234 matches
-
sus și cu șireturile unul negru, altul maron, începea să se micșoreze, să se subțieze, până când l-am văzut ca un șoricel mic și insignifiant. Abia acum realizam că scopul lui fusese necinstit de la început și că tot ce făcea grăsanul cu obrajii roșii trecea mai întâi de toate prin stomacul lui și pe urmă, dacă mai avea timp, se gândea și la altelele sau la alții. Mi-am scuturat capul fără să priceapă care îmi erau intențiile și am plecat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ha! Alea să le mâncați voi! Mie-mi priește sângele proaspăt! Dacă mai trageți de timp, s-ar putea ca unul dintre voi să-mi devină drag și să-l pup după gât! Ha, ha, ha! Mai ales pe tine, grăsanule! Mi-ai ajunge în noaptea asta! Ha, ha, ha! - Să lăsăm glumele proaste și să revenim la treburile noastre! - îl înfruntă Conacu. - Treacă de la mine...! Ce-ați decis? - Mergem cu daruri la Înalta Poartă ca să-i cerem domnia lui Papură
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
banii? A plătit el ce se consumase, a mai dat și la fetițe, dar...unde sunt banii lui? I-au furat hoții ăștia de colegi? Care dintre ei? Ticălosul de Umflat? Ăsta a stat în capu’ mesei, departe de mine. Grăsanul de Pleșcan? Abia se mișcă. Poate agitatul de Firfirică. Dar l-am văzut cu mâinile numai pe furculiță și pahar. Poate bubosu’...uite-l cum tace și bea! Mama lor de șmecheri! Cum-necum, m-au furat. Că n-am risipit
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
casă se sacrifica în ogradă. „Am ocis”, dădea bunica de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură. Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
casă se sacrifica în ogradă. „Am ocis”, dădea bunica de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură.Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
adesea pe la bufetul Trocadero să beau și eu o țuică- o țuică mare!-i-zic eu barmanului; după o zi de învârtire prin slava cerului cu macaraua, am și eu dreptul la o țuică mare. “Gata, domnu’ Mihaly, îmi întinde țuica grăsanul ăla și eu o iau și mă retrag cu ea la capătuă tejghelei și o beau în liniște, niciodată nu-mi place să mă amestec cu cheflii; privesc lumea și mă detașez de ea acolo în colțul meu și mi
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
casă se sacrifica în ogradă. „Am ocis”, dădea bunica de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură. Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
recunosc: delicata sonată ce se dezbrăcase, în toamnă, și făcea top-model în vitrina luxoasă, zurliii din Trupa Moon, femeia din Renault, urmărită, cu Honda lui năucitoare, de soțul hipergelos, marele pirotehnist, delicata balerină care voia să se arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre Tibet pînă nu dădea jos de pe el cel puțin douăzeci de pfunduri, Marea Trăpașă, superba dilie din saună, Firfirică, irezistibilul acroșeur, apucații din sabatul de sîmbătă, cu fata și băiatul scandînd aiurit inky-dinky parlez-vous, Pip-Narcisa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
da. SÎnt atît de șocată, că simt că mă ia cu amețeală. — Și lîngă cine stai? — Stau lîngă... Mel. Cred că trebuie să-nchid, scumpo. — Ok, zic amorțită. Pa. Aparatul tocmai a trecut peste Mel. E făcută sandviș, Între doi grăsani puși la țol festiv. Nu e nici un loc liber la masa respectivă. Luke m-a mințit. E În altă parte. E cu altcineva. Luminile puternice și zgomotul de la ceremonie Îmi zgîndăresc nervii, așa că sting televizorul. O clipă, rămîn privind absent
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1983, 1; Alina Nour, „Azura”, CL, 1983, 9; N. Ionescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1984, 1. A.F.
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
albe! Cele trei ambarcațiuni, zguduite de fuga furioasă a monstrului, izbiră cu atîta putere bordul ambarcațiunii nemțești, încît Derick și harponistul lui buimăcit fură azvîrliți în apă, iar chilele celor trei ambarcațiuni zburară razant deasupra lor. Ă Nu vă temeți, grăsanilor! le strigă Stubb, aruncîndu-le din mers o privire fugară. O să vă pescuim în curînd, fiți pe pace! Am văzut niscaiva rechini la pupa - știți, cîinii ăia Sankt-Bernard, care-i ajută pe drumeții la ananghie... Ura! Acuma știu că navigăm! Fiece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcu semn lui Emil să meargă Înainte. Nu, cred că ați vrea să oprim, domnule Sammler. Îl văd pe ginerele dumneavoastră acolo. Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Widick ar discuta despre așa ceva cu Elya. E o persoană cu destul de mult bun-simț În multe privințe. Nu-l știu bine, desigur. Impresia mea generală este aceea a unui avocat de ispravă. Nu un ticălos. O față mare și blândă. — Grăsan Împuțit. O să-l Înjur când Îl văd. O să-i smulg părul din cap. — Nu fi așa sigură că a fost cineva care a făcut-o din răutate. S-ar putea să greșești. Elya este extrem de inteligent și se prinde ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar Danny nu făcea parte dintre acești oameni. El nu se grăbește, își spunea Jina. El așteaptă dreptatea sățioasă a testelor de aptitudini de la facultate sau a unei reuniuni școlare, unde toți foștii colegi, vedetele clasei, aveau să fie niște grăsani divorțați. Danny se pregătea pentru fericirea de mai târziu. Ușa de la intrare s-a închis c-o bufnitură. Jina a auzit vocea lui Mike și cel mai vesel răspuns pe care Danny izbutise să-l dea în mai multe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imperator. Închise o clipă ochii; sudoarea îi curgea pe șira spinării. Își dorise ca fratele lui s-o răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă. — Da, e prima oară când vii într-un amfiteatru... Te-am văzut, știi? Îi recunosc imediat pe cei care vin pentru prima oară la munera. Se tem, ca și tine. Păreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prietenul său să-l recunoască. Îl văzu pe Salix uitându-se spre el, ridicând brațul și atingându-și obrazul cu degetul arătător - vechiul salut al lor și al altor băieți din câmpiile Tolosei. — Îl cunoști? Ți-e prieten? îl întrebă grăsanul, trăgându-l de braț. Ai pariat pe el? — E prietenul meu, da, răspunse pierdut Valerius, și fu cuprins de neliniște, căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe părți, dezvelindu-i picioarele musculoase, dar zvelte. Brațul stâng susținea un scut dreptunghiular, convergent, de culoarea purpurei, în centrul căruia era o cunună rotundă de laur, galben-ocru. În mâna dreaptă își ținea coiful. Se opri și se întoarse. — Vezi? - grăsanul îl prinse iar de braț pe Valerius. Vezi cum își arată chipul mulțimii? Noi am plătit, ce crezi... Am plătit și vrem să fim siguri că este chiar cel care a fost anunțat. Doar nu pariem cu napi, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gladiatori continuau să se privească în tăcere, măsurându-se. Apoi Skorpius se întoarse cu fața spre public, întinzându-se ca o fiară gata să se repeadă asupra prăzii. În clipa aceea văzu doi bărbați intrând pe o poartă laterală. Mâna grăsanului se sprijini iar pe geununchiul lui. — Îl vezi pe cel cu tunica albă cu două dungi roșii? E arbiter. Iar cel din spatele lui, care duce armele... Vezi cum Salix ezită când trebuie să-și aleagă pumnalul... Skorpius însă... Grăsanul izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mâna grăsanului se sprijini iar pe geununchiul lui. — Îl vezi pe cel cu tunica albă cu două dungi roșii? E arbiter. Iar cel din spatele lui, care duce armele... Vezi cum Salix ezită când trebuie să-și aleagă pumnalul... Skorpius însă... Grăsanul izbucni într-un hohot de râs admirativ. Skorpius înșfăcase rapid un trident, un pumnal și o plasă. Lui Valerius i se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el să fugă, în urletele mulțimii. Din zarva din jurul lui Valerius înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl face bucăți! urla tânărul cu păr negru. Îl omoară... Salix e mort, ticălosul de el! continua să strige, fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și lingea vârfurile pline de sânge, privindu-l pe Salix. Mulțimea era în delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și pumnalul în dreapta, cu capul apărat de coiful căruia soarele la asfințit îi împrumuta străluciri roșietice. Skorpius se ridică. Coapsa și spatele îi sângerau. Se clătină. Luă încet tridentul și se aruncă înainte furios, dar fără apărare. — Ucide-l imediat! Grăsanul de lângă Valerius era agitat. — Acum e ușor să-l ucizi. Ucide-l, Salix! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius îl văzu pe Salix pregătindu-și scutul pentru a lovi din nou. În clipa aceea însă, piciorul stâng îi cedă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alături de Salix în tabăra fratelui său, închinând o cupă de vin pentru Salix, care acum era liber. Viu și liber. Deodată, întregul amfiteatru amuți, pentru ca, în clipa următoare, să izbucnească un cor de urlete sălbatice. Nu, nu... Porc bătrân! țipa grăsanul, agitând pumnii în aer, atât de furios, încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce sentimentele mulțimii se schimbaseră iar. În arenă, Salix și Skorpius rămăseseră nemișcați, în așteptarea unui verdict mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]