititori. Care citeau o operă de la un capăt la altul - comică. Altceva nici n-ar fi putut scrie un autor așa de glumeț. Și totuși, încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, Grigore I. Alexandrescu, primul biograf al scriitorului, observa că acesta „este poate singurul autor pe cât cunosc eu, care a știut până acum să lege așa de minunat și natural tragicul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
soț exemplar. Ingratitudinea conjugală a eroului, ponegrindu-și soția, e crudă. Pe de altă parte, harabagiul o sperie pe îndelete pe Malca, pe care o transporta la Piatra, cu pericole imaginare: tâlharii din Grumăzești, lupul, balaurul din dealul Bălaurului (cruzimea glumețului e simbolizată în text de frecventa invocare a lupului). Când i se pare că a înfricoșat-o cum trebuie, eroul face pasul decisiv, prefăcându-se că vrea să o lase singură, în plină noapte, în pădure (s-ar repezi până
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
instituirea unui sentiment de "simpatie, solidaritate și bunăvoință" (Ibidem). În plus, conștienți de caracterul lor de formule universal cunoscute și frecvent folosite, vorbitorii pot folosi clișeele cu intenții ludice, ca bază a unor jocuri de cuvinte sau pentru a parafraza glumeț sloganuri faimoase etc. (vezi numeroase exemple la Dumistrăcel 2006), caz în care clișeele au, paradoxal (Blonde 2004: 15), rolul de a evidenția distanța critică pe care o iau vorbitorii față de ele. Clișeele sunt (și, probabil, au fost totdeauna) apanajul presei
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e și din „teama de singurătate”, ce poate deștepta, din întunecatul ei cotlon, „teama de ratare”. Ciudate crispări la un glumeț cu limbă ascuțită, care pare să ia multe în joacă. O joacă fără pretenții, dar cu o doză de insolit este Epistolar cu 3 proști (2001), împricinații ce se recomandă astfel fiind Mircea Cavadia, Ananie Gagniuc și Bogdan Ulmu, „un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
nr.10/2009 (p.17-21) care apare într-un oraș de la marginea Europei. Studiul în cauză pleacă de la spusele filosofice ale lui Petre Țuțea: „Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa, atunci Shachespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie, europenii, chiar și laureații Premiului Nobel, dormeau în crăci. Știința și filosofia greacă sunt foarte folositoare dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare și consolatoare pe continent - suverană - e Biblia." Deci, atenție, americani, care v-am așteptat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de la telefon e un cumplit obiect care strică viețile oamenilor. E util, rapid, ultraeficient pentru comunicare, e indispensabil pentru afaceri dar face harcea parcea timpul posesorului. Mi se pare că cel mai greu e atunci când în culmea mâniei sună cineva glumeț și trebuie trecut la starea aceluia, cu destule eforturi de voință. CELULARUL "face" de toate, distruge tot, tot cei bine sau ce-i rău de la el poate pleca. Purtat de toate categoriile de vorbitori, obiectul acesta ușor de prăpădit poate
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
I, p. 123), comparativ: „E mai mult galbenă decât albă”; • circumstanțial, temporal: „ - Încă de mic/ Te cunoșteam pe tine” (M. Eminescu, I, p.175), cauzal: „De grăbit ce era, a plecat fără să mai treacă pe la mine.”, limitativ (referențial): „De glumeț, glumeț era moș Nichifor.” (I. Creangă, p. 99) Prin intermediul relației de dublă dependență, adjectivul dezvoltă funcțiile de atribut circumstanțial: „Numai luna, rea ori bună,/ți se pare-aceeași lună” (L. Blaga, p. 195) și complement predicativ: „Să te simți neliber, mic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 123), comparativ: „E mai mult galbenă decât albă”; • circumstanțial, temporal: „ - Încă de mic/ Te cunoșteam pe tine” (M. Eminescu, I, p.175), cauzal: „De grăbit ce era, a plecat fără să mai treacă pe la mine.”, limitativ (referențial): „De glumeț, glumeț era moș Nichifor.” (I. Creangă, p. 99) Prin intermediul relației de dublă dependență, adjectivul dezvoltă funcțiile de atribut circumstanțial: „Numai luna, rea ori bună,/ți se pare-aceeași lună” (L. Blaga, p. 195) și complement predicativ: „Să te simți neliber, mic,/ Să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
174) Prin tautologie reală, se absolutizează identitatea semantică a subiectului, în relația de interdependență: „Eu știu, moșule, că sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân.” (I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era Moș Nechifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.” (I. Creangă, p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este situată în nedeterminare: „Bănuise el ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prin tautologie reală, se absolutizează identitatea semantică a subiectului, în relația de interdependență: „Eu știu, moșule, că sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân.” (I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era Moș Nechifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.” (I. Creangă, p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este situată în nedeterminare: „Bănuise el ce bănuise
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în niciun caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a căror pivniță făcea cât o bibliotecă, acest om să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
titular din nuvela Petre Butuc, modest dascăl de țară, lipsit de talent, dar aspirând spre gloria literară. SCRIERI: Tei legănat, Sibiu, 1885; Vlad și Catrina, Sibiu, 1885. Culegeri: Din bătrâni. Gâcituri, întrebări și răspunsuri, frământări de limbă, Sibiu, 1885; Ardeleanu glumeț sau 101 de anecdote poporale, Sibiu, 1889; Folclor din Țara Moților, îngr. Ioan Felea și Mircea Popa, pref. Mircea Popa, postfață Romulus Felea, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: I. Bratu, Grigorie Sima al lui Ioan, LU, 1908, 1-2; Alexandru Ciura, Foiletoane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
cât se poate de serios, Întrecea orice Închipuire. Nici mai mult nici mai puțin Popescu le pretindea celor de față să rezolve o Înmulțire fără să dea nici cea mai mică indicație cu privire la factorii produsului. Dar iată ce spunea acest glumeț: Înmulțind numărul copiilor vecinului său de apartament cu Înălțimea blocului, apoi cu anul nașterii sale și cu vârsta mamei sale obține numărul 9 443 823. El susținea cu tot dinadinsul că, știind acest rezultat, se poate afla câți copii are
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
Ana de Austria și Mazarin) și Parlament (1648-1653). Originea acestui cuvînt vine de la jocul "fronda" cu care se amuzau copiii din această epocă, în șanțurile Parisului. Poliția a interzis aceste amuzamente, însă copiii au rezistat în mod frecvent autorităților. Un glumeț a comparat pe adversarii lui Mazarin cu acești "frondori". Aluzia a fost găsită potrivită, astfel încît cuvîntul rămîne. Fronda, cauzată îndeosebi de politica financiară a lui Mazarin, cuprinde două faze. Prima, denumită "Fronda parlamentară" în cadrul căreia Parlamentul joacă rolul principal
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dimineață și trebuie rezolvate la miezul nopții ? Ei, asta-i culmea ! Anunță-i la fel de politicos că, dacă vor să vorbim, să mă aștepte atunci după concert, câteva ore. — Domnule Vasile, păreau destul de serioși. — Și eu cum îți par, domnule Cornel, glumeț ? Zi- le întoc- mai ce ți-am spus eu și nimic mai mult, apoi Cristi se întoarce la discuțiile cu instrumentiștii săi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat : Ne-am înțeles, Mariane, da ? Vreau să aud mai multă vioară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de conștiință. Când bancherul, într-un acces oarecum clinic de sinceritate, i-a răspuns: „Probabil jumătate de miliard sau, cine știe, chiar un miliard, dar nu lunar, ci săptămânal“, săracul a râs și l-a bătut pe umăr: „Mă, da glumeț mai ești!“ Și atunci cum să nu le fie săracilor milă de bogați, când îi văd cât de glumeți sunt, deși sărăcia îi așteaptă - că oameni sunt și ei - la poartă? Misterul feminin Multe lucruri par firești doar pentru că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cine știe, chiar un miliard, dar nu lunar, ci săptămânal“, săracul a râs și l-a bătut pe umăr: „Mă, da glumeț mai ești!“ Și atunci cum să nu le fie săracilor milă de bogați, când îi văd cât de glumeți sunt, deși sărăcia îi așteaptă - că oameni sunt și ei - la poartă? Misterul feminin Multe lucruri par firești doar pentru că se întâmplă. Pare firesc ca la facultățile de litere să învețe mai multe studente decât studenți. În anii în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
muniție” pentru campaniile prezente și viitoare. Mihai Drăgan n-a scăpat nici el de acest blestem. în general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb, cu fruntea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]