4,781 matches
-
limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare... Urmăream cum spectatorii participau afectiv și efectiv la ceea ce se petrecea pe scenă: cântau odată cu interpreții, aplaudau minute în șir, li se
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
caz semnificative, deoarece pentru realitatea socială a limbii e la fel de important ceea ce este și ceea ce se crede că este: percepția populară poate influența nu numai evaluarea, ci și evoluția limbii. Din listele de trăsături fonetice, gramaticale sau lexicale ale unui grai, tradiția literară alege doar unele pentru a le transforma în mărci de identificare. Chiar și puținele alese sînt însă adesea ambigue. Aspirația vocalelor inițiale - haripă, hasta - este, de exemplu, în română, un fenomen reprezentat contradictoriu: înregistrat în descrierile lingvistice ca
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
III, p. 565-568). E de remarcat că Budai-Deleanu e ardelean, iar Heliade și Caragiale sînt munteni: s-ar putea să se manifeste aici un fenomen mai general de percepție și valorizare lingvistică: o trăsătură de diferențiere e atribuită din afară graiului în ansamblu, iar din interior este percepută ca marcă socială. Al. Graur, în studiul său din 1934, Les mots tsiganes en roumain, observa că numeroasele anecdote și snoave cu țigani utilizau, pentru culoare locală, „un fel de țigănească convențională”, construită
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
Hauleu, mînca-ți-aș! sare țiganul, haruncă-mi și mie ho cîteva știulețe!”; „ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
de pronunție ale limbii țigănești: „Aspirația se aude cu deosebire în țigănește, unde ea e obișnuită și la consonantele fonice. Când vorbesc românește, țiganii pronunță aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de limbaj cu forma exclusiv orală, cea mai marcată, a graiului muntenesc. Oricum, dacă în literatură fenomenul e destul de bine reprezentat (pentru că a fost ales ca marcă distinctivă, chiar dacă pentru valori diferite), cred că ne-ar fi de folos mai multe date concrete asupra realității sale în uzul actual.
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
a introduce un gust nou de poesie românească... urmând ca tinerii învățați, cândva, în viitor, și când limba noastră se va fi perfecționat, să pătrundă, eventual, și ei în desișurile unde locuiesc musele lui Omer și Virghil... Leonachi, constatând limitele graiului și culturii noastre, cu obiectivitatea iluministă a secolului XVIII, încheie astfel, premonitoriu: „Eu (spuind adevărul) vrui să mă repez într-o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
prospectarea se săvârșește la nivelul unui singur palier sau, cel mult, la două, suntem în prezența experimentului muzical propriu-zis și nu a muzicii experimentale). 14. Platon spunea că mirarea este sentimentul specific filosofilor. Ei bine, există muzici care uimesc prin graiul lor, împărtășindu-și splendorile, care impresionează prin bogăția lor, slăvindu-și atât aparențele, cât și esențele. Sunt muzicile care clamează, care perorează, care impun. Și pe deasupra îți sar în urechi, perturbând cursul liniștit, rectiliniu al istoriei muzicii. Căci ele deturnează
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
fi să evaluăm muzica toposului sanguin, va trebui să ținem cont de probabilitatea ca ea să emane o pletorică mobilitate și concordie, precum și o apreciabilă dimensiune apolinică. 13. Muzica epocilor sangvine aspiră la sublim, fără a sintetiza durerea (ce în graiul ei cel mai înalt se manifestă ca un fior) cu bucuria (ce poate escalada piscurile delirului). Este, mai curând, fructul unei gândiri ascuțite, redată printr-o expresie simplă, directă. 14. Un alt topos, cel melancolic, înlesnește (ca și cel sanguin
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
de secetă". E clar că imaginea ultimă nu trebuie văzută infantil, ca un șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui grai propriu. Aceste configurări criptice ne amintesc desenele lui Saint - Exupéry din Micul prinț, unde ceea ce pare o simplă pălărie este, în fapt, un șarpe boa care a înghițit un elefant. Creangă are capacitatea de a pune în ramă situații oarecare
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
de mișcare al personajelor: Bucovina, Bucureștii vechilor mahalagii, Cadrilaterul românesc (până la 1940) parte a peisajului dobrogean (în viziunea comparatistă a autorului, un fel de mezzogiorno sicilian, calabrez sau magrebian) străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
apară cu cască de protecție la Cârcotași" (curierul.ro). Doar de vreo 10 ori apare varianta ministreasa: "Iată răspunsul magistral, rostit de ministreasa MEC" (ziua.ro, 1.07.2002); "Presa a intrat în posesia documentației. Ministreasa a negat cu infatuare" (graiul.ro 7.04.2004). Nu trebuie să îngrijoreze pe nimeni faptul că unele sufixe feminine ar avea conotații peiorative: în română e vorba în primul rînd de registrul stilistic, de ruptura dintre limbajul popular și cel cult. Ca și vocativul
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
îndrăgostiți, iar viața ni se părea veșnică. E drept, la televizor nu era nimic de văzut, nici ziare nu prea citea nimeni, dar exista "Europa liberă", iar legendele urbane erau în floare ( mixturi de realitate și ficțiune, transmise prin viu grai " că Florin Piersic l-ar fi pocnit pe Nicu Ceaușescu, că ar exista unele tensiuni între Nicolae și Elena Ceaușescu, că Nicolae Ceaușescu ar suferi de un cancer aflat în fază terminală, că s-ar fi produs diverse crime abominabile
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Andrei Oișteanu despre balaur și solomonar, despre labirint și legenda Sfîntului Gheorghe, despre ritualurile ciudate ale vechilor fabricanți de cărămizi, despre mătrăgună, măselariță, muscariță și alte plante cu nume asemenea folosite ca narcotice. Ordine și Haos e o carte despre graiul îngerilor și despre felul în care, în colinde, Cosmosul învinge Haosul. Voi exagera doar puțin: cartea se citește cu plăcerea lecturii unui roman polițist. Atît doar că intriga e etnologică. Pentru că, într-un cuvînt, Ordine și Haos e o succesiune
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
orașului, în primul rînd, că aici se poate întîmpla ceva extraordinar. Că Sibiul poate ocroti un asemenea vis. Că, de fapt, este formidabil să inviți oameni de teatru de pe planeta asta tocmai la Sibiu, ca să viseze împreună, ca să-și amestece graiurile și ficțiunea. Simțeam lupta aproape corp la corp cu tot soiul de oficialități, de toate culorile politice, care au opus rezistență, care au încercat să oprească visul. Sînt multe lucruri de discutat, de nuanțat, de criticat la acest festival, la
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
răspundă cu anticipație la toate întrebările pe care le presupun la ascultător prin intermediul unor enunțuri dezvoltate, concrete, controlabile și analizabile" (76). Și maramureșenii preferă comportamentul interogativ, precaut, de "predare a inițiativei verbale către interlocutor". Interjecțiile sînt la fel de numeroase în toate graiurile populare, dar îndeplinesc funcții preferențiale diferite: de accelerare în Muntenia (hai !), de temporizare în Transilvania (no urmat de pauză). Cu toată dificultatea de a delimita specificul local de trăsăturile general populare (subiectivitate, participare, forme analitice, frecvență a reflexivelor, redundanță, variații
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
le face suprimabile: segmentul final din lucrul dracului poate fi redus (în lucru dracu'), pentru că termenul drac funcționează în context ca un simplu semnal afectiv, nemaicontînd funcția sa strict gramaticală. Apocopa e mai frecventă dialectal; e considerată o caracteristică a graiului maramureșan (mămăli' cu brî' cu la'), în care funcționează și în onomastică - Gheo', Ilea'. De altfel, onomastica e unul dintre domeniile în care găsim ambele procedee, în care apelative cu valoare afectivă sînt produse atît prin apocopă (Liliana - Lili) cît
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
al prietenului meu, ortografiat cu grijă de soacră-sa în reclamația către poliție, în care era acuzat de terorism familial, după ce acesta îi pusese în ciorbă un ardei atât de iute, încât, după o singură sorbitură femeia și-a pierdut graiul pentru două zile și astfel el a putut viziona la tv, fără comentariile ei, întoarcerea spășită la PSD a lui Dan Voiculescu... 2) Sublocotenent major, grad militar în România, acordat pentru merite excepționale generalului Dan Voiculescu pe când lucra cu un
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
Școlii ardelene, al cărui vîrf se va dovedi prin Țiganiada lui. "Poemationul eroi-comico-satiric"constituie "un product nou", după cum se ambiționează chiar "auctorele" în a-l situa pe linia originalității și este limpede că el cunoaște îndeaproape "prețul voroavei și dulceața graiurilor bine rînduită" pentru a deveni cel dintîi poet român conștient că se poate face și în limba românească aceeași poezie "mai ridicată și mai subțire, cum se află la alte neamuri". Primul născut dintre cei zece copii ai preotului Solomon
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
muzicii savante a continuat să încingă acel aprig dans al consecuțiilor, tipic fazei subordonării, un balet regal al succesiunilor stilistice fulminante. O rotire din ce în ce mai amețitoare (și amenințătoare) în vîltoarea căreia au intrat și au ieșit pe rînd varii limbaje sonore, graiuri ce au apucat să-și peroreze, iar în cele dinurmă, să-și decline identitatea. Un spectaculos stringendo pentru că, iată, dacă monodia Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un mileniu, polifonia modală și vocală redevabilă gîndirii orizontale a Ars Antiqua-ei, Ars
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
din interesantele întîlniri cu publicul bucureștean, cu ocazia lansării traducerii romanului său istoric Lunga viață a Mariannei Ucria, Dacia Maraini găsea pertinent paralelismul între Șeherazada, ce-și prelungește viața povestind peste o mie de nopți, și protagonista sa, lipsită de grai, ce își cîștiga, cu secole în urmă, dreptul la o existență normală folosind slovele. În Colomba (Ed. Rizzoli, Milano), romanul apărut acum cîteva luni, paralelismul este cum nu se poate mai explicit și lasă să se întrevadă toată literatura teoretică
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
în Transnistria, unde am petrecut cu ei - cum nu puteam merge în Ardeal - sărbătorile unui Crăciun. Aici, l-am cunoscut pe istoricul N. Smochină, brav luptător pentru cauza Basarabiei, profund impresionat de simplitatea și omenia lui fără seamăn, vrăjit de graiul basarabenilor, care, având un anume parfum al vechimii, amintindu-mi de verbul lui Neculce și Sadoveanu, îmi părea o minune a limbii române. - Domnule profesor, ați început să vă pregătiți lucrarea de doctorat cu Lucian Blaga, apoi, înțelegem, cu Liviu
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
devalorizare; "accentul moldovenesc", de exemplu, este adesea ironizat de vorbitori din afara zonei sale de utilizare. Or, fenomenul actual modifică simțitor datele problemei: se creează cu intenție forme populare de "literatură dialectală" - textele muzicii de diverse genuri - și noutatea are succes: graiul moldovenesc e la modă, prin grupuri și soliști proveniți atît din Moldova românească ("Fără zahăr") cît și, mai ales, din Republica Moldova ("Zdob și Zdub", "Planeta Moldova", Pavel Stratan). Există diferențe semnificative de utilizare a mărcilor identității regionale de către cei menționați
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
Mare virtuoz într-ale cărturăriei, Magistrul din Cajvana săvîrșește joncțiunea dintre setul de referințe livrești și cel al tradiției poporane, dintre "acribia de grămătic", cum ar spune Șerban Foarță, un indenegabil afin al d-sale, și cea șlefuită de viul grai al rapsodului de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii a căror sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]