175 matches
-
publicației rezidă în contribuția lui Camil Petrescu, prezentă nu numai în editoriale, ci în toate compartimentele. Fără a avea o rubricație anume, periodicul conține articole de atitudine, note, știri. Partea culturală este susținută mai ales de director (deseori sub pseudonimul Grămătic). De remarcat sunt cronicile de teatru și muzică. Printre colaboratori se află C. Rădulescu-Motru, V. Rădulescu, T. Morariu, Sever Bocu, Tudor Șoimaru, V. Scântee, Andrei Braniște (Tudor Teodorescu-Braniște), Gh. Vodaru, Cincinat Pavelescu, Victor Babeș. Sunt reproduse câteva poezii de Ion
ŢARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290076_a_291405]
-
și febrilitate, în acțiunea de culturalizare a provinciei. Este redactor-șef la „Banatul”, devenit „Banatul românesc” (1919-1921), înființează și conduce, pe rând, publicațiile „Limba română” (1920) și „Țara” (1920-1921), în care semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Grămătic, Millu&Cam, Cronicar, Radical ș.a. Având totdeauna în minte o arhitectură programatică - trezirea conștiinței naționale în contextul mutațiilor politice dramatice survenite după încheierea războiului sau stimularea, odată cu sentimentul solidarității civice, a individualității și spiritului critic -, scriitorul abordează, în rubrici intitulate
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
POGOR, Vasile, comisul (1792, Pogorăști, j. Botoșani - 10.XII.1857, Iași), poet. Dintr-o modestă familie de răzeși, fiu al Mariei și al lui Alexandru Pogor, P. își făurește cu tenacitate o carieră administrativă. Grămătic la Episcopia Hușilor, prin 1811 ar fi fost angajat la Consulatul Rus din București. În 1819, primind rangul de serdar, pătrunde în rândurile micii boierimi. Din 1826 până în 1852 va ajunge mare comis, vel spătar, vel agă, postelnic, vornic. La
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
, Ion (c. 1672-1745, Prigoreni, azi Ion Neculce, j. Iași), cronicar. Prin mamă, Catrina, fiică a marelui vistier Iordache Cantacuzino, N. aparține unei familii de mari boieri și domnitori. După moartea tatălui, vistiernicul Neculce, și după ce mama se recăsătorește cu grămăticul Enache (1679), copilul va locui la Blăgești, lângă Pașcani, în casa bunicii Alexandrina Cantacuzino, care se pare că a avut un rol deosebit în formarea viitorului cronicar. Din cauza deselor incursiuni ale polonezilor în Moldova, în urma cărora moare și tatăl vitreg
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
câteva luni înainte, publică în fiecare număr câte o poezie (Plângeri de toamnă, Noapte de Crăciun și În drum), alături de Florin Chiru-Nanov și Al. Nițulescu. Proză semnează Ion Chiru-Nanov, iar C. Ungureanu se ocupă în ciclul „Scriitori teleormăneni” de Radu Grămăticul, cel care în secolul al XVI-lea a copiat o Biblie pentru Petru Cercel, și de Al. Depărățeanu. Revista mai are rubricile intitulate „Frângurele”, „Cronică teatrală” și „Cărți și reviste”. M.Ș.
MUGURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288271_a_289600]
-
de formare petrecuți în Anglia. Analiza comparată a englezei britanice și a celei americane - așa cum o întâlnim în textul spiritual intitulat „Notes (Very Brief Please) on English and American Style” (Chandler, 2000, pp. 35-38) - nu e, însă, aceea a unui „grămătic”, ci a cuiva interesat de mentalitatea exprimată, influențată și trădată de limbaj. Aerul de aparentă obiectivitate, faptul că avantajele sunt mai puține decât dezavantajele nu trebuie să inducă în eroare: Chandler a pus degetul pe câteva puncte esențiale, care demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o parte din opera lui Dimitrie Cantemir, istoriile lui Gh. Șincai și Petru Maior, Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, au fost scrise cu alfabetul chirilic. Acesta a făcut obiectul unor expuneri teoretice în gramatici și dicționare slavone (Mardarie Cozianul, 1649; Staicu, grămăticul din Târgoviște, 1660-1670; gramatica slavonă a lui Meletie Smotrițki, cunoscută la noi și în ediția lui Antim Ivireanul, Snagov, 1697) și românești (Bucoavna de la Alba Iulia, 1699; Bucoavnă pentru învățătură pruncilor, Râmnic, 1749; Bucvar sau Începere de învățătură celor ce
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
dar Herius are dreptate. A întârziat. Era datoria ei să fie la ușă să-și întâmpine primii invitați. Însă până în ultimul moment a sperat că totuși Gallus își va îndeplini și el obligațiile de amfitrion. Noroc că nomenclatorii sunt toți grămătici stilați, obișnuiți cu relațiile sociale. Sigur i-au întâmpinat cum se cuvine pe musafiri. Cineva a luat deja loc pe estradă și citește. Rămânem aici, îi șoptește lui Herius și-l împinge înaintea ei pe o bancă de pe ultimul rând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul orator trebuie să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul tace, mofluz. Doar Livilla izbucnește veselă în râs și-și aplaudă zgomotos tatăl. Mulțumit, acesta se întoarce din prag și se adresează grămăticului peste umăr: — Nu văd de ce copiii mei își pierd vremea discutând dacă Ulise a fost aruncat de valuri între Italia și Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă, căci într-o lume atât de mică rătăcirea lui nu putea fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândesc la nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala japoneză. Ceva mai departe, un grămătic sta neclintit cu mâinile pe genunchi și cu privirea pironită drept în față. După ce misionarul tălmăci schimburile îndelungi de saluturi reciproce, discuția intră pe făgașul subiectului principal. În primul rând, lungimea vasului este de optsprezece keni. Lățimea, de cinci keni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic citea ciorna pentru scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții oficiali care stăteau, la fel ca și data trecută, pe locurile de onoare, seniorul Shiraishi șezând drept în mijlocul lor. — Venind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe. Poticnindu-se din când în când, grămăticul citea înainte scrisoarea pe care o pregătise el însuși. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica biserici și ne vom da toată osteneala ca să răspândim binele. Vom fi bucuroși să îndeplinim în țara noastră tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. În timp ce-l asculta pe grămătic recitând cu voce răgușită, misionarul cerceta chipurile seniorului Shiraishi și ale oamenilor săi de seamă, dar chipurile lor de nepătruns nu-l lăsau să-și dea seama nici ce gândeau, nici ce simțeau aceștia. — E drept că Nueva España se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că Nueva España se află tare departe de țara noastră, dar noi nădăjduim să statornicim legături cu acest ținut și de aceea implorăm pe Sfinția Voastră, care are mare trecere, să ne sprijine ca să ne împlinim această voință a noastră. Grămăticul puse încet ciorna scrisorii pe genunchi și își ridică apoi capul ca un vinovat în așteptarea sentinței. Seniorul Shiraishi își duse pumnul la gură, tuși de două-trei ori și zise: Ce părere ai, senior Velasco? — E bine. Însă am doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sfârși. Cu un zâmbet firav în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a făcut una pământul ca un sclav și s-a aplecat atât adânc, de parcă ar fi sărutat podeaua. Bătrânul n-a făcut decât să se uite țintă la noi și nu prea a vorbit. Cel care ne punea întrebările era grămăticul așezat la o depărtare de vreo cincizeci de pași de cârmuitorul. Din gura acelui grămătic am aflat că împăratul voia să facă negoț nu numai cu Filipine, ci și cu Nueva España și că mai dorea ca Spania să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi sărutat podeaua. Bătrânul n-a făcut decât să se uite țintă la noi și nu prea a vorbit. Cel care ne punea întrebările era grămăticul așezat la o depărtare de vreo cincizeci de pași de cârmuitorul. Din gura acelui grămătic am aflat că împăratul voia să facă negoț nu numai cu Filipine, ci și cu Nueva España și că mai dorea ca Spania să trimită mineri în Japonia. Solii noștri i-au făgăduit că vor întreba despre toate acestea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
face de tot râsul și ocara. Dar ce-i, femeilor? întrebă cucoana într-un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mitropolitului asupra bunurilor cumpărate, printre care și o “crăciumă”, cum spune vodă. --Să lăsăm acest amănunt, sfințite, și să luăm seama la un “Izvod de dughenile Sfântului Nicolai dinnăutru i dinnafară care în jos anume arată”. Din cele scrise de grămătici, rezultă că după 15 iulie 1792 mănăstirea avea 34 de dugheni și alte 34 de “odăi” date cu chirie. La sfârșitul “izvodului” scrie că: “4 odăi... toate aceste sânt școli”. Acest lucru mi se pare cu totul deosebit. --Dacă tot
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se pomenește și în zapisul fiilor lui Enachie din 2 aprilie 1664 (7172), prin care arată că având “nește casi cu pivniță de piatră în târg în Eși, din sus (la nord n.n) de Feredei...” --Îmi place cum scriau grămăticii vremii - a apreciat zâna de lângă mine. --Facem ce facem și ne tot întâlnim cu prea fericiții mitropoliți. De această dată, Anisia, soția răposatului Șeptilici comis, și cu feciorul ei Ion, vând la 15 august 1694 (7202), o casă mitropolitului Sava
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
între frați. Mărul discordiei erau niște case rămase lor moștenire. Dovada o avem la 17 ianuarie 1796, când Vasile, împreună cu fratele său Nicolai, “fiociorii lui Ștefan Lupeș pastramagiu”, pentru că nu se înțelegeau asupra caselor moștenite, întocmesc un zapis pentru Dumitrachi grămăticul, care a cumpărat la “sultan-mezat” casele aflate “lângă Biserica Vulpii, în mahalaoa Târgului Boilor”. La 28 aprilie 1796, Alexandru Ioan Calimah voievod întărește lui Dumitrachi grămăticul stăpânirea acestor case. --Fiindcă am tot pomenit de Târgul Boilor, aș aminti câteva vorbe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]