411 matches
-
have a burden/ That he doesn’t need a vision/ That he only has permission/ To do my instant bidding/ Which is to SAY what I have told him/ To repeat...” Există în textul cântecului o subtilă subminare a ambițiilor gnoseologice ale unei lumi care, de fapt, refuză cunoașterea. Autolimitați la sfera micimii personale, nu mai vrem să trăim, ci să imităm gesturile mecanice ale unui ritual golit de conținut. „Casa” noastră, nouă și veche totodată, e un refugiu precar, o
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
în religii decît pîrghii de dominare a prostimii. Ideea care îl asmute pe Sagan e cea a dovezilor privitoare la existența lui Dumnezeu. Trecînd în revistă argumentele pe care tradiția speculativă le-a croit de-a lungul secolelor - ontologic, cosmologic, gnoseologic etc. -, Sagan le respinge repede sub motiv de găunoșenie. La urma urmelor, dacă Dumnezeu chiar ar fi vrut să lase un semn indubitabil al trecerii sale pe aici, ar fi făcut-o deja. Dacă nu a făcut-o, atunci existența
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene. Discursul narativ capătă, în acest fel, pluridimensionalitate, ambiguitate semantică și relevanță gnoseologică, fiind alcătuit din diferite registre, voci și dimensiuni ale scriiturii care caută să redea autenticitatea trăitului și a scrisului. Ficțiunea este, pentru Mircea Horia Simionescu, expresia supremă a libertății ființei umane, iar Toxicologia nu face decât să accentueze o astfel
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
relații se află în afirmația: „sunt prea multe emoții/ pe centimetru pătrat”. O explicație ambiguă, totuși: emoții între om și animal, sau emoții care-l determină pe om să aleagă tovărășia pisicii? Răspunsul se găsește în perspectiva, să-i zicem, gnoseologică a textului. Poetul intuiește profunzimea insondabilă a animalului care se totemizează sub privirile noastre, sursă de întrebări, perplexități și dileme: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul/ și de ce încap în el
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
temnița vieții. Prin el trece/ Lumina frântă numai dintr-o lume" etc. (Demonism). Halele, salele, peștera lui Euthanasius și-ar putea apropria și sensuri din psihanaliza lui Freud, dar poate că încă mai mult sunt, în obscuritatea lor misterioasă, spații gnoseologice ale revelațiilor cognitive intermediate. Bătrânul mag din Feciorul de împărat fără de stea îi dezvăluie viitorului împărat taine ale lumii, lume peste care va stăpâni în curând, în pântecele muntelui în vârful căruia sălășluiește: "El zice ș-alene coboară la vale
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
de fenomenologie, un domeniu ales cu predilecție de tinerii care, aratînd antipatie față de scorțoșenia filosofiei analitice, caută vraja de oracol a expresiilor lui Heidegger. Scopul autorului a fost de a reda „conștiinței de sine” demnitatea speculativă, analizînd-o din unghi psihologic, gnoseologic, etic, estetic și pragmatic. Intenția e augustă, dar rezultatul e din categoria clișeelor care exasperează prin sonorități de pahar spart. Cartea e un model de creștere fractalică prin repetarea pînă la repudiu a poncifelor savante, căci oriunde deschizi cartea, frazeologia
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Discursul poetic încearcă a-și raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a o reduce printr-o retorică facilă, o așează pe talgerele sufletești care-i pot regla ponderea, o pot echilibra. Starea confuză, panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care planează asupră-i e socotit a fi incognoscibilul, echivalat cu Infernul. Destinul nostru pare a fi astfel
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
Iulian Bol Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, București, Editura Humanitas, 2012 Miza parabolelor biblice este, de la început până la sfârșit, una deopotrivă gnoseologică și ontologică, în măsura în care aceste pilde edificatoare antrenează, în structura lor suplă, aparent frustă și în expresia lor, minimală ca amplitudine formală, toate instanțele personalității noastre (corp, faptă, reflexivitate, gestică). Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă și sugestivă atenție la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare ce sunt în consonanță cu meandrele
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
în criterii străine interiorității, după cum dictează postistoria. Tezele filosofice captează în distopia lui Nicolae Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului. Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea de Angelologie... nu insistă niciun moment pe problematica răului. Pentru el
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
așa citim. Stilul, în sensul larg, scris-cititului, suntem fiecare dintre noi și devine important să ne (re)cunoaștem. Din nou descoperim rosturile adânci ale (re)cunoașterii critice, nu numai în limite literare, filosofice, dar integral umane. Intuiția literar-filosofică, creatoare și gnoseologică, a autorului, și în ipostază critică, se cade a fi ea însăși descoperită. O astfel de concepție nu duce în nici un caz la eșecul scrisului, în sensul cel mai nedorit, dar chiar la mai multe limite ale salvării lui. Adevărul
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
individual. Caietele Echinox au publicat deja o serie de intervenții despre imaginarul spațial, istoric, mediatic, artistic, teoria imaginii, imagini arhetipale și teme de imagologie. Există fantasme inconștiente și fantasme create conștient, chiar manipulate, cu toate alcătuind o imagosferă cu funcție gnoseologică, ontologică și metafizică. Dacă fantasmele reprezintă, pe de o parte, o fugă de realitate, ele sînt, în același timp, și un refuz al sterilității existențiale, prin tehnici care trimit către Dincolo. De aici rolul lor revitalizator și inițiatic. în sfîrșit
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
Aici trăirea se învecinează până la contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința, obligatoria dorință de a-și face din limbaj un instrument". Nu de puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune) și dualitatea psihologică (cunoaștere-trăire; intelect-afect) și făcută de susținătorii uneia sau alteia dintre idei. Domnilor, toata polologhia de mai sus rămâne, cel mult o selecție de idei cu structura teoretică incitantă, dar care nu se poate aplica în cazul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
moral și politic, angajând problematică generală a umanismului, în măsura în care conștiința publicului a conexat condiția umană cu tipul cunoașterii științifice, considerată aptă să coordoneze relaționarea obiectivă a individului cu natura și cu semenii. Condiția eficientă a umanismului a fost întotdeauna optimismul gnoseologic, din care morală și politica și-au extras argumentele în favoarea identității raționale a individului și a reprezentării voinței acestuia. Psihologia arhetipurilor colective a recompus personalitatea integrand în experiența singulară conținuturile inconștiente universale, în așa fel încât eul se regăsea îmbogățit
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
realității, înlocuită cu pluralitatea "lecturilor" subiective. Se neagă astfel principiul îndreptățirii științifice în sine, iar categoria umanității este golita explicit de conținutul substanțial, care presupune tocmai identificarea generica a eului, dincolo de expresiile sale individualizate. Cultură contemporană oscilează așadar între fundamentarea gnoseologica și relativismul interpretărilor. Perspectivele umanismului, ca viziune cuprinzătoare asupra omului și a posibilităților sale în societate, depind de sensul în care se va rezolva această dispută. Note 1 Probabil cel mai concludent exemplu pentru a doua accepțiune l-a oferit
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
interese naționale și sociale, cu rase, neamuri, clase, clici politice, orgolii individuale, neliniști și dezastre produse de impostori și demenți triumfători, desfrâul nerușinat al bogaților și ura săracilor și mișeilor, sfidarea și risipa stăpânilor, și revolta supușilor, limitele morale și gnoseologice ale omului autonom”. Țuțea pleda pentru ordinea creștină care se va putea instala prin grația divină, când vor dispărea cultul forței, orgoliul, ura și maniheismul. „Eșecurile reuniunilor umane se aseamănă cu grămădirea oilor la umbră, pentru a scăpa de arșiță
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
fi efectiv nulă când numai pentru existența unui singur parametru din multiplele necesare creației șansele probabilistice sunt la un numar egal cu 1 înmulțit cu 10 ridicat la puterea de 117 de zerouri. Religia și știința sunt două metode complementare, gnoseologice, epistemologice și revelatorii, nu antagoniste, necesare experienței omenești care nu trebuie să fie neapărat în competiție. Fiecare disciplină caută și se ocupă de alt fel de adevăr: știință de adevărul demonstrat și verificat experimental; religia de adevărul revelat. Ambele caută
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
Capitolul III. Scriitori și critici este cel mai consistent ca număr de pagini (mai mult de un sfert din întregul volum). Se deschide cu Lecția lui Maiorescu, urmată de ,,Complexul’’ lui Caragiale, Al. Macedonski și complexul nașterii, Drama morală și gnoseologică, urmat de referirile docte și percutante din Camil Petrescu și noocrația, G. Călinescu - personalitate proteică și politropică a literaturii noastre, G. Călinescu și poezia ludică, Mircea Eliade și soteriologia creației. Celui mai strălucitor eseist oltean îi sunt dedicate trei secvențe
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
în păstori și-n agricultori, asemenea gesturi aveau o certă semnificație cognitivă. Cu timpul, însă, datorită înăspririi relațiilor de producție și apariției la nivelul marilor imperii a unui rafinament greșit înțeles, gesturile de acest tip și-au pierdut conținutul lor gnoseologic, devenind artificiale, studiate, gratuite. Nu e de mirare astfel că dacă pentru proaspătul om primitiv mângâierea cu cinci degete din care unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile extenuate de muncă singura poartă deschisă spre orizontul cunoașterii semenului și deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
început între poezie și filosofie. Trebuie subliniat în această fază a lucrării noastre că ideile reprezintă un mod de adâncire a viziunii poetice cu condiția să apară, nu să preexiste, să mențină dispoziția contemplativă, nu s-o transforem în curiozitate gnoseologică. Expertiza poeziei deschide perspective către viața supremă a spiritului, neavând nevoie de atitudini doctrinaire ori de simboluri dificile. Poezia adevărată poartă un mesaj de universală semnificație în care se ascunde filosofia ei.O filosofie latentă, dar eficace, difuză în substanța
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
poezia, împreună cu iubirea, îi dă ființei umane posibilitatea să se cunoască prin Universul care l-a născut, și Universului îi dă prilejul să se afle prin omul pe care l-a născut. Poezia și iubirea clădesc în conștiința umană semnificații gnoseologice de dimensiuni universale care îi motivează dorința și-i potențează forța zborului astral prin infinitul unei legende ce îi aparține în totalitate. Mit, nu știu dacă aceasta este scrisoarea pe care am dorit-o, pe care ai dorit-o, dar
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
parcurs; comunicarea - de tip pragmatic - este a unui Cod propriu, necesitând „decriptare” doar pentru neinițiați. Așadar avem un poet oracular, „ritualic”: parafrazic, de fapt. De sub „centura de iridium” a Memoriei (Arhetip plus dobândire empirică, voila!, poetul - uns cu toate alifiile gnoseologice și para-istorice, exclamă patetic - explicit - demitizant (paradoxal) - un enunț retoric, captând cumva - amețitor, - starea de „nestare”, cosmică: rostul sau nerostul însuși actului de a scrie, într-un timp (summum al duratelor noastre) ce poate fi scrutat doar prin „întrezărire”, așadar
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI - VIORELA CODREANU TIRON Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Revista Constelații Diamantine—Craiova/Anul II, Nr. 7 (11) Iulie 2011 Revistă universală, Autoritatea gnoseologică a cuvântului Substanța lirică
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI - VIORELA CODREANU TIRON Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Revista Constelații Diamantine—Craiova/Anul II, Nr. 7 (11) Iulie 2011 Revistă universală, Autoritatea gnoseologică a cuvântului Substanța lirică a poemelor create de Viorela Codreanu Tiron, în volumul bilingv (român-maghiar) „Ochiul somnului - Darul iubirii“, Editura AnaMarol, 2008, izvorâte dintr-o dramă lăuntrică. Fiind tensionat în plan real de un dor nemărginit de puritate, Eul-poetic (das
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]