63 matches
-
neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii și pufoase) către Pământul Sfânt, către țări noi și către favoritele stihii. În îndepărtatul Ev Mediu, acei cavaleri cruciați făcuseră la fel, bătătorind neștiutele căi ale Orientului, până departe, departe... Vladimir căută cu privirile spre cavalerul lui din copilărie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strada fusese decupată de-un dobitoc. Aveai impresia că te plimbi pe-o cartelă Jaquard; dacă le cercetai de-aproape, găurile erau deja înfundate cu crengi, noroi și frunze. Mai dispăruseră și casele vechi, cu marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului: la Izvor (de la biserica Elefterie spre Panduri); lângă Dorobanți (până după Cașin); între Filaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și o atmosferă cu umiditatea de 80%. Dar aici nu plouă. Mai mult de zece mii de bovine au pierit. În filmul care ni se prezintă vedem vite scheletice care rod o tulpină uscată. Întorc capul înspre afară, spre fereastră. Copii, grăsulii și veseli, ne privesc și rîd. Mortalitatea la noii născuți este zero, spune compañera. Ca și cea maternă, mai adaugă. Din stradă, femei frumoase te privesc în ochi, aproape provocator. Îmi amintesc ce mi-a spus profesoara de limbă spaniolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scot o vorbă mult timp. Apoi, rup vraja, aproape brutal. N-ai mai avut vești de la el? O, ba, da. Zilnic, în fiecare oră Domenique era în mine. Apoi cu mine. Scoate o fotografie cu un puști mulatru, drăgălaș și grăsuliu. El este Domenique al meu. Acum este medic și nepoțica este de la el. Alt copil nu mai am. Dar, Zulueta, nu l-ai mai căutat după aceea? La ce bun? Să-l împart pe Domenique al meu cu Domenique al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
templul manuscriselor și cărților, cu o colecție unică de tăblițe gravate (81.340); Templul Songwansa un adevărat tezaur de caligrafii vechi (ibidem). 570 Înaintea oglinzilor ei din senin, spre a-și cerceta mai ce discernământul În ele greșelile chipului său grăsuliu și sprâncenat!... Cochetărie cerească!!! Ploaia se oprise brusc, dar nu și furtuna. Vântul turbat venea În rafale și ochii ne lăcrimau. În scurt timp eram uzi până la piele. Mi-am amintit, ca din senin, un proverb japonez, dar nimerit momentului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
genul descris ca inofensiv. - E timid, zicea Pat. Timid și prost. Mai erau cîțiva care apăreau ocazional, cînd voiau să-și facă de cap. Unuia-i zicea Whitey (nu mi-am dat seama niciodată de ce, fiindcă era negricios): un tip grăsuliu și prost care lucra ca ospătar Într-unul dintre marile hoteluri. Își imagina că dacă plătise o capsulă, avea dreptul la următoarea pe datorie. O dată, după ce Pat l-a expediat, s-a repezit la ușă furios și ne-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ține-mi tu locul, cum te-am rugat. Astăzi eu îmi iau o zi de concediu. I-am promis dânsului că-l ajut să-și rezolve o problemă. E nou aici, nu cunoaște orașul. Marinela și-a desenat pe fața grăsulie un zâmbet lătăreț în semn de aveți toată încrederea, doamna doctor, da se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care par a-i face mai tâmpiți, ascunzându-le ochii despre care, în alte timpuri, se spunea că sunt ferestrele sufletului. Dar, nici urmă de așa ceva: moda cere astfel de șepci; tot moda îi va îmbrăca la vară, pe bărbații grăsulii, în pantaloni scurți, lăsând să li se vadă părul de pe picioare, ca o blăniță, și tot moda va impune "șleapi" și flanele de sub care să se reverse burți purtate la vedere, ca o emblemă a importanței. Așa că schimbarea anotimpului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți..., în sfârșit, toată fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un ins răsfoia niște ziare. Se vedea că are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el. Surorile lui Barnabe sunt "niște blonde care seamănă între ele și care seamănă cu Barnabe" (53). Țăranii în han sunt "oameni mici de statură, care, la prima vedere se aseamănă mult, cu chipuri lătărețe, osoase și totuși cu obraji grăsulii" (60). Identitatea personajelor (ca și numele, lucrurile) este pusă la îndoială prin această confuzie de asemănare: "El vorbește cu Klamm, dar oare e Klamm? Nu e mai degrabă cineva care îi seamănă lui Klamm? Un secretar poate, cel mult, care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]