387 matches
-
NATO, Parlamentul European, apoi să vedem catedrala din Koln. Și ajungem la vama din Slovacia, unde niște români înjurau că să plătesc iară, băga-mi-aș, se auzeau acolo cele mai frumoase cuvinte românești. Și, când intrăm în vamă, unul grăsuț stătea călare pe barieră și vorbea așa cântat, unde mergeeeem? Cu ce estem inchercaaaaat? Vorbea românește, dar io nu înțelegeam nimic. Ce zice, ce zice ăsta? Cu ce estem inchercaaaat.... Suna ceva aproximativ. Trebuia să-i spun, tot cântat, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Vorbim cu ochii. E mai interesant și ne spunem lucruri pe care, oricum, n-am avea curajul să le rostim cu glas tare. - Interesant! - Nu-i așa că este interesant!? Dar al tău cum arată? - Al meu tu, e scund. Chiar grăsuț, dar cu un regim alimentar, după o dietă pe care am vrut să o aplic pe pielea mea dar am ezitat, scândură îl fac. E și puțin lăudăros, dar boala asta trece... Îmi povestește de unele aventuri, de fetele lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi în stare s-o iubească. Nici unul nu schiță vreun gest, doar priveau pe geam pilonii groși. În stație nu coborî nimeni, în schimb urcară un tânăr cu un buchet de trandafiri roșii, strânși în hârtie creponată, și o doamnă grăsuță ducând două plase cu mere. Doamna respira greu și căută repede un loc liber. Picioarele ei umflate se cuibăriră sub scaun, iar în fața lor aterizară cele două plase. Deliei i se părea firesc ca cei aflați deja în vagon să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mândrie, se știau stăpâni pe situație și pe scaunele libere. Delia zâmbi atunci ușor gândindu se că adevăratul stăpân trebuie să fie cel care, întins pe două scaune, adormise cu mâna sub maioul murdar fără să-și dea seama. Doamna grăsuță scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul coti la stânga și o făcu să treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o umbră în colțul gurii, coborând ca un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
triști. Am fi vrut să ieșim din cameră, dar ne era rușine. Am urmărit dezinteresați jocul lui Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a pus-o în sertar. Câteva minute Cristi a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fiecare deschidere de an universitar. Asta deși ar fi putut ieși, naibii, la pensie de o grămadă de timp. Însă simțul datoriei și adânca preocupare pentru venitorele nostru național nu o lăsau să precupețească vreun efort în luarea salariului, altminteri grăsuț, lună de lună. Liniștea care se lăsase a fost întreruptă de un oftat simultan al celor doi. Moșul dădu iarăși din cap, încuviințându-și parcă un răspuns interior dinaintea unei dileme care-l frământa: " Normal că are tupeu. N-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a desfăcut diplomatu', a scos banii din el și i-a pus, ca un sifilitic, pă pervaz. Cineva care voia să să răzbune. Cineva care știa el ceva...", făcu cu un subînțeles evident bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a regie și la propriu și la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu contabilul-șef, un om mic și grăsuț, cu mult păr în urechi și în nas, cu sprâncenele unite haotic deasupra nasului, cu ochii injectați, dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
desișul de pe figură i se ițea codița de șoarece a unui zâmbet. Mai mult, pentru prima oară de când Îl urmăream, l-am văzut destupând o sticlă de șampanie și turnându-și o porție generoasă. A scos la imprimantă un teanc grăsuț de foi, pe care l-a așezat sub fereastră. Probabil că licoarea i-a pus capac, căci pentru prima oară În ultimele zile și-a Încălcat programul și s-a dus mai devreme la culcare. Cât timp el a dormit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
două inele. Părea să elimine acel ceva ce cauzase boala. După ce se asigură că incizia reușise, doctorul scoase cleștele și repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soția lui. Liniștea era lucrul pe care ea și-l dorea mai mult decât orice. Dacă mi-aș fi putut permite o cușetă, se Întrebă ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren, nu observasem că vagoanele sunt de dinainte de război. Compartimentul era izolat, nu comunica în nici un fel cu celelalte. Data dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ai venit, În sfîrșit, să ne vezi. Apăsă pe un buton, și peste cîteva clipe În Încăpere intră un polițist În uniformă. — Beavis e de serviciu? Îl Întrebă grăsunul. Spune-i să vină-ncoace. Apoi se așeză Încrucișîndu-și picioarele grăsuțe și-și privi unghiile, foarte bine Îngrijite. Le cercetă cu luare-aminte și păru Îngrijorat de o pieliță a degetului gros de la mîna stîngă. Nu scotea o vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zice 3:05 AM. Asta și scria pe tabela electronică pe care erau afișate zborurile care au sosit. Da. Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu părul scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ani și ceva în urmă, nu o prea băgasem în seamă. La urma urmei, nu era decât o altă prietenă de-a lui, pe care probabil că în anul următor nu aveam s-o mai întâlnesc. Era o fată drăguță; grăsuță, dar nu grasă, cu genul de față dulce (păr blond, ochi albaștri) care mă lasă rece. Ce avea de spus nu era prea important, dar măcar asculta muzica potrivită, văzuse câteva din filmele esențiale, citise niște cărți. N-am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu aveam apă. Formasem numărul administratorului și îmi răspunsese o gagică, după voce o blondină cu ochi albaștri și picioare scurte, grăsuță și simpatică. - Nu, aici nu este nici un domn Ciocan, îmi pare rău, spusese, ați apelat numărul Băncii Internaționale de Cooperare. - Mă scuzați, mă scuzasem eu, închizând telefonul. Iar în ultimele trei ediții ale cărții de telefon nu există nici un Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta, ar putea crede că așa m-am născut. N-ar ști niciodată ce-am realizat în viață. Dacă apari la televizor cu fața doar puțintel grăsuță, îi spune el, arăți ca naiba. Ca o mască. O lună plină. Un zero mare, fără trăsături de care să-și amintească oamenii. — Să scap de toată grăsimea aia e singurul lucru într-adevăr eroic pe care l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea, nu poate să alerge, se supără din orice și obosește prea repede. Vanda se înnegrea de indignare. Cum pot spune așa ceva? Chiar dacă e puțin mai grăsuță, asta nu înseamnă că nu e în stare să țină pasul cu toți ceilalți. Luana continua să se roage, în ciuda felului ei de a fi. Suferea să-și vadă dorința înfrânată între cele două îndărătnice. Acest obicei de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
secat de puteri. Nu s-a declarat mulțumit de nimic din ce i s-a arătat. Echipa de creație și-a dat duhul încercând să-l convingă că de ceea ce-i prezentau avea nevoie. Luana intuia cam ce aștepta omulețul grăsuț și chel care, la un moment dat, adoptase o poziție de superioritate specifică membrilor familiei regale britanice, cu bărbia împinsă înainte și mâinile aduse la spate. Pe măsură ce imaginile curgeau, palma urca spre încheietura mâinii prinse, ajungând la cot, semn clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]