5,896 matches
-
golul rămas, dacă mă iubești, așează-mi bucăți din sufletul tău. Bucăți de lumină fur noaptea din visul și de sub capul lui Dumnezeu. - Una câte una, așează-le, ca un zidar, leagă-le doar cu sângele meu, până când mă voi goli și tu mă vei umple la loc. Atunci, poate se va trezi și Dumnezeu și, ca pe cei mai păcătoși hoți, ne va chema la ordine. Sau va pune ordine în Ordinea Sa. - Și tu vei lumina, ca-n Ziua
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Doina Uricariu Repetiție Baraca s-a golit de deținuți, Trupurile lor nu mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
a cerut doar să-i Mocuiesc păhăruțul din mână cu o cană de băut apă, si asta a fost deocamdată tot ce-am putut să fac pentru el. Dar, în mod curios, cu cat sticlă dată în grija lui se golea, cu atat devenea mai lucid și mai interesat să înțeleagă ce se petrecea în această fără în care toată lumea îi așteptase și îi mai aștepta încă pe americani. - Ce-i cu nebunia asta a voastră? m-a-ntrebat el din nou, după ce
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
face din acest capitol un text în care legile verosimilității să nu funcționeze aproape deloc. Cadrul, pretextul romanului este artificial și schematic. Și nici stilul nu prea ajută. Ritmul este prea grăbit lăsând relatarea preliminară fără consistență, o narațiune falsă, golită de emoții. Există mult nenatural într-un incipit care ar fi trebuit să aibă rolul fundamental de captatio. Astfel, mult așteptatul jurnal, „menit să modifice profund părerile despre secolul douăzeci, văzut din București”, se arată, încă înainte de a fi cunoscut
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
mai strălucită a avut-o în învățămînt. De cîțiva ani încoace, mă feresc din răsputeri să mai rostesc sau să pun pe hîrtie cuvîntul „reformă” atunci cînd mă refer la treburile din învățămînt, fiindcă am impresia că el s-a golit complet de înțeles, iar dacă unii mai cred că el înseamnă ceva în contextul respectiv, semnificația lui a ajuns, pentru fiecare în parte, năucitor de diferită. Reforma din educație „s-a privatizat”, acum fiecare o pricepe după bunul său plac
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere valorice; în ultimă instanță, golită de orice substanță umană. Combinația de psihologie rudimentară (de inspirație faulkneriană) și umanism socialist (de proveniență ceaușistă) face din “glimbocani” niște preistorici luminați, umblînd cu matraca într-o mînă și farul marxism-leninismului în cealaltă, iar din cartea lui Monciu-Sudinski o
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
evenimentul. Căderea dramatică a lui Caesar a devenit un motiv artistic prezent permanent, până și în epoca internetului, în cultura europeană. Imediat după înfăptuirea asasinatului conjurații au proclamat restaurarea Constituției republicane. Iulius Caesar anulase în fapt instituțiile și magistraturile tradiționale, golindu-le de conținut: consulatul, de pildă, din cea mai importantă magistratură executivă a devenit un simplu titlu onorific: și, pentru a da satisfacție la cât mai mulți din partizanii săi, Caesar a creat consuli suffecți, adică supleanți, al căror număr
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
sala de ședințe și s-au ascuns care pe unde a nimerit; chiar și Marcus Antonius, credinciosul și curajosul partizan al lui Caesar, a cedat sentimentului de frică și a dispărut fără urme pentru o vreme. Străzile Romei s-au golit, căci și plebea, deși dornică de spectacole inedite, s-a retras, neștiind ce “spectacole” aveau să urmeze pe scena romană. Strigătul conjuraților de revenire la sistemul pe care dictatorul Caesar îl distrusese a fost un strigăt în pustiu. În scurtă
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
timp, cota de piață a pictorului a depășit semnificativ suma de 50 000 euro (de curînd un peisaj timpuriu al lui Mattis Teutsch s-a vîndut la Budapesta cu 75 000 euro), dar și acela că piața românescă s-a golit iremediabil de un fond de lucrări cu totul excepționale. În aceste condiții este inacceptabil să nu receptăm măcar evenimentele culturale, cum ar fi organizarea unei expoziții sau apariția unor cărți, dacă în ceea ce privește administrarea operelor ne-am dovedit convingător incapacitatea. În afara
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
a aceleiași energii înnoitoare născute de Primul Război Mondial. Unii voiau să recupereze satul original, construind în același timp closete și vaccinînd țăranii contra variolei, ceilalți, să ardă din temelii țara și să construiască alta mai bună, mai frumoasă și golită de minorități. Vocația inaugurală a Școlii de la București e imposibil de negat: au înființat instituții (Școala Superioară de Asistență Socială, de exemplu), pe altele le-au sprijinit (cum s-a întîmplat cu Institutul Central de Statistică al lui Manuilă), au
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă goliți vezica? Doriți să vă ușurați intestinul? Nu mă deranjează că nu mai vorbește așa. Dă la o parte pătura, îmi trage în sus cămașa de noapte și-mi ține o sticlă în față. Sau îmi împinge o ploscă sub cur
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
suferă un proces ciudat de infantilizare, deodată cu ascuțirea senzațiilor, singurele realități credibile, de altfel. "Estetica a mîncat biscuiții", scrie în Vasco da Gama, estetica a mîncat chiar și po(h)eții, sau mai ales po(h)eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică, poezia lor cu apostrof, diminuată, incompletă, insuficientă. Dar, vor afla cei care apucă pe culoarul somnului, ca-ntr-un miraj, dintr-un motto
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
și exilului românesc din capitala Franței. În pagini de mare încărcătură existențială, autorul își rememorează umilințele trăite în gara Salzburg unde a fost dat jos din tren pentru absența unei vize sau cele din noaptea în care s-a trezit golind pungile de gunoi menajer ale celor care îl găzduiseră, cu scopul de a le face cadou, la întoarcerea în țară, fiicei sale. Mereu atent la tot ce îl înconjoară, autoanalizîndu-se fără menajamente, autorul înțelege cu prilejul acestui prim voiaj parizian
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
zâmbet blajin; numaidecât să-ți spun ce-a fost pe urmă? Mai bine hai să bem și paharul acesta și pe cai, că întârziem!" (p. 34). Suspansul nu e probabil pe placul tinerilor de azi, fie cititori, fie scriitori. Claudia Golea, Ionuț Chiva sau Ioana Băețica ar fi început proza tocmai din locul din care Sadoveanu o încheie. Tânărul boier Niculiță din Păcat boieresc se plictisește la moșia sa din Bărăgan și-și caută o alinare a singurătății în vânătoarea pe
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Sorin Lavric Poate că cea mai mare tristețe de care poate avea parte un cititor la lectura unei cărți e să vadă cum autorul, vrînd să-și înfățișeze ideea, o prezintă într-o formă golită de orice participare afectivă. E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca un stîrv căruia i s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
culminând cu dispariția definitivă a operei inițiale, operă care se destramă în fața noastră, încetul cu încetul. Cu ani în urmă, de la primele scene din Faust-Salpętričre, spectacolul lui Grüber, un sac de box umplut cu nisip servea și el drept clepsidră, golindu-se treptat, pentru a ajunge la sfârșitul spectacolului complet vid, parcă secătuit; la Barba, de asemenea, nisipul marchează trecerea timpului subiectiv, timp al participanților-spectatori. Acesta este rolul care ne-a fost încredințat și care ne-a bucurat. Nici prea activi
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
sărbătorii aniversare contrastează cu această accelerare și cu graba impusă de sarcinile zilnice, rapel al realului. Noi, dimpotrivă, suntem ceremonios poftiți în sala neagră. Călătoria se apropie de sfârșit, dovadă nisipul care s-a scurs în întregime... clepsidra s-a golit! Însă fiecare primește în dar o sticluță umplută cu nisip, reproducând imaginea inițială, de acum înainte diseminată, gata să fie încredințată fidelilor participanți care o vor lua cu ei. Barba și Odin au știut să dezvolte până la capăt parabola, încărcând
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
acum mergea din nou pe stradă, se oprea în fața unui bar, ezita, apoi dădea din umeri. De ce nu? Nu i-ar fi prins rău, în acele momente, iar el nu plîngea ca Ronald Dexter. Singur, la un colț de bar, goli două pahare de alcool, unul după altul, plăti și ieși așa cum intrase. Joseph și Jessie erau de acum singuri pentru zece luni, în casa de pe Strada 169, din fața prăvăliei croitorului. Ce îl apucase să rostească deodată, cu glas tare, făcînd
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
contră, parcă o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce, sălbăticite: obișnuiți să trăiască, să acționeze, să lupte după schemele rigide ale autorității, reazem și hrană pentru ei, se treziseră deodată neputincioși... Erau goliți și inerți, ca frunzele moarte, îngrămădite de vânt în unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din orgoliu... ci din necesitate. Daniele, prietenul căruia nemții îi uciseseră nevasta, fratele, părinții, nu i-a refuzat. "...a scos o pâine, le-a arătat
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
neconsolat, a omului pierdut. Cafeneau în care intri atunci când toate celelalte cafenele te înspăimântă. Ceea ce poate fi gândit într-o manieră diferită, în vremuri lipsite de promisiune și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea univers golit de sens, în care viața cu stereotipiile ei, îngrădită de o logică ce o sărăcește, amenințată continuu de moarte, se cere reabilitată prin deschiderea către orizonturile misterioase, obscure, încă nevizitate, promițătoare de revelații fie și precare, spațiu de indeterminări în
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
propune și nici nu prezervă instaurarea poncifului artistic. Compoziția muzicală trebuie judecată în funcție de prezența ori de absența autenticității, de buna sau proasta rânduială a metabolismului ei esențial. Se poate ca însuși rezervorul de sinceritate și autenticitate să se mai fi golit, sporind în schimb emanațiile de histrionism, precum și de noxe provenite din exacerbarea amatorismului. Din ce în ce mai puțini urmează astăzi îndemnul lui Breton: "Vreau să taci, atunci când încetezi să mai simți".
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
care/ altădată storcea portocale" (Nimeni, nimic, niciunde), "glontele când intră în carne/ se lovește de un alt glonte, mai vechi,/ așteptând acolo/ de la începuturile lumii"(Un glonte mai vechi), "Fără sunet aerul s-a lovit de întuneric/ acoperișurile s-au golit de tot/ zidurile s-au prăbușit peste scaune și peste mese" (De ce tocmai noi). Boala e contagioasă: în timp ce obiectele prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
nici alb, nici roșu. Carafa cu vin roșu, goală pe trei sferturi, a poposit În dreptul lui Dorel. Când au venit aperitivele, Dorel a săltat iar carafa cu vin roșu, a mai pus puțin, la cerere, celor din jur, și a golit-o În propriul lui pahar. În acel moment, VP-ul a privit lung la paharul plin al lui Dorel și la carafa goală de alături. Dorel, cu un aer vinovat, s-a Întrebat retoric: „Mai voia cineva vin roșu?” VP
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
literatură în sensul că se consacra producției personale. Scrisese o piesă de teatru pe care simțea o imperioasă nevoie s-o comunice cuiva, sorții căzând pe mine. Profita de momentul când, mai către seară, sala de clasă rezervată lecturii se golea. Se așeza în fața mea, sprijinit pe un pupitru fără ocupant și începea să-mi citească. Era interesat să-mi vadă reacțiile și să converseze, dându-mi uneori sfaturi în legătură cu cărțile pe care mi le alegeam de la bibliotecă. Lucru ciudat, nu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]