572 matches
-
obrazul îmi va mângâia. De-o fi să plec de lângă voi, Nu lăsați liliacul să se ofilească, Privighetoarea să-mi cânte în zăvoi Și cu maramă albă să mă învelească. Când codrul haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța, Șă plângeți până își va pune haina verde, Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia. De lângă voi de-o fi să plec, La țărmul mării să m-aduceți, Cu șoapta-i dulce-o să petrec Și după mine
DE-O FI SĂ PLEC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1490608113.html [Corola-blog/BlogPost/385123_a_386452]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ Ileana Cornelia Neaga Sus pe Poduri la fețîie* cîntă cucii, se îngînă Printre crengile golașe că încă-i pădurea spînă. N-a pleznit muguru-n spin, timpul îi întîrzîiat Numai floarea-ngălbenit în cornul de pe sub hat. Și-a nverzit și cărărușa, neumblată de-astă-toamnă Fir de iarbă și-o urzică, marginile le înseamnă. Printre rădăcini spălate de neaua
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1488902479.html [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
Mărturisitorii credinței și ai jertfei îmbrățișează și misiunea scrisului, zugrăvindu-le în alese scripturi, iar cei ce închină cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupează în Poeme ale iubirii. În raport de cui slujește sau pe cine slugărește autorul, cuvintele sunt: golașe, peticite, șifonate, îmbrăcate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele sunt croite perfect după chipul și asemănarea autorului. În funcție de adresa Destinatarului cuvintele îmbracă o țesătură fină din brocard, spirituală: teologică, filosofică sau poetică; o țesătură din mătase, literară: epică, lirică, dramatică
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1360061500.html [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
I. Castanii centenari cedează și s-au gândit să-i înlocuiască. Cu... platani! Dacă la Timișoara, alt edil „inteligent” a plantat palmieri, de ce să nu se facă marea schimbare și la Piatra? Lăsați castanii la locul lor! Sunt atâtea străzi golașe pe care se pot pune platani. Deși, stejarul și bradul (argintiu) sunt arborii locului. Trec Podul Sculy, peste Cuiejdiul deseori năbădăios, neamenajat, încă, cum trebuie. Ochii mi se izbesc, a câta oară, de blocul sanitar (laboratoare), plantat premeditat acolo de
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1374748951.html [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se luminase de ziuă
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443597894.html [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
-mi sar atuncea din hambar, Arhangheli albi în stele se aprind Și dorul mă încearcă fără har. De veșnicii mă sbat și mă întorc Să prind de cer și aprig să-l sugrum. Aceleași ape vrăjile îmi torc Și stau golaș în veacuri și în drum. Bolnav mi-e iadul plin de mucegai Săracă fierăria de cătuși, Mă sfîșie mînia ca un scai Și blestem pe Isus de după uși. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 4 din noiembrie 1943 CUVINTELE MELE
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ducă în mreje mă cuprinde Nu știu de fapt ce simt sau ce-mi doresc, Să fiu un curcubeu ce aripa-și întinde Ori ca un toporaș prin luncă să-nfloresc. Am așteptat stingheră să vină primăvara Ca plopi cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar
DOR DE DUCĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1488316407.html [Corola-blog/BlogPost/378733_a_380062]
-
metereze de cenușă Ancorate-n lanțuri hâde din galere scufundate Sunt uitate-n băi de sânge scoase radical pe tușă. Vreasc în suflete murdare de ucigătoare fițe Stă la pândă pe la colțuri și firide adumbrite Pline de matroane mâțe, pești golași și chiar fetițe Fețe hâde nămolite în curvisme golănite. E o junglă repudiată de eonice ființe - zei parșivi Ce din eternitate trag hulpavi, mitici și masoni În astralul cel mai rece fiind pe veci ei longevivi Galaxiilor din cosmos doar
O GALACTICĂ APOCALIPSĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1456250821.html [Corola-blog/BlogPost/383957_a_385286]
-
aceea ciudată, transformată într-o amintire ce-mi umple sufletul de tandră tristețe... Mă aflam, la final de concediu, în București, când toamna prinsese deja rădăcini, chiar dacă la amiază soarele încerca să mai încălzească câte un pic aleile parcurilor oarecum golașe, ce se umpleau de oameni de toate vârstele în căutarea unui colț liniștit, cu puțină vegetație și a aerului curat încărcat doar de miresmele specifice anotimpului. Spre seară, se lăsa frig și, uneori, ceața se preumbla liniștită, rece și umedă
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
cu-o copită de-o zapăcește, Noroioasă și-n inimă tare străpunsă Pân va veni iarna tot așa pe jos ..răpusă. Mai tare îi este de-al ei falnic copac, Că toata vara în iubire Ea a căscat, Dar acum golaș, căci Ea la părăsit.. Ce soartă hâdă în Iubire s-a ivit..? ..mai însorită! Cine a întrebat o floare de ești frumoasă, Nimeni n-a mai primit cumva vreun răspuns, Da când ai apărut Tu s-a făcut arțăgoasă, Culoarea
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1445459001.html [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
Și nu lansați ninsori polare Peste o lume fără scut! Nu mai priviți cu nepăsare Spre glăsuirea celor mulți! Că neamul nu mai vrea trădare Și nici să umble iar desculți! Destul ați pustiit ca hunii Și ați lăsat munții golași! De se trezesc din morți străbunii N-or mai găsi decât pungași! Timpul nu-i gară de-așteptare... Nimic nu este cum a fost. Într-ale noastre vechi hotare Ar trebui s-avem un rost! Referință Bibliografică: Ne-am săturat
NE-AM SĂTURAT DE STRIGOI! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1477322302.html [Corola-blog/BlogPost/371405_a_372734]
-
puține mașini pe străzi, încă se vedeau grămezi de zăpadă pe marginea drumului și ochiuri de ghiață rămase ici și colo. Treceam printr-o zonă cu blocuri de locuințe aproape identice, construite din cărămidă roșie, înconjurate de pomi înalți și golași, acoperiți cu o chiciură de ghiață, ce strălucea pal în iluminatul public, al nopții: Priveam cu atenție în jur și mă miram de liniștea acestui mare oraș, acoperit de o ceață densă, rece și umedă, ce înghețase chiar și pe
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1461640027.html [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
alintându-se și o admiram, o simțeam trădându-mă și eram convinsă că David îi aparținuse de-o viață. Brusc, se făcu dimineață. Soarele se răsfăța, frângându-și razele de stânci. Se zăreau carele cu mere traversând dealuri și viile golașe amestecându-și corzile ca un cântec de bețiv. Un câine ciobănesc își plimba mioarele, iar sus de tot, la poalele cerului, câțiva ulmi își verificau înălțimile. Pădurile făceau inventarul vreascurilor și al noilor chiriași. Am făcut stânga-mprejur și m-
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
cu lăbuța lui fină și tot sărea în sus de bucurie, apoi se tăvălea prin iarba moale și mătăsoasă. Când se apropie să vadă mai bine ce se întâmplă acolo, văzuse că jos era un mic pui de pasăre, încă golaș, cu cioc galben, care țipa speriat. Pesemne, neastâmpărat, căzuse din cuib, iar părinții săi țipau cu disperate de pe ramurile pomilor din jur, văzănd dușmanul de motan jucându-se cu puiul lor căzut. Atunci Liliana luă de jos puiul, îl mângâie
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Pisoiul_nazdravan_pentru_c_viorel_darie_1390470847.html [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
pe buze, s-o respir crezînd Că este clipă ruptă dintr-un gînd În care crește cerul peste munte Dar cerul are crestele cărunte Și se înfige molcom într-un vis Joacă mireasă vie-n paradis Vin stelele Vin stelele, golașe paparude Vii, nestemate, fragede și ude Dansînd bezmetic Dansînd suave dintr-un dulce petic Dintr-un triunghi adesea exemplar Fără lumină ros de lupanar Și nu-mi mai spune iarăși nu Că ceasul vremii îmi trecu, Aseară ieri sau chiar
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TAB(LO)U EXTATIC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului un fluture galben dansează florile păsări ciripesc a nepăsare pui golași cască ciocurile (ne)convingător albine vexate își pudrează aripile cu polen superfluu gâze hibride își cară picioarele minuscule ca niște margele din sticlă de murano văzduhul respiră stacatto muzica silfidă irupe teluric norii sunt înecați de ploi hunice este viață
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1405538448.html [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]
-
putea, a doua zi, poate. Nu-i mai trebuia nimic. De l-ar ierta voievodul pentru lăcomia sa. După ce se rugă, răsuflă mai liniștit. Simți, încet-încet, cum îi revin puterile în trup și picioare. Se uită în sus. Văzu vârful golaș al unui munte înalt, încă luminat de soare. Cu multă trudă urcă spre vârful acelui munte. Ajuns în vârf, dădu ocol privirilor pentru a se dumiri unde se află. Totul părea un pământ străin, necunoscut. Când și ultimele speranțe îl
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
din Torino, dovedește, o dată în plus, absurditatea existenței. Iată și două peisaje din volumul de poezii Lavorare stanca (Munca obosește) de Cesare Pavese, la zi aniversară: PEISAJ [I] Nu mai e lucrată, aici sus, colina. Sunt doar ferigi și stânca golașă, stearpă. Aici munca nu mai folosește la nimic. Culmea-i pârjolită și respirația e singura răcoare. Truda cea mare e să urci până sus: pustnicul a urcat o dată și de-atunci a rămas aici, să-și refacă forțele. Pustnicul se
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 by http://revistaderecenzii.ro/meseria-de-a-trai-jurnal-1935-1950/ [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
o varsă printre culturi e pentru el, s-o bea. Râd disprețuitor spre pâlcurile de femei ori le întreabă când, îmbrăcate în piele de capră, vor ședea pe colinele toate să se înnegrească la soare. [1933] PEISAJ [II] Colina, pământ golaș, se albește sub stele; s-ar vedea și hoții, sus pe culme. Prin râpele din vale șirurile de araci sunt toate în umbră. Acolo sus unde e pământ destul și netrudit, nu urcă nimeni: aici în umezeală, cu scuza de-
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 by http://revistaderecenzii.ro/meseria-de-a-trai-jurnal-1935-1950/ [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
prădează strugurii. Bătrânul meu a găsit doi ciorchini fără boabe aruncați printre plante și noaptea asta bombăne. Via e și așa săracă: zi și noapte în umezeală, nu se alege decât cu frunzele. Printre plante se zăresc sub cer pământurile golașe care ziua îi fură soarele. Acolo sus soarele arde toată ziua și pământul se calcinează: se vede și pe întuneric. Acolo via nu-i doar frunze și seva intră toată în struguri. Bătrânul meu sprijinit în baston în iarba umedă
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 by http://revistaderecenzii.ro/meseria-de-a-trai-jurnal-1935-1950/ [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
de-altădată. Chiar și lumea este încruntată Când pe străzi răsună molcomi pași Sigur o viitoare și superbă vară nu-i uitată Oricâte păcate ispășesc cei ce în iarnă sunt rămași. Copacii plâng cu lacrimi mari de ploaie Cu crengile golașe valsând în unduiri Schimbând natura într-o mizeră ghionoaie Ce din această iarnă deține numai amintiri. Munții se dez-albesc în vârfuri vag golașe Zăpada fină din iarna ce-a trecut cu bucurie Iar frigul fuge de la noi în sinonime furtunoase
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1458675820.html [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
păcate ispășesc cei ce în iarnă sunt rămași. Copacii plâng cu lacrimi mari de ploaie Cu crengile golașe valsând în unduiri Schimbând natura într-o mizeră ghionoaie Ce din această iarnă deține numai amintiri. Munții se dez-albesc în vârfuri vag golașe Zăpada fină din iarna ce-a trecut cu bucurie Iar frigul fuge de la noi în sinonime furtunoase Zădărnicind orice sentiment de uitată actorie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1458675820.html [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
Furios, se întoarse la Palatul de Gheață Veșnică. Mânia îl cuprinse când văzu zidurile acestuia sclipind sfidător. Nuuu! Trebuia să dispară acest simbol al ticăloșiei. Și trăsni de mai multe ori zidurile semețe, transformându-le într-un conglomerat de stânci golașe. Apoi, cu soldații săi, porni la vale, spre câmpie, acolo unde își lăsase iubita și armatele de luptători. Când ajunse, toți îl întâmpinară cu urale ca pe un învingător ce era. Dar prințesa observă că este trist și zâmbește forțat
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
sistematic adversitatea dintre libertatea spiritului și încorsetarea acestuia în lanțurile neființei. Când om, când înger, autorul parcurge un drum al crucii, împins până la martiriu de îndoielile care îl macină. Trecerea spre eter (zborul către nemurire, prin tunelul timpului) este piscul golaș, acoperit de zăpezile suferinței umane: “Mi-e foarte greu să scriu. Nu pot ține bine stiloul, între penele care mi-au înlocuit degetele mâinilor. Și mă dor îngrozitor umerii! Doamne, cât de mult mă dor umerii! Și pe voi vă
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_caine_in_rugaciune_sau_un_univers_filosofic_cu_valente_epopeice.html [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
abundență, încât toate pajiștile de pe muntele pe care era situată casa noastră, precum și poienile și toți munții din jur, deveniseră încărcate de bogate plăpumi de ninsoare pufoasă și albă, dând farmec lucrurilor banale din jur, împodobind cu puf alb crenguțele golașe ale pomilor și punând căciuli pe vârfurile stâlpilor ori așternând perne moi pe câmp și pe cărări. Mai impresionante decât toate păreau a fi cerul albastru-luminos, dar și acele steluțe, cu miile, zămislite de ger în cursul nopții din cristalele
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Diamante_in_zapada_viorel_darie_1387785289.html [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]