185 matches
-
76. Ar trebui să adaug că astfel de afirmații cu valoare universală nu pot fi niciodată "narate", însă într-o narațiune ele pot deveni subiectul discursului direct al unui narator sau al unui personaj, probabil într-un comentariu generalizator sau gnomic. În vorbirea directă, acestea nu aparțin în sens strict materialului narat, ci părții mimetice a unui text. Dacă sînt reproduse în vorbirea indirectă sau în stilul indirect liber, acestea își pierd imediat pretenția la valoare universală și devin nici mai
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vreme nu în calitate de "eu", ci de "el". Această întoarcere la forma mai detașată a persoanei a treia nu are loc, totuși, fără avertisment. Înainte de citatul în vorbire directă apar propoziții care sînt identificate ca aparținînd eului narator prin natura lor gnomică și prin timpul prezent. Distanțarea are loc de fapt în două etape. Mai întîi, eul narator se eliberează de eul care trăiește, apoi referința la eul care trăiește este mutată la persoana a treia pentru a se ajunge la o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poate lua în serios naționalizarea Irlandei?". În astfel de propoziții, folosirea timpului prezent conferă gîndului personajului formulat în cadrul său un statut similar celui al comentariului auctorial, care are pretenția că e general valabil 252. În opera lui Lawrence acest "prezent gnomic"253 din cadrul stilului indirect liber apare aproape întotdeauna acolo unde viziunile politice, morale sau filosofice ale naratorului auctorial sau ale autorului coincid cu acelea ale personajului din roman. Într-unul dintre romanele recente ale lui Max Frisch, Montauk (1975), alternarea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fel se extinde la cîteva propoziții sau chiar la un paragraf întreg, o situație narativă personală apare și înlocuiește situația narativă auctorială. De asemenea, ultima propoziție a citatului poate fi interpretată ca o declarație de validitate universală, ca o propoziție gnomică a cărei pretenție de validitate universală e pusă la îndoială de faptul că este, prin folosirea trecutului caracteristic stilului indirect, cuprinsă într-o conștiință personală. Putem observa aici relația încărcată de tensiune dintre perspectiva auctorială și cea personală, care este
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
subînțeleasă, 213-218 trăită imediat, 189 povestire complementară, 130 preliminarii narative, 238-239, 241, 243, 249, 254, 256, 260 presupoziții, 35, 236, 254, 342 preterit epic, 144, 255, 269 prezent al experienței, 60 prezent, auctorial, 73 care reproduce, 54, 62 experiențial, 60 gnomic, 172 istoric, 61, 160 în monologul interior, 172, 330 în narațiune, 71 în stilul indirect liber, 69, 172 în titlurile de capitole, 72-81 narativ, 58, 60, 73, 155-157, 160, 269 rezumativ (atemporal), 54-60, 68-69, 74, 76 tabular, 65, 83 prezentare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
232 și 235. 251 D.H. Lawrence, Women in Love, r. Femei îndrăgostite, trad. de Al. Dima, Univers, 1978, 496-497. 252 Comparați ultimul citat din romanul Henry Esmond cu citatul din Herzog oferit anterior. 253 Pentru o discuție despre sintagma "prezent gnomic", vezi Günter Steinberg, Erlebte Rede. Ihre Eigenart und ihre Formen in neuerer deutscher, französischer und englischer Erzählliteratur, Göppingen, 1971, 225 ș.u. 254 Max Frisch, Montauk, rom. în Montauk. Omul apare în Holocen. Barbă-Albastră, trad. de Ondine-Cristina Dascălița, Polirom, 2004
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sfârșit, dar nici nu te lasă să-l definești după o măsură comună: el nu e nici poet, nici filosof, deși, până la un punct, este și una, și alta; cert este că "e greu sa gasesti omul în spatele poeziei sale gnomice, acel vast codru de aforisme ce se contrazic și se susțin reciproc de la o carte la alta", așa cum remarcă Willim Kluback și Michael Finkenthal în Ispitele lui Cioran 29. Nu a scris că să placă, ci ca să suporte "uratul", care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
receptorul mesajului); celelalte funcții se activează în mai mică măsură. Compunerile scrise în stilul colocvial sunt de tip epistolar (corespondența particulară: scrisoarea familială/amicală, cartea poștală, telegrama, invitația, felicitarea, biletul) sau memorialistic (amintirile, memoriile), de tip reflexiv (jurnalul, notița) ori gnomic (cugetări). În sfera comunicării orale, se folosesc în conversația particulară, uzuală - dialog/mo nolog cotidian: relatarea orală, povestirea, descrierea orală, conversația telefonică, dezbaterile spontane, urările, felicitările, toasturile, anecdotele etc. CARACTERISTICI: - este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
interlocutorilor (discursul oral); se remarcă libertatea absolută în selectarea mijloacelor expresive (mai frecvent utilizate sunt figurile semantice și cele de construcție); la nivelul registrului stilistic, particularitățile de limbaj pot ilustra registrul familiar sau solemn, registrul neutru, iro nic, ludic, umoristic, gnomic, argotic etc. Aspecte particulare - Jurnalul literar și memoriile sunt scrieri de graniță, texte nonficționale, în care stilul colocvial/confesiv se convertește mai mult sau mai puțin în cel beletristic. 4.5. Stilul beletristic/artistic Stilul beletristic este definit în opoziție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și incipitul. - Desinitul tradițional poate fi de tipul închiderii formale cu rol rezumativ sau concluziv (Enigma Otiliei), al închiderii circulare - cu reluarea temei sau remei din incipit (Moromeții, vol. I) -, modelul finalului descriptiv (Ion) ori modelul încheierii conceptuale, cu caracter gnomic sau moralizator (Moara cu noroc). - Modernitatea desinitului vizează comunicarea artistică, pactul narativ, caracterul fictiv al „lumii de cuvinte“, referentul imaginar etc. Tipuri moderne de finaluri sunt: închiderea pragmatică (final metadiscursiv cu referire la sfârșitul povestirii sau la un nou început
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
limitelor cuvântului, care se transformă în necuvânt, în limbaj autoreferențial, în expresie ermetică. Nivelul stilistic este centrat pe metafore moderne, pe metonimii și simboluri culturale, dezvoltate imprevizibil, întro sintaxă poetică de mare libertate; registrele stilistice predilecte sunt: registrul simbolic, ludic, gnomic, colocvial, oral sau paro dicscriptural, amestecate fantezist, șocant. Tiparele de versificație de mare diversitate, alternând versuri libere înlănțuite prin ingambament și versuri aritmice în semirimă sau monorimă, versuri albe sau versuri clasice, chiar și în matricea poeziilor cu formă fixă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
accepta decizia tinerilor de a arenda hanul, tocmai pentru că ea optează pentru valorile familiei, nu pentru valori materiale. - Epilogul urmează deznodământului și prezintă succint evoluția în timp a personajelor sau ultimele consecințe ale acțiunii. Epilogul poate avea și un caracter gnomic, formulând o aserțiune morală, ca în nuvela Moara cu noroc, în finalul căreia bătrâna își exprimă credința în predestinare. Paradigma convențională a momentelor subiectului este mereu adaptată viziunii artistice originale a fiecărui scriitor și logicii interne a textului. Modificările aduse
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
largile / vremi? Pentru cine catargele? // O, aventura, și apele! / Inimă, strânge pleoapele! Eul liric poate fi desemnat și prin persoana întâi plural, devenind astfel „voce“ poetică a cuplului de îndrăgostiți sau a umanității, comunicând o experiență generalumană (în registrul stilistic gnomic): Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. (M. Eminescu) Tuul referențial, textualizat prin indici ai persoanei a IIa, prin formule de adresare directă, prin mărci stilistice ale invocației retorice, poate viza: - un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a desemna o prezență intermediară, un „personaj“, ca în lirica măștilor ori a rolurilor. Cultivat mai ales de poeții parnasieni, acest tip de lirism pare a ignora prezența umană și trăirile afective, optând pentru un descriptivism pur sau pentru discursul gnomic, specific meditațiilor filozofice. În primul caz, perspectiva descriptivă a poetului este disimulată sub aparența unei viziuni nonfocalizate, chiar dacă, prin epitete calificative, prin topică afectivă se întrezărește percepția subiectivă „primară“. În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
disimulată sub aparența unei viziuni nonfocalizate, chiar dacă, prin epitete calificative, prin topică afectivă se întrezărește percepția subiectivă „primară“. În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creatorului. Mai mult chiar, mi se pare evident faptul că această rețea te matică polarizată prin antiteză este susținută prin structurarea semnificativă a discursu lui poetic. În primul rând, viziunea eminesciană originală asupra menirii artistului se concretizează într un discurs gnomic ce disimulează prezența eului liric sub „masca“ impersonală a persoanei a IIIa (el, poetul). În al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
accentuat modernă, năzuind spre o formă de „lirism ab solut“. În opinia mea, poezia Timbru ilustrează perfect această formulă modernistă, în care „versul se dovedește a fi rigoare și fervoare“ (Ion Barbu). În mod evident, rigoarea se realizează prin discursul gnomic, la persoana a IIIa (care conduce spre aparența impersonală și spre universalii), prin exprimarea concentrată a ideilor poetice. Acestea sunt esențializate într o sintaxă poetică șocantă, în simboluri și metafore ermetice menite să atingă „starea de geometrie și, deasupra ei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
justiția și iubirea. Scena II din tabloul X (actul III), de exemplu, îi opune pe cei doi eroi nu numai ca oameni politici, ci și ca rivali în iubirea pentru aceeași femeie. Fiecare dintre ei își certifică existența prin enunțuri gnomice și, în același timp, îl caracterizează pe oponentul său. Despre cei doi bărbați din viața ei, Maria - prezență enigmatică, iubitoare și nestatornică, sensibilă și imprevi zibilă - afirmă: Ah, nu se poate lupta cu voi... sunteți prea puternici, prea răi, prea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de peregrinări intelectuale în spații privilegiate (Flandra, Paris, Londra, Weimar ș.a.), fie din descifrări „didactice” ale sensurilor lumii pentru fiul său, în manieră cvasiargheziană - Exerciții de candoare (1974). Cu Timpul neprobabil (1985) își face loc un ton reflexiv ce devine gnomic pe alocuri, cu precădere în secvențele de meditație asupra vârstei ori mecanicii succesive a anotimpurilor și stărilor atmosferice, exprimate în false pasteluri (Marină, Magie, Sonet, Stare). O notă specifică, accentuată treptat, o constituie reflecția asupra condiției poetului și a mijloacelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
omului fragil, vulnerabil, "schimbător", "rătăcitor", în timp ce el rămâne un simbol al permanenței și stabilității. Treptat, antiteza dintre veșnicia naturii cosmice și condiția destinului uman se amplifică, tonalitatea devine elegiacă, iar substanța acestei elegii filosofice este exprimată prin metafore și accentele gnomice ale comunicării poetice. Această alternanță dintre spațiul cosmic și terestru este evidențiată prin formule specifice, prin interjecții populare care sugerează veșnica repetabilitate: "Ia, eu fac ce fac de mult", prin enumerarea substantivelor, construcția liniară a propoziției și a frazei, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
chaos, palid, himeric, demon), ziceri populare: "bată-i vina", "acu-i acu", "din bob în bob", "stai cu binișorul", asocieri lexico-sintactice inedite, folosirea unor forme arhaice ("crezământ", sinonim pentru "încredere"), absența podoabelor stilistice, epitetul popular ("o prea frumoasă fată"), exprimarea gnomică, aforistică (maxime, sentințe, percepte morale): Dar piară oamenii cu toți/ S-or naște iarăși oameni". Armonia și muzicalitatea versului s-a obținut prin varietatea de ritm și rimă (ritmul iambic, rima încrucișată), prin efecte eufonice, perioade iambice de 7-8 silabe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de dulce" și "voluptatea morții"), adjectivele pronominale ("al meu rug") și cuvintele (sintagmele) din finalul fiecărei strofe: "Singurătății", "neîndurătoare", "Apele mării", "Mie redă-mă!". Prin metrică, Odă (în metru antic) amintește de opera lui Horațiu. Glossă Glossa este o poezie gnomică (glossa "cuvânt care necesită explicații"), poezie care conține maxime, sentințe, sfaturi morale și cunoaște un proces de asimilare a înțelepciunii filosofice. Glossă e cea mai buddistă poezie a lui Eminescu (Amita Bhose), cuprinde zece strofe și dezvoltă o temă după
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prozodic, Glossă este o poezie cu formă fixă, având atâtea strofe câte versuri are prima strofă. Fiecare strofă se încheie cu câte un vers din prima strofă, iar ultima strofă reproduce în formă inversă prima strofă. Scrisă într-un stil gnomic, Glossă e o meditație filosofică, în care distingem paradoxul, antiteza, echilibrul clasic în compoziție și stil, exprimarea unor adevăruri gnoseologice și etice. Poezia fascinează prin tonalitatea romantică, atitudinea satirică, formulări populare, invective ("mișei", "nătărăii"), conjunctive populare ("să feri"), epitete ("recea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Moara cu noroc un loc important, poate tocmai din această cauză ea a născut atât de multe variante de interpretări în critica literară. Unii îi acordă un statut de personaj (viu sau doar simbolic), alții transferă "mesajului" său rolul: "prevestirea gnomică este cel dintâi, cel mai complex și cel mai prezent personaj în nuvelistica lui Slavici". Ideea cumpătului, a renunțării și a răspunderii pentru faptele tale e întruchipată de scriitor, în mod pozitiv, în personajul bătrânei. nota, în 1958, Ion Breazu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]