81 matches
-
minune. Nu avea mare lucru de făcut; bărbații nu-și băteau capul cu curățenia și lustruitul veselei și, dacă erau bine hrăniți, puteau fi niște stăpâni ideali. Și ea chiar îl hrănea bine pe domnul J.L.B. Matekoni, indiferent de afirmațiile grăsanei ăleia. Zice că e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in sold. — Veniți la un pacient? Ciudată formulare... și nu părea ironică, nici ostilă. O femeie în vârstă. Mari ochi negri, păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bată cu palma pe umăr. Devenise agasantă și când să-i spun vreo două vorbe de clacă, glasul acesteia se schimbă și nu mai era al ei, ci îl auzeam pe Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că visam. Ce aiureală... Din inerție Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Totul s-a transformat într-o cursă cu accidente evitate în ultima clipă, derapări, opriri forțate, porniri forțate. Întotdeauna accidentele sunt evitate în ultima clipă... Făcusem într-adevăr o selecție în Walden Center, în ’78, căutând câteva modele pentru rolul grăsanei dintr-o reclamă pentru ciocolata Bulky. Și printre pretendente a fost și roșcata asta și eu abordam atitudinea mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da. Mi-a căzut bine toată povestea prin care am trecut. Mă simt cuprins de un calm solid și sublim. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două piese amenințate și tura lu grăsană ascunsă în al doilea rând al meu. Dacă aș reuși măcar să supraviețuiesc, mi-am spus eu, dacă aș reuși doar să supraviețuiesc. Nu mă aștept să-l bat pe tipul ăsta. Nu-i voi permite să mă bată, totuși - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi schimbaseră viața cei doi. Apoi a sosit miezul nopții, formația cânta cu foc, iar eu nu știam ce să fac. Kay mi-a spulberat nesiguranța. M-a sărutat ușor pe buze și mi-a șoptit: — Te iubesc, Dwight! O grăsană mă apucă și-mi suflă în față cu un cornet înainte să reușesc să-i răspund. Ne-am întors acasă pe autostrada Pacific Coast, într-o coloană de mașini lungă, cu șoferi veseli, care claxonau de zor. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le așez pe fundul de tăiat și apoi le pălesc cu făcălețul peste capetele lor inocente și făinoase. Credeți-mă Însă pe cuvânt: nu e atât de ușor cum pare. Dacă lovești plăcințelele prea tare, or să arate ca niște grăsane care fac plecăciuni grațioase, cu rânduri de foitaj dând pe dinafară În părți și fructe care ies prin cocă. În schimb, cu o mișcare descendentă fermă (imaginați-vă presiunea necesară pentru a strivi un gândac mic), puteți provoca o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când am pronunțat numele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
beciul fostei lor vile de pe Brezoianu, profesorul de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor. Le simt sufletul, le simt căldura ocrotitoare, le simt prezența sprijinului dezinteresat. Gh.Gh. tot nu vine. A trecut aproape o oră. O întreb pe fătuca de la catedră. Se duce în spatele unei uși masive. Revine și mă duce la o grăsană, secretara probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contemplase de departe, și tot de departe Îl respinseseră, gonindu-l, sau cele pe care ar fi dorit să le cunoască, mulțumindu-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chicoti. —Despre ce vorbești, Charlie? Nu prea știu, am zis eu, începând să râd la rândul meu. Mintea îmi reveni asupra conversației care, dintr-odată, mi se păru teribil de amuzantă. Cred că sunt doar încântat că am făcut o grăsană să zâmbească. Asta o făcu pe Judy să chicotească și mai tare, iar Ben i se alătură. — Ești ciudat rău, tată, îmi zise, rânjindu-mi peste masă. E ca un fel de călătorie a lui Pygmalion, sau așa ceva. Ce naiba speri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ales cineva ca Charlie - indiferent cât de tare mă scoate din sărite că încă mai vorbește cu el câteodată ca și cum ar fi mai bun ca noi. Cred că imediat a văzut în el pe unu’ care s-o târască pe grăsana de fii-sa într-o viață bună. Deci, mama - ce mai zici acuma, hm? Charlie Ș tiu că umblam arătând ca un nebun. Din clipa în care se terminase nu mă mai puteam opri din zâmbit: eram conștient de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici și întrebă: — Ce e aia? — Zăpadă, răspunse femeia, dându-și aere de superioritate și profundă experiență. Și pune-ți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că doamna Bellairs se uita și ea. Arthur Rowe ar fi fost bucuros să mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat (se făcea economie de hîrtie). Arthur Rowe rupse În sfîrșit tăcerea: — Vă mulțumesc! Vă mulțumesc foarte mult! Se simțea prizonierul oamenilor ce-l Înconjurau și se Întreba dacă vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numit de obicei „bună de muie”); purta o tunică și un pantalon pană, negru. Femeie bine, avea clasă. Oricum, tot o parașută, se gândi Bruno așezându-se pe vine la Întâmplare, În cercul aproximativ format de participanți. În dreapta lui, o grăsană cu părul cărunt, cu ochelari groși, cu un ten cumplit de pământiu, fornăia zgomotos. Puțea a vin; și nu era decât zece și jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și bagă degetele de‑a dreptul în acest cuib de pasăre, pot să îndrăznesc? Ho‑ho! Sigur că da, maestre, hi‑hi. Fata îl măsoară pe fiu, care arată ca un tânăr studios. Fiul privește țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]