234 matches
-
lumi, pe care ne e frică să le descoperim... Premiul pentru regie a fost cucerit de un absolvent al UATC-ului, Hanno Höfer, pentru Dincolo. ăntr-un sat de graniță, o nevasta cicălitoare (Coca Bloos) ași trimite, cu forța, bărbatul, un grăsan bonom (Nicolae Oprită), la bișnița, "dincolo" - dincolo, peste graniță, dar omul va ajunge la celălalt "dincolo", pe lumea cealaltă. Grotescul mărunt al fiecărei zile se ciocnește - scurt, mortal! - cu misterul fatalității tragice. De multă vreme un film românesc, fie el
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
Marieta Pietreanu (în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, ÎI, București, Editura Academiei, 1960); de origine slavă, el e interesant mai ales prin valorile sale augmentative (băietan, puștan, juncan etc.) și prin conotațiile peiorative (în lungan, grăsan, bețivan; bădăran, ghiorlan, modîrlan, țopîrlan), mai apare, popular, în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; în seria de nume formate de la zilele săptămînii găsim chiar - întîmplătoare asemănare de forma - un Mărtan); alte valori (folosirea pentru a desemna purtătorul unei
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
o viață de copil ca oricare altul. Harry Potter, cu numele lui de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
citesc foarte devreme, pe la vârsta de cinci ani, în general după ziare. Îmi plăceau îndeosebi caricaturile, pe care le redesenam și apoi citeam legendele însoțitoare. Lunganul și stângaciul unchi Sam, cu pantaloni în dungi, cu joben și bărbuță ascuțită, împreună cu grăsanul John Bull, în cizmulițe și cu frac, erau atunci în permanență în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior în fund, iar uneori se
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
românului de odinioară cînd , cu banul de aur autohton, pleca liniștit la Paris, sînt, pentru electorii anului 2000, ceva neobișnuit, stîrnind și emoție și mirare, fiind atît de pățiți... Toți politicienii aleargă, se dau în vînt, se lasă pe mîna grăsanului obscen de la televiziune, pițigăiat, cu burticică și pipăindu-se mereu la prohap înaintea prezenței arierate. Se poate pune rămășag că cel ce a evitat estrada individului de pe care s-au lansat pentru președinție atîți oameni politici, va cîștiga locul suprem
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
slujba. în acele zile atracția cinematografului Strand era filmul clasic din cel de-al Doilea Război Mondial, Casablanca, un vehicul spre cariera de star pentru Ingrid Bergman și Humphrey Bogart, amândoi fierbinți ca jăraticul. Distribuția îi includea și pe fabulosul "Grăsan", carismaticul Sydney Greenstreet, pe Peter Lorre și pe Paul Henreid, iar Dooley Wilson cânta la pian și din gură, nemuritoarea melodie "As Time Goes By". La vremea aceea, cu un asemenea film magnetic, cinematografele de pe Broadway erau literalmente asaltate și
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
fi fost premeditată. Pot să dau ora, ziua, luna și locul primei noastre întâlniri. Dacă vrei martori, caută-i printre salariații întreprinderii importatoare. Mă cunosc, cheltuiesc lunar o mică avere pe vinurile din magazinul lor. Întreabă de domnul doctor Daniel, grăsanul căruia îi plac vinurile Saint-Estčphe. Nu sunt doctor, sunt bogat, de asta mi se spune doctor. Imposibil să fi trecut neobservat contrastul dintre Lucídio și subsemnatul, atunci, în februarie, când el s-a apropiat de mine în sectorul vinurilor de
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
lăsat să cadă jos vinul înainte de a-mi găsi poziția pe scaun și a chema chelnerița. Prietena mea, biata Lívia, spune că nu știu niciodată de cât spațiu am nevoie, și că asta mi se trage de la copilăria mea de grăsan răsfățat. Ceva legat de faptul că eram fiu unic și nu mi-am cunoscut niciodată limitele. Biata Lívia e psiholog și nutriționistă, de mulți ani tot încearcă să mă salveze. Nu sunt amantul ei, sunt cauza ei. Am avut până
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e nimic neobișnuit în ceea ce s-a întâmplat. Toți jucătorii au fost storși. Au fost alungați nu numai de la joc, ci și din clădire. Mia de oameni aflați acum aici au fost angajați pentru asemenea ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lung, dar a acoperit întregul subiect. Și, oricum, oferea tabloul unei soții necăjite și hotărâte, ceea ce era foarte important. Dacă individul ar fi bănuit că Arsenalele se interesează de Cayle Clark, cazul ar fi fost nefericit. Observă că până la urmă grăsanul se lumină: - A, la el te gândești? (Râse scurt fără s-o scape din ochi.) Îmi pare rău, tânăra mea doamnă, eu n-am făcut decât să apelez la un serviciu de avioane de transport care avea toate contactele. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neapărat că spune adevărul. Lucy zise: - Observ că în colțul de acolo ai un Lambeth. Adu-l încoace. Individul se conformă imediat și menționă: - După cum observați, nu opun nici o rezistență. Lucy nu răspunse. Luă conul Lambeth și-l îndreptă spre grăsan. - Cum te numești? - Harj Martin. Acele aparatului rămaseră nemișcate. Deci într-adevăr îl chema Martin. Înainte ca ea să poată spune ceva, individul adăugă: - Sunt gata să vă dau toate informațiile de care aveți nevoie. (Și dădu din umeri.) Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vândute consumatorilor. Martin oftă. - Mă rog, firma de avioane se cheamă "Transporturile Aeriene Lowery". Acele aparatului arătau că numele era corect. Lucy se întoarse cu spatele spre ușă, avertizându-l: - Ai scăpat ușor. Sper că-ți dai seama de asta. Grăsanul încuviință din cap, lingându-și buzele. Lucy rămase cu o ultimă imagine mintală a ochilor lui albaștri care o supravegheau cu prudență, de parcă tot ar mai fi sperat s-o prindă cu garda descoperită. Nu se mai rostiră alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
colonelul Medlon un grad în armată. Poate că va trebui să plătească, poate că nu. Totul depindea de momentul respectiv. Acum, nu se mai gândea la răzbunare. Nu-i mai păsa ce se va întâmpla cu cele două creaturi venale: grăsanul și colonelul. I se părură doar niște verigi ale planului său, cel mai ambițios făurit vreodată de cineva în Imperiul Isher. Acest plan își avea rădăcinile într-un fapt ce părea să li scăpat atenției tuturor indivizilor ce ajunseseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
începuse să fie mai prudent în privința musafirilor nepoftiți. Asta dovedea ceva. Ce anume, avea să afle mai târziu, în momentul întâlnirii. N-a trebuit să aștepte prea mult. S-au auzit niște pași. S-a deschis ușa și a intrat grăsanul. A aprins lumina puternică și, cu un zâmbet vesel pe față, a rămas cu ochii țintă la deținut: - Ei, spuse el, în cele din urmă, pe cine avem noi aici? Se opri când simți privirea lui Hedrock ațintită asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o zonă interzisă? — Traversez drumul, atît. — O, nu! Traversezi o autostradă. Autostrăzile sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o zonă interzisă? — Traversez drumul, atît. — O, nu! Traversezi o autostradă. Autostrăzile sînt folosite în exclusivitate de vehicule cu roți puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știut ce vor să spună când au scris ce-au scris? Cartea tinereții mele Între 12 și 15 ani n-am citit mare lucru. Nu mă laud, pur și simplu chiar așa au stat lucrurile. Cărțile copilăriei, Habarnam, Cei trei grăsani, nu-mi mai spuneau mare lucru. Revistele Pif le urcasem undeva în pod, laolaltă cu niște soldați de plastic pe care i-am regăsit de curând și muream de ciudă că nu-mi aminteam acel moment când m-am descotorosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
serviciul de argint, paharul din bitterul păstrat pentru ocazii), îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat carne picantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintre ei, îmi păreau toți niște îngeri căzuți. Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă în lumea aceea. Observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 Să zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia îi râd mereu ochișorii în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
procura pe ascuns, „ca hoții, ca drogații“, reprezintă una din cele mai necosmetizate și convingătoare viziuni asupra actului scrierii. Dar nu pentru că vorbește despre spaime personale și mizerii publice se apropie poezia Marianei Codruț de autenticitate, nu prin portretele făcute grăsanilor care sforăie în bloc sau prin specularea intimității proprii, viscerale. Ci pentru că acceptă greața de literatură ca o atitudine legitimă a celui ce se îndeletnicește cu scrisul - atitudine mult mai credibilă decât conceptualizările ilicite de ordinul „texistenței“. În acest punct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ajutat și despre toate celelalte? — Să spună ceva? Păi ce aveau ei de spus? Ge le-a zis că mă întâlnise la o școală de vară și ochișorii lacomi ai bătrânului Pringsheim i-au ieșit din orbite. Draga mea, avea grăsanul ăla micuț o ditamai proiecție falică ! Ce vindea? Putea să vândă orice! Putea să-i vândă Centrul Rockefeller lui Rockefeller. Așa că bătrânul m-a acceptat. Bătrâna mami Pringsheim nu. A pufnit, a bombănit și-a mârâit, dar purcelușul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi estimat ora, așteptînd cu nerăbdare sosirea camionului - muncă Înjositoare pentru trei mese calde și un loc de dormit. Sosi amurgul. Culegătorii de fasole Începură să pălăvrăgească. Meeks văzu doi bărbați albi - un grăsan și un slăbănog - intrînd În curte. Făcură semne prietenoase cu mîna, iar mexicanii le răspunseră la salut. Nu păreau a fi polițiști sau haidamaci de-ai lui Cohen. Meeks ieși din cameră, cu carabina pitită la spate. Cei doi tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
priviri pe slăbănog: Mal Lunceford, unul dintre curcanii de la Secția de Poliție din Hollywood... le făcea ochi dulci fetițelor care serveau la drive-in-ul Scrivener’s și Își umfla pieptul ca să se dea mare cu medaliile obținute la tragerile cu pistolul. Grăsanul, aflat mai aproape, zise: — Ne așteaptă avionul ăla. Meeks răsuci carabina și trase o rafală. Grăsanul primi un glonț În plin și zbură cît colo, acoperindu-l pe Lunceford, făcîndu-l să se retragă. Mexicanii o rupseră la sănătoasa care-Încotro. Meeks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ochi dulci fetițelor care serveau la drive-in-ul Scrivener’s și Își umfla pieptul ca să se dea mare cu medaliile obținute la tragerile cu pistolul. Grăsanul, aflat mai aproape, zise: — Ne așteaptă avionul ăla. Meeks răsuci carabina și trase o rafală. Grăsanul primi un glonț În plin și zbură cît colo, acoperindu-l pe Lunceford, făcîndu-l să se retragă. Mexicanii o rupseră la sănătoasa care-Încotro. Meeks dădu fuga În cameră, auzi fereastra din spate spărgîndu-se și dădu salteaua la o parte. Pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]