138 matches
-
cette variété stylistique de Faust par la présence des éléments préromantiques, classiques ou néobaroques. Une possible explication pour ce mélange stylistique serait, selon Blaga, la longue période que Goethe a dédiée à l'écriture de son œuvre : " Stilurile diferitelor vârste goetheene se pot vedea în structura operei că straturile geologice în scoarță pământului. "1007 Blaga essaie, par contre, de donner au texte cible un caractère stylistique plus unitaire, afin de créer une " région d'interférence " entre le style de l'auteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
narator. Contemporanul lui Spielhagen, Otto Ludwig (autor al romanului Domnișoara de Scudéry [g. Das Fräulein von Scudéry]), a creat conceptul de reprezentare scenică pentru acest ideal. Stanzel se situează deci aici într-o tradiție germană, după care, în rama triadei goetheene, romanul (epica) trebuie delimitat de dramă și de lirică (vezi și luările de poziție ale teoreticienei Käte Hamburger în privința acestor trei "genuri"). Totuși romanul se caracterizează prin intermediere (Mittelbarkeit), adică prin existența unui narator, care prezintă povestea nu direct sau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de punctuație, trebuie să fie făcută ca a unui continuum, întrerupt doar de pauzele de respirație ale gândului. Totul este simbolic, la limita religiosului ezoteric, inclusiv numerologia (33, poemele cu titlul Imn urmat de un număr, după modelul Psalmilor), Sâmburele - goethean - al universului poetic construit de M. este iubirea, cea care ar trebui să strălucească veșnic, iubire concentrată nu în inimă, nici în sămânța ce moare pentru ca lumea să se reînnoiască. În această poezie incantatorie, realul și imaginarul, livrescul și vizionarul
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
este un exercițiu eseistic ce urmărește să identifice motive presocratice la câțiva poeți transilvăneni (Lucian Blaga, Octavian Goga, Aron Cotruș și Ștefan Aug. Doinaș). Cele patru elemente primordiale sunt identificate, toate, în poezia lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce confirmă coeziunea operei blagiene. La Octavian Goga, analiza se focalizează în principal pe ipostazele pe care le îmbracă lumina în scrierile acestui poet mesianic. În eseul consacrat liricii lui Aron Cotruș
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
atunci când vine vorba despre identitatea românească. De ce ar fi Miorița mai emblematică pentru modul de a fi al românilor decât orice altceva? În lumea elitei, a culturii scrise, acest succes Începe cu jumătatea secolului al XIX-lea, În siajul interesului goethean și herderian pentru folclor, prin gestul generos al lui Vasile Alecsandri de a pune În circulație literară Miorița (1852). Prin buna receptare asigurată de romanticii noștri, ca și - mai târziu - prin așezarea celor două creații anonime printre arheii literaturii noastre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fac observații judicioase în legătură cu circulația universală a motivelor, cu străluciții descendenți ai lui Anton Pann, precum I. L. Caragiale din Kir Ianulea și Mateiu I. Caragiale din Craii de Curtea-Veche. În alt plan, remarcabilă, de asemenea, este lucrarea de sinteză Ecouri goetheene în cultura română (1980), tema fiind urmărită, pe baza unei vaste documentații și cu un bun spirit de sistematizare a materiei, de la primele consemnări în „Albina românească” (1832) până la marii poeți contemporani ori la comentatori și traducători de renume, precum
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
îi încununează activitatea de traducător. SCRIERI: Fulgerul domesticit, București, 1954; Anton Pann, București, 1954; Dimitrie Bolintineanu, București, 1962; Caragiale, București, 1964; St. O. Iosif, București, 1964; Viața lui Ion Ghica, București, 1970; Vasile Alecsandri. Orizonturi și repere, București, 1973; Ecouri goetheene în cultura română, București, 1980; Cavalerii danubieni, Craiova, 1982; Prietenul meu Topsi, București, 1982. Antologii: Vorbiți mai bine, scrieți mai bine românește, București, 1966; Eroica 1877, București, 1967; Umor și... gramatică, București, 1968; Umoriști de altădată, pref. edit., București, 1969
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Alfred Döblin, Berlin Alexanderplatz. Povestea lui Franz Biberkopf, pref. trad., București, 1987; Thomas Mann, Povestiri, I-III, îngr. și postfață Thomas Kleininger, pref. Ion Ianoși, București, 1992-1994. Repere bibliografice: Elena Tacciu, Succesul lui Goethe, RL, 1981, 36; Ovidiu Papadima, „Ecouri goetheene în cultura română”, MS, 1982, 3; Ioan Holban, Două romane despre daci, CRC, 1983, 15; Z. Ornea, Memorialistica unui pașoptist, RL, 1986, 4; Petre Solomon, Un cărturar adevărat, RL, 1989, 50; Andreea Deciu, Calmul valorilor, RL, 2000, 14; Popa, Ist.
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale cărui înfățișări succesive - robot, păcat, deznădejde - au menirea de a susține drama și de a delimita treptele sortite creatorului. Citadela sfărâmată și mai ales cehoviana Surorile Boga (1959) sunt drame ale revoluției, în care toate raporturile dintre oameni, dintre
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
urmărirea uneia din temele „lirice tragice” predilecte în poezia română, și anume întâlnirea dintre Hypnos și Thanatos, autoarea vede „suspendarea antinomiilor” și, poate, cel mai provocator capitol este o hermeneutică a „spiritului” poeziei argheziene, înțeles ca unul daimonic (în sens goethean) și dedublat, sfâșiat de tragicul unei tensiuni (așteptare ori fugă) „fără deznodământ”. În Lumea, repovestită (2000) sunt reluate temele predilecte de cercetare, într-o scriitură critică alertă, mobilă, pe alocuri iconoclastă, care implică și cititorul, uneori prin ironie sau prin
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
a deplinei afirmări, încununată de creațiile sale reprezentative Goetz von Berlichingen, Suferințele tânărului Werther și Urfaust. Lucrarea debutează cu privirea de sinteză intitulată Imaginea lui Goethe în literatura universală și se încheie cu o amplă bibliografie. Analiza detaliată a operei goetheene urma să facă obiectul altor volume, dintre care două ar fi fost - după spusele autorului - duse la capăt, iar altul menționat ca aflându-se „în pregătire”. Inedit a rămas studiul intitulat Goethes Geist in der Weltliteratur. Din nefericire, arhiva scriitorului
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
considerarea ei elemente vii, concrete, luate din trăire și din viață. Cunoștințele sale variate se ajută interdependent. E greu, când îl cunoști, să nu te gândești, cu toate deosebirile istorice, la umaniștii Renașterii, dar mai ales la concepția de viață goetheană. MIHAI RALEA Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut el era cel mai armonios, unind bunătatea cu inteligența, alternând contemplarea cu activitatea. Erudiția lui era un ghid cu care se orienta în marile probleme ale lumii ca și în
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează eternitatea, „Cuvântul mumă, Cuvântul tată”, prin care poetul se simte „întâiul făcut”. În cea mai bună tradiție goetheană, poemele lui V. sunt ocazionale, inspirate de locuri și evenimente precise: satul natal, părinții, frații și surorile, prietenii, întâmplări biografice, iubiri, visuri, speranțe, gânduri, revelații, uneori datate exact, mai ales în sărbătorile creștine sau în orele de veghe și rugă
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară./ Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară”. Înapoiat la origini, lăsându-se absorbit în tiparele eterne ale existenței petrecute lângă pământ, poetul coboară, vorbind în limbaj goethean, la „mume”. Regăsindu-și „bunii”, el își regăsește totodată eul esențial, sufletul de copil. Munții din preajmă, „albaștri, vineți, de aur-verde”, păzesc „basmul copilului ce-am fost”. Totul, „pe Argeș în sus”, e plin de bucuria copilăriei: „Acolo unde-n
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
reflecția. Dar semnele distinctive ale geografiei românești sunt celebrate, de regulă, în spirit prea ostentativ patriotic. Efectele sunt, nu o dată, de natură mai mult retorică decât poetică. Poeticul autentic se realizează abia atunci când, în conformitate (intenționat sau nu) cu îndemnul goethean Bilde, Künstler, rede nicht construiește icoane în Ceremonie în albastru . Când, de exemplu, fixează pictural o cavalcadă („Arcuri de templu păgân,/ Gâturi prelungi implorând reverie -/ cavalcada fecundă, țară de fân/ spulberată de oameni”), când imaginează o coborâre în „cripta de
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
se orienta către ideile lui Platon și ale lui Hegel, pentru ca mai târziu să-și găsească terra mirabilis în sufletul poporului român și în „sentimentul românesc al ființei”. Terenul era pregătit de despărțirea de nefilosoficul din Goethe - nu de spiritul goethean, cum ar sugera titlul inițial, Anti-Goethe -, iar după suspendarea forțată din viața culturală din anii ’60, prin buna deschidere către subsolul arhaic al limbii române, pentru a scoate la suprafață și a reactualiza semnificațiile pierdute întru o nouă „rostire filosofică
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
În Das Glasperlenspiel, un roman splendid publicat pentru prima oară în 1943 în Elveția și care i-a adus în cele din urmă autorului său Premiul Nobel pentru literatură în 1946, scriitorul german Hermann Hesse (1877-1962), inspirându-se din fantasma goetheană a unei „provincii pedagogice” așa cum este ea înfățișată în cea de-a doua parte din Wilhelm Meisters Wanderjahre, a descris Castalia, o federație de școli de elită, rupte de „zgomotul și furia” istoriei și specializate în promovarea unei culturi elevate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde în opera sa lirică apărută postum; se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
-vor: cuvinte, ritm, culori / Să nu fi prins rugină, scăzând sub timp lumina?” (Cuvintele, culorile). Temele, subiectele, motivele poeziei sale sunt dintre cele mai diverse: mitologice, istorice, livrești-culturale, individual-erotice, impresii din real etc., poetul ilustrând (chiar la modul programatic) concepția goetheană asupra inspirației „poeziei ocazionale”: „Fiecare poem are punctul de pornire legat de ceva în viață, de ceva din tine.” De altfel, în volumele antologice de scrieri, este indicată în câteva „note” sursa inițială a unor poeme. Autorul crede că „Poezia
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
moduri de enunțare, ci ca pe niște adevărate genuri, a căror definiție, „presupune dinainte și în mod inevitabil un element tematic”176. Genette este de părere că această trecere de la un statut la altul este marcată cu claritate de dipticul goethean, alcătuit din Dichtarten și Naturformen der Dichtung. Goethe opune în aceste texte simplelor „specii poetice” (Dichtarten) trei autentice forme naturale ale poeziei (Naturformen), care sunt reprezentate de epos (narațiunea pură), liric (pornirea entuziastă) și dramă (reprezentarea vie). Nu este nevoie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Univers, București, 1987), citat și de René Girard: "Ce-i mai josnic ni se pare cel mai adevărat. Este superstiția timpului". 129 Prelatul Al. Grama, de pildă, era convins că poeziile eminesciene ar putea avea un efect nociv, asemănător romanului goethean Suferințele tânărului Werther: "Eminescu nu s-a însuflețit pentru nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora, pe care le cântă în poeziile sale" (apud Iulian
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-le cu-o lacrimă în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
umanitatea simte mereu nevoie. Atent la fapte, nu e o mai puțin preocupat de mecanisme, de instituții, de tipologii și metode de acțiune. Din fapte, el degajă ideile subiacente, convins că dincolo de faptele înseși trebuie să recunoască, după vechiul îndemn goethean, teoria. Dar e nevoie pentru aceasta de o mare capacitate de a transcende realitatea. Încrederea în forța ordonatoare a spiritului rămâne și în acest domeniu indispensabilă. "A te îndeletnici cu istoria însemnează, spunea H. Hesse, a te lăsa în seama
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Vidal Olmos, născut la 24 iunie 1911, în Capitán Olmos (...) și sunt o canalie"94 (aceeași dată că și scriitorul). Se prezintă deja de la început, prevestitor, de parcă l-ar pregăti pe cititor, cu cartea de vizită în mână a râului goethean: "sunt o canalie", care trimite la o parafrazare à rebours a dictatului diavolului lui Goethe: "sunt o parte din acea parte a întregului care, vrând râul, face binele", dar, pentru că omul subteran este mult mai nociv decât diavolul însuși, el
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]