133 matches
-
se capătă distanță față de condiția obișnuită a omului. Trei ipostaze umane corespund acestei situări: omul nobil (aristocratul din lucrările de maturitate: Dincolo de bine și de rău, Genealogia moralei); omul superior (cu tipurile pe care le îngăduie, potrivit poemului filosofic Așa grăit-a Zathustra); supraomul (cu "semnele" și însușirile sale din Voința de putere). Vocația personalist energetică nu se suprapune peste nici unul dintre aceste trei forme, dar sensurile ei ar fi puse mai bine în evidență dacă am așeza-o alături de acestea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
social, vocația desăvârșește morala, ilustrându-i exemplar valorile. Privilegiile sociale îl ocolesc, de regulă, pe omul de vocație; și, cu toate acestea, el lucrează în sensul binelui social. Totuși, asemenea aristocratului, vocația este însuși creatorul. Pentru că Nietzsche vorbește în Așa grăit-a Zathustra despre "omul superior", este, cred, firească o referire scurtă la modelul lui teoretic. Fără acesta, discuția despre "omul" lui Nietzsche ar fi incompletă. Omul este în același timp tranziție nu este "scop final" al existenței, decât, poate, ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personnalisme, Fernand Aubier, Éditions Montaigne, Paris, 1936. MOUNIER, Em., Le personnalisme, PUF, Paris, 1955. MOUNIER, Em., Introduction aux existentialismes, Gallimard, Paris, 1962. MOUNIER, Em., Malraux, Camus, Sartre, Bernanos. L'espoir des désespérés, Éditions du Seuil, Paris, 1953. NIETZSCHE, Fr., Așa grăit-a Zarathustra, traducere de Ștefan Aug. Doinaș, Editura Edinter, București, 1991. NIETZSCHE, Fr., Dincolo de bine și de rău, traducere de Francisc Grünberg, Editura Humanitas, București, 1991. NIETZSCHE, Fr., Ecce homo, traducere de Liana Micescu, Editura Centaurus, București, 1991. NIETZSCHE, Fr.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
241 Idem, Elemente de metafizică, p. 513. 242 Gheorghe Al. Cazan, Op. cit., p. LVII. 243 Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, p. 375. 244 Cf. Nietzsche, Călătorul și umbra sa, București, Editura Antet, 2000; Aforismul 14: "Omul, actorul lumii"; Idem, Așa grăit-a Zarathustra, București, Editura Humanitas, 2000; I, 3 și 4. 245 Idem, Călătorul și umbra sa, p. 21. 246 Ibidem, p. 154. 247 Idem, Dincolo de bine și de rău, București, Editura Humanitas, 1991, p. 168. 248 Ibidem, p. 136. 249
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Polirom, Iași, 2010. Murgu, N.; Isărescu, M., Aurul mit și realitate, Editura Junimea, Iași, 1981. Nicolas Taleb, N., Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului, Editura Curtea Veche, București, 2010. Nietzsche, Fr., Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012. Nietzsche, Fr., Așa grăit-a Zarathustra, Editura Humanitas, București, 2012. Nozick, R., Anarhie, stat și utopie, Editura Humanitas, București,1997. Ortega y Gasset, J., Omul și mulțimea, Editura Humanitas, București, 2001. Ortega y Gasset, J., Revolta maselor, Editura Humanitas, București, 1994. Otovescu, D.-co
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
aceea de-a revela conținutul ce-l poartă (duce) tonul în sine, însă în sensul în care a fost cugetat acel conținut (Inhalt). Asta însă e cu putință numai prin aceea că tonul ia coloarea spirituală prin care coprinsul celor grăite ajunge la urechea auzitorului cu sensul său cel adevărat, spre a fi primit și simțit ca atare. Numai spiritul simțitor și conștiut totodată poate să rezolve această problemă. Daca așadar în secțiunea întîia a venit la dezvoltarea sa momentul sunetului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a ne trăda simțului intern pur și simplu înțelesul logic al coprinsului, ci el are încă de-a ne sensibiliza intuițiunea aceea pe care neapărat o naște-n noi coprinsul. Transferând prin ton asupra auditorului sufletul dinlăuntru al celor grăite și întrupînd oarecum tonul, el e accentul simbolic. Abia acest accent aparține artei, și dezvoltarea precum și întrebuințarea sa e una din prodatele cele mai esențiale pentru artistul reprezintător. Dominarea liberă asupra lui produce efectele cele mai mari, pentru că aicea artistul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
siguranță blândețea și forța, molateca și aspreța, liniștea și-nfocarea, încetul și repedele, și a face din grai o pictură a cugetărilor. " {EminescuOpXIV 289} consacră viața sa serviciului artei reprezintatoare, a cărei pârghie cea mai însemnată e tocmai tonul vorbei grăite, s-ar cuveni ș-ar trebui să poarte cu onoare urechile sale s-ar trebui ca aceste să fie apriori dispuse de-a nu înțelege numai distincțiunile rude ale sunetelor. E așadar o fericire care nu trebuie taxată tocmai jos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a sensibiliza și prin ton intuițiunea aceea pe care sensul celor vorbite o stârnește în auditor. Pe acest din urmă noi, în împărțirea ce i-am făcut-o părții spețiale, l-am numit accent simbolic. Aicea tonul cu care sânt grăite singuratecele părți ale vorbirei [î]i predau și-i reflectă auditorului intuițiunea ei însăși. Pentru că fiecare simbol se bazează pe o înrudire internă a cugetărei pe de-o parte, a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea atestat, fie chiar dintre amicii săi cei mai de aproape. Ceea ce știm sau credem, fără a afirma negru pe alb, despre moralitatea sa privată este treaba noastră, nu a d-sale. A d-sale e șirul scris și vorba grăită; convingerea despre valoarea sa și despre valoarea tuturor efuziunilor sale de moralitate este a noastră și nici suntem datori a i-o spune, nici [î]l privește măcar. {EminescuOpXIII 347} ["D. C. A. ROSETTI FACE DIN NOU APEL... "] 2264 D.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Lucrări citate Despre adevăratul și despre falsul bine, Valla, Adnotări la Noul Testament,Valla, Amfiteatrul eternei providențe,Vanini, Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne, îEseuri,II, 12) Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul profan, Erasmus, Banchetul religios, Erasmus, Banchetul sobru, Erasmus, Biblia Scrierile apostolilor, Apocalipsa, Sfântul Ioan, Enoh, Epistole, Sfântul Pavel, Evangheliile sinoptice, Geneza, Pildele, Despre bunăstare, Democrit, Cartea omului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de Lerésty. La un an de la moartea lui Mircea Demetriade, se reproduc, în semn de omagiu, un fragment din piesa acestuia Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana și proza Între crimă și moarte. Câteva traduceri, cum ar fi fragmentele din Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche, în transpunerea lui Eugen Relgis, cât și o curioasă variantă în proză la Corbul lui E. A. Poe sau o legendă a lui Jules Lemaitre, Prințesa Lilit, întăresc caracterul eclectic al revistei. În afara rubricilor „Recenzii” și
FAT-FRUMOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286967_a_288296]
-
1985 (în colaborare); Atlas de sunete fundamentale, postfața trad., Cluj-Napoca, 1988; Paul Valéry, Poezii. Dialoguri. Poetică și estetică, București, 1989 (în colaborare cu Marius Ghica și Alina Ledeanu); Martin Buber, Eu și tu, pref. trad., București, 1992; Fr. Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra. O carte pentru toți și nici unul, introd. trad., București, 1994; ed. 3, București, 2000; Michel Deguy, Poeme, București, 1995 (în colaborare cu Aurel Rău, Virgil Mazilescu și Dumitru Țepeneag); Antologie de poezie universală, București, 1997. Repere bibliografice: Felea
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
variantă a Glossei lui Mihai Eminescu, împreună cu Mai am un singur dor. Mai multe nuvele, între care una intitulată Poet, dedicată lui St. O. Iosif, semnează George Emil Botez. Traduceri din Friedrich Nietzsche (fragmente din Crepusculul zeilor și din Așa grăit-a Zarathustra), John Ruskin și din scriitorul sârb Iovan Ducić sunt realizate de Elena C. Dimitriu sau de Th. Palade. R. Z.
ZBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290722_a_292051]
-
trad. engl.: The Postmodern Condition, University of Minnesota Press, 1984; trad. rom.: Condiția postmodernă, traducere de C. Mihail, Babel, București, 1993). Precursorii sunt considerați: Immanuel Kant (Critica rațiunii pure), G.W.F. Hegel (Fenomenologia spiritului), Friedrich Nietzsche (Amurgul zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Istrati, Radu Gyr, Anișoara Odeanu, Ion Biberi, scrise într-un stil familiar-teribilist, cu involuntare accente comice. Proză dau Eleonora Ionescu, Dinu Delacerna, C. Brândușoiu-Costești (fragmente dintr-un roman intitulat Neamul Mărculeștilor). Traducerile sunt ilustrate printr-un fragment din Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra, fără menționarea traducătorului) și prin câteva secvențe din dramatizarea făcută de Gaston Baty după romanul lui Dostoievski, Crimă și pedeapsă, în transpunerea lui Ion Argatu. M.V.
MIZERABILII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288194_a_289523]
-
București, 1928; H. Ibsen, Rața sălbatică, București, 1913 (în colaborare cu Mihail G. Nicolau); I. S. Turgheniev, Părinți și copii, București, 1914, Eroismul dragostei, București, cu ilustrații de Ary Murnu, București, f.a. (în colaborare cu I. Hâncu); Fr. Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, pref. Mihail Negru, București, 1916, Antichristul. Încercare de refacere a tuturor valorilor, București, 1920; ed. Cluj, 1991; Émile Zola, Prăbușirea, București, 1917, O pagină de iubire, București, 1921, Norocul prostului, București, 1923, Goana după fericire, București, f.a.; Anatole
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
Portret în creion, ST, 1994, 6; George Pruteanu, Lecturi din coșmarul totalitar, VR, 1995, 3-4; Dan Silviu Boerescu, Matei Călinescu, „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”, LCF, 1995, 27; Monica Spiridon, Relectura și postcenzura, RL, 1995, 30; Ioana Pârvulescu, Așa grăit-a Zacharias Lichter, RL, 1995, 30; Alexandru George, De la critică la prietenie și înapoi, RL, 1994, 32; Monica Spiridon, Despărțirea de modernitate, LCF, 1995, 40; Ungureanu, La vest, I, 24-254; Ion Bălu, Fețele modernității, APF, 1996, 4; Glodeanu, Incursiuni, 345-350
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
mie. Dar am orânduite toate și banii i-am pus demult în mâna părintelui, grâul de colivă și podurile pentru vămi și găina neagră și rochia și barizul... - Bine te-ai gândit, liță. - ...și cipicii, încheie Băltoaia. - Da’ nu mai grăiți, fetelor, ărra, că chiar crede omul, cârâi de-alături glasul babei Păscărița, venită pe nesimțite. Care zice de moarte nu moare, e știut. - Ei, ei ! tremură din cap Băltoaia, terminându-și șirul și nemaiînțelegând despre ce se vorbește. încă nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu crierii scurși pe poartă. S-a așezat cu mânurile pe poartă, la măsa, cu capul pe ele, ș-așa a murit, liță ! Se uita lumea la țeasta lui, da’ el țeastă nu mai avea. - Ia lasă, mătușă, nu mai grăiți, zise moale nevasta, care era însărcinată. - Ei, ce-a fost a fost, fie la dânsul, renunță Butiloaia. - Ia, amu a dat el peste calul vatavului. Ibovnică la bătrânețe i-a trebuit, să aibă cine-l stoarce de gologani. L-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sânt pe Podul Vechi, în Arcărie, care case sânt între Luca arcariu de peste uliță și locul lui Iamandi, și lângă biserica Armenească”. Asta o aflăm din ispisocul de întărire dat de Grigorie Ghica voievod la 30 mai 1731 (7139). --Drept grăit-ai, boierule, da’ trebuie să iei aminte și la zapisul întocmit de Cârste, feciorul lui Ivan, la 11 aprilie 1740 (7248), în care spune că vinde “o casă aice în târgu în Eși, cu pivniță de piatră ce iaste pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Eși, cu pivniță de piatră ce iaste pe Podul Vechiu, în capul Arcarilor”. --Prietene, umblând eu prin cele “Documente privitoare la Istoria Orașului Iași”, am întâlnit unele care confirmă pe deplin zicala: “La omul sărac nici boii nu trag”! --Adevăr grăit-ai. Da’ spune-mi, unde bați? - m-a întrebat gândul de veghe. --Dacă îți spun, ai să zici că cârtesc împotriva celor sfinte. --Numai să ai dreptate, că nu-i supărare. Ei? --Apoi este vorba de un zapis făcut de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
copiii lor, vând lui Ioniță Arghirie negustor “niște locuri de casă... ce iaste lângă Bărboiu, lângă casa Măricuții, fetii lui Ianachi zlătaru”. --Dacă suntem în vecinătatea Chervăsăriei (Vama domnească n.n), sigur vom întâlni și oameni ce lucrează acolo. --Adevăr grăit-ai, dragule, fiindcă la 10 septembrie 1754 (7263) “Mărina fata lui Lupan, femeia lui Ion cantaragiul ot (de la n.n) Vamă” face o diată în care spune: “făcut-am această... diiată... la neputința bolii mele... la mâna dumisale Stratului pârcălabu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tatăl său... --Fiindcă Nistor Ureche, tatăl cronicarului, a fost mare vornic al Țării de Jos însă în vremea lui Eremia Movilă voievod. Adică între anii 1595-1606. Asta înseamnă că acea pivniță a aparținut lui Nistor Ureche. E limpede, prietene? --Drept grăit-ai, dar n-ai spus o iotă despre faptul că vodă îi năpăstuia pe alți vieri, care or fi vrând și ei să se vândă și vinul lor în acea pivniță, care, fiind în preajma Chervăsăriei, avea mare dever. --Această opreliște
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mă plătescu de datorii; și neaflîndu-să nime să le cumpere am căzut la dumnealui Ion Buhuș ce-au fost logofăt mare”. Apoi, cum se vede, părinte, și cioclii aveau un staroste și asta nu-i de ici de colo. Adevăr grăit-ai, dar n-ai spus însă cine a fost de față când s-a întocmit zapisul. Merită să spun și acest lucru, pentru că scrie Drăgana: „Și această tocmală s-au făcut denainte dumilorsale boierilor celor mari și altor boiernași de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]