92 matches
-
de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă, din păcate, să respecte legea propriei naturi. El vrea să cupleze mugetul cu apogiatura, călcatul în străchini cu menuetul, rîgîiala cu suspinul. Gargantua ridică, gracil, degetul mic, se înalță pe poante și se recomandă Alba ca Zăpada", continuă dl Pleșu. Într-o emisiune de televiziune recentă, dl Păunescu s-a hotărît să facă pe elefantul în magazinul de porțelanuri: firește, cioburile stau mărturie pentru inaptitudinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
Se pedalează exact cît trebuie pe fiecare accent al fiecărui personaj. Marea mea bucurie a fost să o văd pe Irina Drăgănescu în Sylveta. Minunată. O apariție cu totul specială. Cu o inteligență pe care rareori o depistezi pe scene. Gracilă, suavă, bine ancorată în rol și în propriile-i disponibilități, extrem de precisă în rostire - fără cusur! - știind exact ce joacă, Irina Drăgănescu este încîntătoare. O emblemă poetică a poeziei acestui spectacol. Nu știu dacă Romanțioșii se mai joacă la sala
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
transparent, foarte la modă în arhitectura zilelor noastre, fie din spirit de imitație, fie prin amortizarea simțitoare a costurilor, alunecând adesea spre soluții ce atrag după ele oboseala progresivă a privirii, gândită în sticlă industrială, nu de Murano sau Boemia, gracilă, pretențioasă și scumpă, semisfera e brăzdată de trei șiruri umane, consonând cuvintelor Imnului: «Hai să dăm mână cu mână...» În acelaș i timp, sugerează și ideea unei solidarităț i, a unei bariere: «Pe aici nu se trece...»” Problema e dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
experiment. Util, probabil, ca orice experiment. Am urmărit-o pe Ana Mărgineanu din studenția ei, m-a atras ceva din ființa ei de creator tînăr și neliniștit, i-am admirat forța, determinarea pe care o are, tenacitatea, dincolo de înfățișarea ei gracilă, de un tip de sensibilitate ce poate să funcționeze ca un obstacol în societatea noastră simpatică și originală. În tot ce am văzut făcut de ea am găsit interes, o palpitație adevărată, profundă, am simțit că-i pasă, am descoperit
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
de-o vreme încoace, și-a sincronizat versurile cu calendarul unor publicații săptămânale (ca România literară sau, mai apoi, Suplimentul de cultură), asupra lui a început să planeze suspiciunea că ar fi industrios. Pe deasupra, o serie de poeme în registru gracil licențios (concepute cu ani în urmă, dar publicate abia acum) i-au făcut pe destui să ridice, pudic, din sprâncene. Ca și cum acele cuvinte, dinafara dicționarului explicativ, e drept, fuseseră inventate de Brumaru ! Explicația pe care o găsesc eu acestei stări
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
de un bărbat (ătefan Uher) acceptat că o excepție pentru că scenariul aparține protagonistei constituind o mărturie în plus despre lungul șir al eroinelor cinematografice seduse și abandonate. O "înrudire" la care se aliniază și personajul din Promisiunile Elisabetei Bostan - eroina gracilă care refuză compromisul, sprijinită fiind de soțul și copiii ei, care-i însuflețit nu doar speranța, ci chiar și strălucire. Despre demnitatea femeii ar fi fost vorba și în Brigitta, o ecranizare pe cît de prețioasă, pe atît de stîngace
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
și anume, raportul dintre național și supranațional în Europa de astăzi. „Nu am soluții de ieșire din dilema anunțată în titlu. Fără Europa nu se poate. Dar nici moartea entropică a națiunilor nu e posibilă sau dezirabilă. A găsi continuitatea, gracilă, dintre cele două direcții ar trebui să devină un proiect de reflexie prioritar. Și asta în timp ce, uneori, în Europa pare să fi început numărătoarea inversă.”, conchide Pleșu.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4328_a_5653]
-
calendar și la ore). Anotimpurile o inspiră egal (cînd nu le traduce în sentiment sau nu le bruiază cu propriile sentimente, ceea ce de regulă face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Pavel Șușară Anul acesta, Teodor Moraru a deschis, la Galeria Apollo, una dintre cele mai dense și mai profunde expoziții din ultima vreme, dar și una dintre cele mai importante expoziții ale lui însuși. Viguroase și gracile în același timp, fascinate de forța obscură a limbajului, dar seduse, în același timp, de miracolul lumii create, seducție care împinge interesul pentru formele preexistente pînă la absorbția lor prin colaj, lucrările recente se așază la capătul unor căutări permanente
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
limbajului, să-i consolideze polimorfismul și, simultan, forța de răspuns. Și el chiar împinge această investigație pînă acolo unde spațiul capătă alte dimensiuni și limbajul însuși suportă o nouă probă. Compoziția se relaxează acum, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră o atmosferă cordială și detensionată. în întregul discurs imagistic se insinuează, însă, o undă de melancolie, dar și o dorință irepresibilă de a rupe contractul gravitațional pentru a instala totul într-o pură stare de
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
Montréal, din 1967. Cîțiva ani după aceea, pe insulele vastului domeniu care-o adăpostise, construcția concepută de ilustrul inginer american avea aerul că există spre a îngădui bipedului uman să asume acut chemările volucrității. Pătrundeai în interiorul domului geodezic pe linii gracile de tren, traiectul avansînd, suspendat în gol, concura etajările unde se răsfățau zburătoare intens colorate. Circuitul nostru, pipăind lăuntric vidul acestui spațiu fără gravitație, trezea, tîra după sine, rumori inocente, care ne însoțeau înaintarea ... Nu extrapolez arbitrar cînd evoc asemenea
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
virtuală, de "disponibilități", acestea "nu vor mai apărea ca o împrăștiere și irosire a ființei noastre", ci ca un mod al unității izbăvitoare. Astfel avem precizată sorgintea rezistenței antitotalitare pe care a probat-o cu temeritate această ființă sensibilă și gracilă care e Doina Cornea. Împletirea dintre disciplina trăirii interne și conduita publică marchează conștiința d-sale și, aspect deosebit de important, continuitatea conștiinței, "lucrul din lume cel mai greu de menținut", cum observa Camus. Explicabil, meditația Doinei Cornea se îndreaptă frecvent
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
Audrey Hepburn - Breakfest at Tiffany’s. Vrând să exprime respirația naturii, regizoarea Ana Nechifor și-a imaginat, în Suflare, o succesiune de fîșii verticale colorate - galben-verzui, devenite după o vreme roșii - despărțite de spații luminoase, ce se unduiesc ca trunchiurile gracile ale arinilor. În concordanță cu sensul imaginilor, Cristina Uruc a imaginat o muzică din sunete lungi amplasate, pe de o parte, în registrul grav - fagotul și violoncelul -, pe de altă parte, la polul opus, în cel acut - viola și flautul
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
dintr-o salutară, pregnantă economie a rostirii! Esențialul nu mai are acum nevoie de o verticalitate suptă, patetic smulsă împrejurimii, ca în piesele mai vechi, nervos, aproape filiform înălțate: Moschoforul său, pe care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge sculptorului nostru să-și încrucișeze elementele, să le aplece ori să le ghemuiască, înțelesul lăuntric rămîne acela al unei afirmări verticale, vibrantă la
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
abandonă și aceste îndeletniciri, dăruindu-se vieții sale aglomerate de visuri, halucinații și mizantropie, interogîndu-se mereu ce caută aici, în palatul strămoșesc. Firește, nu iubise niciodată în cei 25 de ani cîți trăise. Deodată, din palatul din apropiere, descoperi silueta gracilă a prințesei Maria, fiica prințului Mavrodin-Vărzaru, om cu concepții feudale nestrămutate. Maria crescuse, și ea, în puful atmosferei palatine, îngrijită de o guvernantă englezoaică. Renunțase la studii încă de la 16 ani și, după pățanii, se plictisea la conac melancolică și
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
într-un spațiu primitor al imaginației sale, al energiei extraordinare, fanatice pe care o avea atunci cînd se întîlnea cu un regizor care îl provoca. Poate, în primul rînd, spiritual. Cultura și rafinamentul lui înfloreau. Ca mușcatele din desenele lui gracile. Blînd și ferm, ascunzîndu-și poate doar timiditatea în spatele unui zîmbet nesigur, Vittorio Holtier i-a sedus pe toți cei care au avut norocul să-l cunoască. Regizori excepționali, actori, colegi scenografi sau artiști plastici, studenți la scenografie, oameni de teatru
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
de a crea o lume care nu-și preexistă sieși, a fost parțial abandonată și pictorul descoperă acum, cu o bucurie gravă și ludică, în același timp, modelul, pretextul, obiectul preexistent. Compoziția se relaxează, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră aceeași atmosferă cordială și evanescentă. în întregul discurs imagistic se insinuează o anumită melancolie și se manifestă tot mai pregnant dorința de a rupe contractul gravitațional pentru instalarea într-o pură stare de levitație. Forme
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
apar Gigel Ungureanu, Bogdan Cănilă, Mihai Mezei, Valentin Stoica, Virgil Ciocoiu, Takashi Okita, Vlad Mărculescu și Raul Oprea. Un adevărat mănunchi de talente, excelent puse în valoare. Printre toți acești interpreți, Bianca Fota conturează adecvat, cu mijloace moderne, o Julietă gracilă, uneori tristă și totuși dornică de viață, desenând în spațiul scenic un personaj care se impune, cu excepția scurtului moment final, care pretinde o mai atentă introspecție a scenei respective. Recenta premieră a Baletului Operei Române din București este o realizare
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a ființei celei mai fragede, a coroanei creației - femeia; și, alături de ea, a prezenței trupești pereche - bărbatul, în ipostaze de faptă definitorii pentru familia umană, de ieri și de azi. Este sezisant de observat că încă de la început, corpul, numit
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
cu trenă lungă și tul transparent e mireasa ce zboară peste catedralele ghețarilor eu unul având impresia că bărbatul ce o ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele gracile plutind deasupra stranelor altarelor reci precum scria condrumeața sau poate chiar iubita colegului nostru care în loc să traverseze Styxul traversează Oceanul Înghețat de Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
nonviolență și milă. Un film mult mai puțin văzut și discutat decât Patimile... spune asta cu mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O fată, blondă și gracilă, pe nume Grace, urmărită de gangsteri, se refugiază într-un orășel american din anii ’30. Decorul, mai puțin decât teatral, compus mai degrabă din semne, reușește să pună intens în lumină oamenii. Niște oameni obișnuiți, ca în orice orășel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mă urmăreau apoi ziua-ntreagă. Mașinării de fabricat iluminarea, versurile mă făceau vicios, le foloseam ca pe niște droguri și mi-era imposibil să mai trăiesc fără ele. Începusem, de la o vreme, să și scriu poeme, unde, între atâtea versuri gracile, feerice și agresive, mă trezeam inserând uneori, fără nici o necesitate, câte un pasaj de neînțeles, care-mi fusese dictat parcă de cineva și care, când îl reciteam, mă îngrozea ca o profeție împlinită. Vorbeam acolo despre mama, despre Dumnezeu și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plictisul deveneau insuportabile, și din fiecare lucru (abia atunci) începea să emane o duhoare de doctorii, de spital. Era momentul, așteptat de mine întreaga zi, când Caria și Bambina își dezbrăcau pijamalele și, ca niște păpuși mari și neașteptat de gracile, se dădeau jos din pătaturi și-ncepeau să danseze prin salon. Mă ridicam în genunchi și, cu gura căscată, le priveam cor-pușoarele goale, cafenii-închis în lumina serii, rotindu-se ca doi peștișori într-un bol de sticlă. Din când în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]