124 matches
-
Contactînd subiecte spinoase, eseistul o dă pe witz: „Or, dacă nu «sărăcia lucie» e problema, rămîne să decidem, cu tot riscul, ce e mai dezirabil, și anume ca societatea (fie, ea, chiar SSR sau USR) să-și ia «mînuța ei grăsună de pe noi»; sau, dimpotrivă, să ne stipendieze, în vederea unui mic confort, - pentru ca, la termenul scadent, să-și ceară inevitabila dobîndă?! Să fie plătit, dar numai după, e ... conzult; în avans, însă, - cum s-ar zice tot pe-ardeleană - nu seplătie
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete, până o-nveți pe dinafară, ca să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
guri. Creștea în țesuturile conjunctive și se deplasa devorînd suprafețele prin care circula. Se întindea prin corpuri, fără să le deranjeze la început, pentru că elimina un suc care avea efectul unui drog asupra nervilor, făcîndu-i pe bolnavi să arate mai grăsuni, rozalii, mai veseli și mai activi. Apoi începea să se hrănească intens cu creier. Victimele nu erau mai nefericite, dar mișcările le deveneau mecanice și frenetice, iar cuvintele, repetitive și vulgare. Apoi, păduchele, ale cărui mișcări fuseseră lente și graduale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
folosul tuturor creatorilor de lucruri utile și frumoase. CAPITOLUL 41. Punctul culminant își aruncă privirea în jos, la Libby, care stătea ghemuită cu picioarele sub ea în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țipând. Mama lui era curvă, copiii o văzuseră umblând prin casă în pielea goală. Milițianul de la Scara Trei, tatăl lui Luci, spusese o dată că "se-ntîmplă lucruri suspecte" acasă la Dan Nebunul. Și cum putea să uite Mircișor seara când băiatul grăsun, cu privirea capie și obraznică, îi dusese în scara lui și acolo, între două etaje, unde nu-i vedea nimeni, le arătase sula lui sculată, întărită, ca a unui om mare? Copiii ziceau că Dan "i-o dăduse" Silviei, sora
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
suficient să dorești ceva și totul se transformă în cuptorul alchimic al privirii. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a devenit ceea ce fusese de fapt întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Îmbrăcat în pijamaua sa cârpită din loc în loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să i se facă vânt cu cartoanele, că nici prin cap nu-i trece să moară, ci că, ba din contră, se umflă și mai tare, ca un Bau-Bau grăsun, și îi scoate pe toți tații din jur, din case, din papuci, din pepeni. Cam atunci e timpul s-o întinzi unde vezi cu ochii: numai un prost și un sisi poate să creadă că ăștia care ies noaptea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un frate mai mare, după ce s-a prefăcut mort, tocmai a înviat ca să te urmărească pe sub plapumă. Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe -, el trebuia să mai aștepte. Cam până ce după-amiaza apărea grăsună după un colț, căscând și frecându-se la ochi, toropită de nemișcare și de inutilatea albumului duminical, trimițându-i pe frații mai mari la un fotbal în curtea școlii, iar pe cei mijlocii până la scara B, etajul 1, în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu amestecați probele! Trage, domne, apa! Femeile freacă pe coridoare zi și noapte. Curățenia este singurul lucru admirabil aici. “Vizita! Dom’ doctor Toflăuță!”, se aude pe cordior. Pe ușă intră un personaj între două vârste, nebărbierit macho, pare bonom și grăsun. Patul lui Zubar e gol - omul face curse, puștimea se-ntoarce drogată de la discoteci. Medicul îi consultă pe bătrânii mei. În timp ce-l pipăie pe Târgoviște, cu spatele spre mine, îmi spune verde în față: “Domnu! Mâine, aut! Aut!”... “Cum spuneți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-l bată. Grasul de Martinto se duse să-l caute pe Arzubiaga și-i spuse că Silva voia să-l bată, că-l provoca la trîntă În grădina din spate. Julius era și el pe acolo, tocmai Îl căuta pe grăsun ca să-l provoace la duel cu niște săbii de lemn făcute de ei. Martinto văzuse un film În care un spadasin Îi tăia altuia urechea și ardea de dorința de a-l lăsa pe Julius fără o ureche, bineînțeles nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de dimineață, știi tu. —A, corect. Sigur, spuse el calm, dar fără să o privească direct în ochi. Atunci ar trebui să plecăm. A sărutat-o când a condus-o acasă, dar nu foarte convingător. 33tc "33" Mânuțe mici și grăsune o mângâiau pe față... Jumătate adormită și jumătate trează, Clodagh se bucura de căldura mâinilor lui Molly, care îi atingea pielea sensibilă a feței. Întinsă pe pieptul lui Clodagh, Molly respira zgomotos, în timp ce îi atingea cu degețelele lipicioase bărbia, obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Au întârziat. Se aude cum se trage zăvorul și Mabel, fiica doamnei Pereira, îi poftește înăuntru. Mama ei, enormă, palidă, înfășurată într-o rochie galbenă de mătase decolorată conduce cântul în care și-au unit glasurile participanții. Unduindu-și degetele grăsune în aer, ca un dirijor, capătă o mină acră la vederea întârziaților, poftind-o pe Elspeth în cerc. Bobby se întoarce să plece, s-o aștepte afară, dar spre uimirea lui, Elspeth cere permisiunea gazdei și-i face semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apropie și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează-mă! Căpitanul se uită un răstimp la el, potolit brusc și cu fața grăsună asudată de durere. Apoi îl sărută pe obraji, plângând cu hohot și mormăind înfricoșat, iarăși cu însuflețire: ― Adio, dragă prietene... Adio... Și îl îmbrățișă până ce, mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător: ― Poate că te mai răzgândești... Făgăduiește-mi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
doamnă, îți jur! Atâta încredere am avut într-însul, în cumințenia și în cinstea lui, că acuma parcă mi-a dat cu barosul în frunte, zău așa, dragă doamnă! Cu cât vorbea, se aprindea și asuda mai tare, fiind cam grăsun de la Dumnezeu. Căuta să se liniștească, îndulcindu-și glasul din ce în ce, dar îngrijorarea din ochi tot nu izbuti să și-o potolească, mai ales că Apostol rămăsese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de găină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se înfrângă una pe cealaltă. Este fată, nu este băiat, ca și cum asta ar schimba radical situația, este fată și are, aproximativ, vârsta lui Noga, și parcă o văd pe Noga despuiată de toți cârlionții ei, cu burtica ei dulce și grăsună de fetiță, stă rezemată de zid, brutalizând neonul, mă cuprinde amețeala, mă sprijin și eu de zid, ca într-o radiografie, văd culorile în negativ, capul copilului care este fată, nu băiat, strălucește întunecat, ca o cascadă noaptea, și tuburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rău pe lume, să rămână singură până la sfârșitul vieții, să îmbătrânească repede, să se urâțească, și toate s-au îndeplinit. Yotam se trezea și plângea, o vreau pe mami, îi făceam loc în patul meu, făceam loc pentru corpul său grăsun, care se micșora zi după zi, nimeni în afară de mine nu observa că încetase să mai mănânce, că încetase să mai zâmbească, iar eu îi spuneam, nu mai plânge, mâine mergem la mami, dar când ea venea să ne ia, fugeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înseamnă că au început să aibă DNA-ul lor la degetul mic. În România, oamenii DNA-ului încearcă, de ani de zile, să descifreze hărți mult mai puțin complicate. Și, de cele mai multe ori, ajung ei înșiși la deștele mici și grăsune ale altora. De exemplu, la mijlocul acestei săptămâni, au avut în față o hartă care, cel puțin la prima vedere, pare tot atât de complexă cât una pe care o țin minte de când eram puști. Aia era, dacă nu mă înșală memoria, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
e aici? I-am ignorat aluziile. Konrad se uită peste umărul meu. Soseau oaspeți noi. Când m-am Întors, mi-am dat seama că era cuplul pe care Îl văzusem În tramvai cu câteva minute În urmă. Tipul era scund, grăsun, În jur de cincizeci. Luând În considerare ținuta sa excesiv de adecvată - nu lipsea nici măcar lanțul de aur care lega butoniera de buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și a ieși din nou În orașul pustiu, Înghețat, biciuit de rafalele oblice de ploaie. Oare chiar Îi venise ideea de-a interpreta rolul lui Uri Gefen? De-a intra În pantofii tatălui său? De-a Începe din nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un țap? Să te vedem măcar o dată În stare să urinezi fără să te lălăi. În loc s-o facă pe nebunul, mai bine s-ar așeza acum la birou, ar aprinde lampa de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
atât de nerăbdătoare să salte de pe suprafața pământului. Imaginația este Înnăscut o putere biologică ce caută să Înfrângă condiții imposibile. Domnul Sammler Își ridică chipul, conștient că cineva se iuțea spre el. Îl văzu pe Feffer. Mereu grăbit. Feffer era grăsun, ar fi trebuit să mai slăbească. Avea probleme cu spatele și purta din când În când un brâu elastic ortopedic. Mare, proaspăt la culoare, cu barba maro aprins à la François Premier și nasul drept, Feffer tot timpul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu avea nimic comun, în făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la dispensării, în clientela ei, iar traiul cu doctorul Rim, o unire cam ridicolă și searbădă, care izgonea, rușinate, orice idei de împerechere, fie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub halatul 45 de spital, pe car o zărisem odată în trecere, aplecată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
te poate informa mai bine. E subt îngrijirea ei." Căscasem gura! Mă înfipsesem pe loc și nu știam dacă buna-cuviință cere să merg să o vizitez sau nu. . . Dar avea alte vizite. La capătul patului, în picioare, era un tânăr grăsun și pe pat, la picioare, însuși Greg, peisagistul. " Amantul și protectorul! mi-a explicat Preda. Azi nu se succed ca de obicei, ci coincid." Am lăsat conversația să cadă, aducîndu-mi aminte de Elena. . Eram nerăbdătoare să te văd și să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa identitate. În circumstanțele actuale, nici o identificare nu este posibilă. ― Și deci în circumstanțele actuale, zise grăsunul cu un ton definitiv, nu pot decât să sugerez o următoare vizită la psihiatru, domnule Gosseyn. Fără nici o îndoială, locul dumneavoastră nu este aici. Un minut mai târziu, Gosseyn era pe coridor. Un gând, un singur gând îi apăsa creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]