164 matches
-
germ. Fischfang = rom. pescuitul peștelui, germ. Schreibtisch = rom. masă de scris. 67 Pentru mai multe detalii privind compunerea, vezi cap. Condensarea ca procedeu de formare a cuvintelor. 68 Vezi TLG, pp. 232-234. 69 Deși această intenție nu era străină nici gramaticii tradiționale, ea devine prioritară în teoriile lingvistice de tip structuralist, funcțional și generativ-transformațional, cu deosebire în metoda de lucru a adepților analizei în constituenți imediați, care aplică și dezvoltă ideea saussuriană de sintagmă. 70 În lingvistica românească poartă denumirea de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
deși tentat de o ortografie etimologică, el se ocupă, ca și Dimitrie Eustatievici, de formarea unei terminologii gramaticale, încercând să creeze echivalente românești. SCRIERI: Gramatică românească, Sibiu, 1797. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, București, 1895, 125-129; Romulus Ionașcu, Gramaticii români, Iași, 1914, 45-53; Densusianu, Lit. rom., I, 79-81; Iorga, Ist. lit., III, 160-163, 294-297; Candid C. Mușlea, O dinastie de preoți și protopopi Radu Tempea, Brașov, 1939, 48-77; Popovici, Studii, I, 263-266; Piru, Ist. lit., II, 144-145; Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „Consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al IV-lea: Indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întîmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. în acel pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
profitînd de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit pînă la urmă să se întoarcă în Egipt, unde a și murit. Dar scrierile sale polemice i-au vizat nu doar pe calcedonieni, ci și pe monofiziții radicali, precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care susținea incoruptibilitatea trupului lui Cristos înainte de înviere (cf. pp. 000-000). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, printre care aceea a actisteților, ce au împins pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I, 4, pp. 85-86; I, 1, 7, pp. 146-147 (către Alexandru); I, 1, 1, pp. 99-100 (adresate lui Chiril); I, 1, 7, pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisirea de credință); Sever de Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, „Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne”, în RevSR 18 (1938), pp. 20-44. 2. Macarie de Magnesia în 1876, C. Blondel a publicat, pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patristice, fie în sprijinul propriei teze (de exemplu, în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). în anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. p. 000; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scitopolis). împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca argumente de către adversar, adăugînd apoi un florilegiu propriu pentru a demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată existența a două naturi distincte în Cristos după unirea ipostatică. în perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergiu, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, deoarece considera drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sînt separate”, inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omului și cele ale divinității în Cristos (numai primul, de exemplu, poate suferi și muri), care continuă să existe după unirea ipostatică, fără ca esența specifică (poiotês physikê) a unora să poată fi transmisă celorlalte (prin urmare, fără confuzie: contra opiniei gramaticului Sergiu); însă, dată fiind unitatea subiectului, a Logosului, Sever neagă ideea că ar putea fi repartizate atît omului, cît și lui Dumnezeu. După întrupare, există un singur ipostas sau natură a Cuvîntului și, ca atare, și o singură acțiune (energeia
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
începînd cu cele ale lui J. Lebon, au acordat importanța cuvenită intențiilor și doctrinei lui. Bibliografie. Ediții ale operelor lui Sever: Discursuri către Nefalie și Scrisori către Sergiu: J. Lebon, CSCO 119-120, 1949. Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sînt și textul siriac și traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaptelea conciliu ecumenic (787). De asemenea, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chirilian difizit combătut de Sever de Antiohia în Philalethes, însă această idee s-a dovedit a fi falsă. împotriva lui Ioan - chiar dacă autorul n-a vrut să-i pomenească numele - e îndreptată însă o altă operă a lui Sever, Contra gramaticului nelegiuit, păstrată doar în siriacă (cf. p. 000). Pe de altă parte, se știu foarte puține lucruri despre activitatea lui Ioan: era preot și gramatic la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vrut să-i pomenească numele - e îndreptată însă o altă operă a lui Sever, Contra gramaticului nelegiuit, păstrată doar în siriacă (cf. p. 000). Pe de altă parte, se știu foarte puține lucruri despre activitatea lui Ioan: era preot și gramatic la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referitoare la Ioan 8,44 și 10,18, transmise într-un manuscris catenar exegetic despre Evanghelia lui Ioan, ce făceau probabil parte dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
codexul 229 răspundea acuzațiilor pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici monofizismul era combătut cu citate din Sfinții Părinți, luîndu-se apărarea Tomului lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere împotriva filozofului și preotului Acaciu din Apameea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorie și a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sever pentru a demonstra că acesta se contrazice continuu; pentru noi sînt prețioase aceste pasaje în limba greacă din scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriacă cunoscută de noi, ceea ce dă naștere unei probleme, încă nerezolvată. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili Theologi opus, ed. J.H. Declerck; Eustathii Monachi opus, ed. P. Allen
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Solesmes, Sablé-sur-Sarthe, 1992. c) Isidor din Pelusium Pentru a demasca unele falsuri prezentate de adversarii săi sub numele lui Isidor din Pelusium, Sever de Antiohia făcuse cercetări în privința acestuia, despre care ne dă informații în capitolul 39 din tratatul Contra gramaticului nelegiuit (cf. p. 000). El afirmă că a descoperit că Isidor nu era episcop, așa cum reieșea din textele ce-i fuseseră atribuite, ci preot al Bisericii din Pelusium, exeget valoros și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci și de stil, și compara scrisorile sale cu cele ale lui Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz (Epist. 2, 44). într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
votez, în concluzie, pentru statu-quo.” (art. cit., p. 540). Cu argumentele de mai sus și întemeindu-ne pe autoritatea marilor lingviști români și străini, tipărim această Gramatică a limbii române respectând normele unei ortografii raționale. INTRODUCERE ÎN GRAMATICĂtc "INTRODUCERE ~N GRAMATIC|" Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica, morfologia, lexicul, sintaxa au caracter sistemic și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Lucia Vald, "Scurtă istorie a lingvisticii", Editura Didactică și Pedagogica», București, 1977, p.5. 39 În lingvistica veche indiană, în cercetarea limbilor s-a pus accentul asupra raportului dintre limbă și realitate, afirmându-se rolul gnoseologic "instrumentalist" al cuvântului 58. Gramaticii din vechea Indie au dovedit un remarcabil simț al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de europeni. 59Nu ne vom
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
perioada prealexandrină au cuprins Într-un singur sul opere literare de lungime considerabilă, cum ar fi poe mele homerice, opera lui Tucidide sau lucrarea Hellenica a lui Xenofon. Lectura unui sul foarte gros era Însă anevoioasă, astfel Încît, Începînd cu gramaticii ale xan drini, operele considerate prea Întinse au fost Împărțite În cărți. Se accepta pentru proză, În special pentru textele istorice, un segment de trei-patru mii de rînduri: fie care rînd avea aproximativ lungimea unui hexametru. Sulurile de poezie erau
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
o poate Întoarce pînă ce nu se usucă cerneala. Atenția sa e așadar frag mentată de Întreruperi și de perturbări diferite și inegale care, În mod necesar, Îi condiționează erorile. Rezultatul este, inevitabil, un text diferit de cel al modelului. Gramaticii (Începînd cu cei alexandrini) corectau manu scrisele, comparîndu-le cu unele bune sau În dreptîndu-le după cunoștințele lor, dacă nu aveau la Îndemînă exem plare bune. Pe un astfel de manuscris corectat ei plasau un indiciu al efortului depus: emen daui
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
poem există și un obiect, și un loc, și un moment bine definite În care obiectul se află sau evoluează. Acest lucru nu validează Însă nicicum calitatea de haiku a acelei compuneri. Identificarea, datarea și localizarea obiectului sînt operațiuni specifice gramaticii sau mecanicii. Ele validează doar faptul că obiectul (oricare-ar fi el) există realmente În niște coordonate spațio-temporale ce-i atestă concretitudinea fizică. „Obiectul” care interesează haiku-ul este unul al experienței (estetice) haiku și nu unul reperat În limbaj
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din litere etc.) care denumește o mărime, o entitate, un tip de relații sau de operații. Notația simbolică este un mijloc vizual de reprezentare a unităților constitutive ale unui limbaj sau ale unui metalimbaj (de exemplu, simbolurile matematicii, logicii, chimiei, gramaticii generative). O natură total diferită are simbolul poetic, care este folosit în construcția discursului literar, dar remarcat mai întîi pe terenul retoricii ca figură realizată de un nume concret destinat să sugereze o clasă de realități, o idee abstractă, o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al patrulea: „indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati”). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întâmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. Iar în acel pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care susținea că trupul lui Cristos nu putea putrezi înainte de înviere (aici, pp. ???-???). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, între care aceea a actisteților care au împins
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]