169 matches
-
anaconde care se simte bine în jungla dezbaterilor ideologice, gândirea postmodernă a înghițit și ultima șopârlă anticapitalistă ce mai supraviețuia în anii ’90; noii saurieni nu se mai izvodesc din bărbile lui Marx, Engels și Lenin, ci din fruntea de gorgonă a lui Bill Gates, sub care palpită un creier prometeic. 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multiculturaltc "15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural" Pe harta „imperială” a gândirii postmoderniste există și regiuni promițătoare de la care se speră
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rondul. Se oprește în dreptul unui alt gladiator: — Tu nu ți-ai revenit încă de tot după rana primită săptă mâna trecută, îi spune, așa că pune-ți cnemide la ambele pi cioare. Rămâne pentru o clipă cu ochii țintă la capul Gorgonei de pe pieptul băiatului. Zâmbește întristat. Chiar își imaginează că muțunache ăsta o să-i transforme adversarii în stane de piatră? Răspunsul la întrebarea de adineaori țâșnește instantaneu. Stră moșii lui asirieni au recunoscut supremația Zeului de la Ierusalim și au devenit monoteiști
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vipere care sugeau ochii unui condamnat (...) și toate animalele din bestiarul satanei, adunate la sfat și puse de pază și de coroană la tronul care le sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Julien, va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina părului, cu un sfârâit sinistru. ― Toinette!... Vreau să știu de când a ajuns omul meu servitorul tău. Julien lucrează numai pentru consulatul francez. De câte ori este nevoie să-ți repet asta? De o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu pe mine! Ptiu...! Să nu vă prind că mâncați borș cuiva, că vă omor! Boss, fii atent! La doi! zice Dănuț, scoțând cutia de chibrituri. Dârdâind binișor din balamale, Vierme eliberează dopul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am putut cuprinde cu privirea o suprafață din ce în ce mai mare din zidurile masive de sticlă sau gheață sau cristal ale borcanului, care nu era nicidecum un borcan, ci un uriaș castel, o construcție obtuză, cu cornișe și stucaturi și ciubucării și gorgone și luminatoare și balcoane și creneluri și foișoare și jgheaburi numai și numai din materie rece și transparentă. Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ, și fetița în cadrul ușii larg deschise, iar în spatele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de sânge, iar o fetiță în rochie albastră, oprită în poarta de fier forjat, cu sulițe, a casei sale, îți răvășea amintiri vechi, atât de vechi încît ți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un ciot de fier care susținuse stucatura) vedeam, peste acoperișurile din jur, reclamele pâlpâitoare ale Bucureștiului, roșii și verzi, intense, aprinzîndu-se și stingîndu-se la intervale regulate. Era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dimpotrivă, foarte reușită. Hattie își amintea amuzată și discuta adeseori cu Pearl despre prima apariție a acesteia la Denver. John Robert îi trimisese o scurtă notă lui Hattie, înștiințând-o că-i angajase „o însoțitoare“. Hattie aștepta, înlăcrimată, sosirea unei gorgone. La rândul ei, Pearl începuse să regrete ceea ce i se păruse la început a fi o aventură miraculoasă. Cine știe ce fetișcană nevropată o aștepta? Pearl se duse întâi la apartamentul lui Margot, apoi la chiliuța unde aceasta o depozitase pe Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să creeze el însuși oameni din humă, însuflețindu-i cu ajutorul focului. S-ar zice că undeva, în umbră, Nemesis veghează, mereu, ca orice încălcare a limitelor să aducă o nenorocire. Numai monștrii sunt excesivi. Typhon are o sută de capete. Gorgonele au zeci de șerpi încolăciți în păr. În rest, și astrele trebuie să asculte de o ordine. Dar amintiți-vă, domnilor, descrierile uneia dintre statuile pierdute ale lui Fidias. Înaltă de peste zece metri, celebra Athena Parthenos era un adevărat colos
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de hipnoză colectivă, persoana conducătorului focalizează atenția tuturor. Privirea lui îi fascinează, e acea fascinație plămădită din atracție și teamă pe care anticii o puneau pe seama privirii semizeilor, anumitor animale, cum ar fi șarpele sau basiliscul, anumitor monștri, de felul Gorgonei. Subjugată, masa este cu atît mai receptivă la cuvînt, care devine acum principalul vehicol al seducției. Totul depinde de intenția conducătorului: el poate transmite masei dorințele sale, îi poate dicta o soluție clară la unele probleme complexe și, actul suprem
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ajuns? Mi-a albit părul, mi s-a distrus ficatul. . - Din ce, domnule? Ce ți s-a întîmplat? . - Nu pot să spun nimic, nu mi s-a întîmplat nimic! Numai avem dreptul să vedem și să auzim. . - Ești enigmatic. . - Vin gorgonele, furiile infernale! . - Domnule Suflețel, fii serios, ce stai aici? N-ai nimic! Te vrea lumea, te dorește! . - Nu pot să ies, nu mai vreau să văd lumea. Am aici peVirgil, cu asta mă mai hrănesc! . - Nu pricep ce are, comunică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
G. Călinescu Meduzei, care semăna cu o mască comică. Îndărăt se zărea capul unei babe, nu alta decât Minerva. - Le cumpăr eu! zise Ioanide. - Faci o faptă bună, pe dumnezeul meu, domnule Ioanide,salvezi o colecție strânsă cu trudă. După Gorgonă, Hagienuș aduse înfășurat în jurnal un medalion destul de mare, înfățișînd un cap de războinic, cam în stilul Verrocchio. Coiful era făcut din piese îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în loc să obțin efectul unui catharsis, al unei detensionări de vacanță, m-am trezit problematizănd. Ba chiar m-am surprins cochetănd vinovat cu ipoteze de salvare a unui personaj - profesor de liceu în tranziție. Și care să fie șerpii din capul Gorgonei, dacă nu banii?! Ei sunt fermecata baghetă prin care dorințele noastre prind corp. Despre bani, s-ar putea glosa în fel și chip. Cum nam de gănd să alunec pe culoarul economic, o voi coti pe cel al înțelepciunii populare
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
și droguri. Literatura lui Werner Schwab este una din culmile dramaturgiei secolului XX și, în același timp, una din cele mai singulare apariții din întreaga istoriei a literaturii universale. Schwab este într-un anume sens un fel de Cap al Gorgonei în peisajul literar al limbii germane și, în sens mai larg, în literatura europeană a secolului XX. Prin temele pieselor, dar mai ales, prin substanța și structura limbii folosite, este o cutie a Pandorei din care scot capul cele mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nici cu cine să le împartă, eroul lui Eschil trăiește o experiență a tenebrelor, pătrunde într-un altundeva unde nici măcar Electra nu-l va putea însoți. Oreste din Hoeforele a fost comparat cu Perseu; e însă un Perseu capturat de Gorgone și care, chiar dacă nu se transformă în stană de piatră la vederea chipului Meduzei, își pierde identitatea în hățișurile nebuniei. Îl regăsim pe acest Oreste, captiv între două fantome, în piesa cu același nume a lui Euripide. Și aici, chiar dacă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înfricoșătoare din vis. Sângele mamei sale, scurs și închegat în pământ, va cere la rândul lui răzbunare, va trezi eriniile din somnul lor. Imaginile ce se nasc în mintea lui Oreste, înspăimântătoare năluciri, sunt cele ale unor femei semănând cu Gorgonele, îmbrăcate în negru, cu capete în jurul cărora se încolăcesc șerpi. Din ochi li se preling picături de sânge. Corul nu le vede, dar Oreste, da. Sunt „cățelele mamei sale”, care i-au adulmecat urma și care îl hăituiesc. Fantoma răzbunătoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și ca o atestare a identificării lui Oreste cu erinia însetată de sânge, cu șarpele din visul înfricoșător al Clitemnestrei (monstrul - teras); pe scurt, cu Gorgo. Mai înainte însă, așa cum am văzut, corul îl asociase cu Perseu, cel ce înfruntase Gorgonele și retezase capul Meduzei. Mult mai târziu, straniul dialog dintre Oreste și sclavul frigian venit să povestească moartea Elenei va relua aceeași temă: frigianului ce-și mărturisește teama în fața sabiei al cărei tăiș sclipește amenințător Oreste îi spune: „Ți-e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Oreste și sclavul frigian venit să povestească moartea Elenei va relua aceeași temă: frigianului ce-și mărturisește teama în fața sabiei al cărei tăiș sclipește amenințător Oreste îi spune: „Ți-e frică să nu te preschimbi în piatră, ca la vederea Gorgonei?”. La care frigianul răspunde: „Nu, în cadavru, căci nu i-am văzut niciodată chipul”. Într-adevăr, numai eroul tragic poate cunoaște acest chip. Să-și măsoare puterile cu Gorgo este un privilegiu rezervat doar lui. El se va defini, așadar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cerute de sângele vărsat, de pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar când Heracles, pradă acestei furii ucigașe, își va omorî propriii copii crezând că sunt copiii lui Euristeu, privirile lui crâncene, fioroase, vor semăna cu cele ale unei Gorgone. În timp ce Heracles doarme, căci zeița Atena intervenise și îi potolise furia cufundându-l în somn, Amfitrion - cel ce îl veghează- evocă eriniile, care se și porniseră în căutarea lui. Când se trezește, Heracles nu-și mai dorește decât să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
târcoale. Spiritul lui rebel, pe care nu-l mai poate controla, îl poartă deja pe cărări necunoscute, cele ale unei nebunii ce-l duce în pragul morții, cele ale unor halucinații în care i se năzărește că vede femei asemănătoare Gorgonelor, fantome existente doar în imaginația lui bolnavă și pe care doar el le vede. Și asta înainte de a fi înconjurat, în Eumenidele, de supranatural, căci aici eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un tăun care o înțeapă neîncetat, întruchipare a țepușei divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește viața, nu uită să evoce acea regiune îndepărtată pe unde hălăduiesc Forkidele și Gorgonele și pe care i-o amintește episodul cu Io. Eidolon-ul lui Argos s-a întors din Infern ca să o hăituiască pe sărmana fiică a lui Inachos, să o vâneze pretutindeni, pe nisipurile de la marginea mării, în acele zone-frontieră dintre două
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]