5,312 matches
-
să aveți o zi bună (dată fiind mulțimea exemplelor orale și scrise și tipicitatea contextelor în care ele apar, am renunțat de această dată la indicarea exactă a surselor). Imitarea expresiei străine nu reprezintă un calc fidel, pentru că respectă regulile gramaticale și lexicale românești: poziția normală a adjectivului, afinitatea semantică prototipică cu substantivul. Impresia de „corp străin” nu e produsă de veritabile abateri, ci doar de faptul că noua formulă apare ca o rescriere a salutului prin excelență neutru - bună ziua. Reprezentantul
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
la grămadă poznele făcute la rafting, ca să le poate daunloada iuzerul care pe care le vrea, la grămadă” (groups.yahoo.com); „Nice, am pus demou la daunloadat” (price.ro/forum). În ultimul exemplu, adaptarea fonetica și grafică e în contrast cu specificitatea gramaticala a supinului. Că de obicei, română nu procedează altfel decît celelalte limbi romanice; sînt numerose atestările unui verb similar în italiană, unde alături de calcul curent scaricare („a descarcă”) apare și downloadare, conjugat fără ezitări: „Beh, e così sia, downloadiamo, downloadiamo
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare didactică, tipică pentru analiza gramaticală, folosită glumeț în contextul comunicării curente: „aprecierea ministrului de Externe potrivit căreia este nevoie ca majoritatea covârșitoare a populației țării să știe «despre ce este vorba în propozițiune» cu integrarea în Uniunea Europeană; (...) se constată că lumea (adică lumea noastră, carpato-danubiano-pontică
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
prin ceilalți" gîndește Nadeau și cuvintele acestea sînt rezumatul perfect al amintirilor sale. Cartea e un joc continuu al alternanței, al suprapunerii eu-tu-el. Există cineva care vorbește la persoana întîi, dar, avertizează Nadeau la început, acesta e doar un eu gramatical și social care a avut ocazia să joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care se mișcă amintirea lui Nadeau aparține persoanei a treia, în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
cercetătorii dispuneau pînă acum doar de culegeri dialectale: nu tocmai de folos pentru analiza conversației, în măsura în care erau înregistrări ale unor fragmente monologice, direcționate ( " Ce-a făcut subiectul ieri", "Cum preparați porcul?") și orientate către descoperirea particularităților de pronunție, a trăsăturilor gramaticale și lexicale regionale. Interesante erau și unele înregistrări fidele de texte folclorice, mai ales antologia de proză populară epică a lui Ov. Bîrlea, din 1966, în care totuși textele erau tot de tip monologic: narațiuni bine constituite, destinate producerii repetate
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
exista, din vechime, instituția copiilor de trupă, a luat naștere în comunism, orânduirea cea mai înaintată, instituția copiilor informatori. A turnătorilor cărora le dau tuleiele și li se schimbă vocea. Dacă notele lor informative colcăiau de greșeli de ortografie și gramaticale nu se supăra nimeni, neavând cine să remarce. Se întâmpla și unor șefi militari, unor înalți demnitari. Lui Ceaușescu în persoană. Numai că, așa cum s-au petrecut toate în comunism, lucrul cel bun nu a fost dus până la capăt. Am
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
nici măcar tuturor aromânilor. Dincolo de finalitatea didactică evidentă, ea ne apare ca o gramatică accesibilă publicului larg și ca un termen de referință în bibliografia de gen și mai ales pentru cercetătorul interesat de diversele compartimente ale limbii: ortografic și ortoepic, gramatical și lexical. Traversând secolele în condiții dintre cele mai vitrege, aromâna are, prin acest manual, în Europa unită, șansa de a renaște din risipa geografică și a timpului și de a-și recupera trecutul. Din această perspectivă, autorii propun în
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
dintre care 3 sunt recapitulative. Fiecare lecție este organizată în general în 3 secvențe: 1. un text, care reprezintă o situație de comunicare (Cu avionlu, La hotelu, La yeatru / doctoru, La unâ agenție de turismu etc.); 2. explicații de natură gramaticală (morfosintaxă) / lexicală; 3. exerciții. La aceste lecții, se adaugă diverse secțiuni auxiliare: alfabetul, scrierea și pronunțarea. Foarte util este și glosarul de la sfârșitul volumului (p. 259-338), cu echivalente în dacoromână, franceză și engleză. Textele sunt concepute pe două coordonate ale
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
controverse, noi interpretări, Humanitas Educațional, 2003 - impune în primul rînd un alt mod de a vedea lucrurile, o perspectivă asupra gramaticii - singura acceptabilă în momentul de față, în plan științific - care elimină falsele probleme, inutilele dispute terminologice și obsesiile analizei gramaticale unice. Complexitatea faptelor nu e subordonată nici schemelor tradiționale, nici acelor modele de analiză modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre cei mai importanți lingviști români, profesoară care a marcat gîndirea multor generații de studenți
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
cîteva cazuri speciale: structura nu numai că... dar și, semiadverbele, elipsele etc. E absolut necesar ca punctele de vedere argumentate extrem de convingător în această carte să fie cunoscute și să schimbe abordările tradiționale: un alt fel de a înțelege fenomenele gramaticale ale limbii trebuie de exemplu să țină cont de existența gradelor, a treptelor de tranzitivitate - cel puțin a unei tranzitivități „tari” și a uneia „slabe” - , ori de fenomenul tematizării, explicație pentru numeroase structuri specifice (este discutat în detaliu, cu foarte
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
raportul dintre sintetic și analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd, în volum sînt prezente tendințele limbii, dinamica românei de azi: prin construcții gramaticale ilustrînd fenomene fundamentale: analitismul (în locu’ la șefă, din cauza la medicament), transformarea articolului lu(i) în „marcator analitic de caz pentru formele care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
formate cu -ie au putut fi înregistrate și în ultimii ani; fără a marca o tendință, ele atestă caracterul încă productiv al sufixului. De fapt, creațiile în cauză se înscriu în fenomenul mai larg al „registrului ironic”: cuvinte și forme gramaticale arhaice sau populare, parțial ieșite din uz, sufixe mai puțin productive sînt valorificate stilistic de vorbirea spontană, colocvială, care transformă marca „învechit” în semnal al distanței ironice. Compararea mai multor dicționare, a listei furnizate de Iorgu Iordan și a exemplelor
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
numite mai de mult „cuvinte de umplutură”, interpretate în ultimele decenii ca semnale discursive - care se repetă foarte des în dialogurile curente, mai ales în cele familiare. Nefiind însă folosită ca atare în scris (ca element incident, nemotivat semantic sau gramatical), formula nu atrage atenția. La originea clișeului stau locuțiunea pronominală și cea adjectivală nehotărîtă - „caută nu știu ce”, „s-a produs nu știu ce scandal” -, foarte folosite în oralitatea actuală, alături de celelalte componente ale aceleiași serii: nu știu cine, nu știu cîți, nu știu care, nu știu cum, nu știu unde etc.
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
asta, cuvintele sunt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor” - mai nota el, tot acolo. Și continua: “Cuvântul în literatură, ca și culoarea în pictură, are un rost abstract, mai presus de înțelesul gramatical sau logic. Există o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale acțiunilor dintre ele. Verbul întrebuințat pur, asemeni materialelor din construcțiile plastice, capătă o semnificație neînregistrată în dicționar. (...) fraza nu mai e o ficțiune amintind discursul electoral sau declarația de
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică putea face servicii similare celor ale metaforei. Micul moment futurist-dadaist-constructivist de la “75 H.P.” a fost, așadar, unul de exercițiu destructurant, de eliberare de reguli logice și gramaticale, de încurajare, pe acest teren degajat, a tuturor impulsurilor imaginației. În faza “integralistă”, a anilor 1924-1925, versurile sale (adunate mai târziu în placheta liliputană Invitație la bal - 1931) exploata, desigur, imagismul sub baghetă doctrinară “constructivistă”, de unde încercarea de disciplinare a
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
destul de mari, sînt în orice caz semnificative, deoarece pentru realitatea socială a limbii e la fel de important ceea ce este și ceea ce se crede că este: percepția populară poate influența nu numai evaluarea, ci și evoluția limbii. Din listele de trăsături fonetice, gramaticale sau lexicale ale unui grai, tradiția literară alege doar unele pentru a le transforma în mărci de identificare. Chiar și puținele alese sînt însă adesea ambigue. Aspirația vocalelor inițiale - haripă, hasta - este, de exemplu, în română, un fenomen reprezentat contradictoriu
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
recomandarea formelor; nu altfel stau lucrurile în dicționare. În DEX sînt incluse, ca forme egal îndreptățite, șie și sieși (nu însă sie). E drept că puțini se gîndesc să caute într-un dicționar explicativ asemenea forme; un instrument de verificare gramaticală, ca DOOM, cuprinde în schimb pe sie și pe sieși (nu și pe șie), cu articolul principal consacrat lui sieși. Raritatea în uz a reflexivelor accentuate se explică prin existența unor construcții echivalente, cu pronumele personal, eventual însoțit de adjectivul
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
cu cel căruia ne adresăm. Înșirăm cuvinte, sintagme, expresii, fără să zăbovim prea mult cu gîndul la ceea ce se află în spatele unor înlănțuiri de vocabule care au ajuns să ne sune familiar. Mai mult decît atît, prin învățarea unor reguli gramaticale fundamentale și a cîtorva sute de cuvinte mai mult sau mai puțin uzuale putem să ne facem înțeleși și într-o limbă străină. Întrebarea care se pune este însă dacă în felul acesta transmitem exact tot ce am dorit să
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
lingvistic, cît o regularizare impusă în procesul relativ recent (din ultimele două secole) de normare a limbii române, în care pare să fi acționat în bună măsură criteriul estetic-eufonic. În 1863, B.P. Hasdeu publica, în Lumina, Iași, nr. 15 (Rapsodii gramaticale), câteva observații despre genitivul feminin articulat; el constata că în epocă apăreau destule oscilații grafice (femeii / femeei, babii / babei), chiar acolo unde regula ar fi putut fi formulată foarte clar: "cazul dativ-genitiv singurit nearticlat, către care se adauge Ń, e
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam se pregătește/ pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate, clasicele opoziții de sorginte gramaticală. Metoda contrarierii contrariilor, desființînd diferențele aparent ireductibile dintre ele, ține mai curînd de "gramatologie", de acel "gramme" derridean, deopotrivă structură și mișcare. Iar știința "gramelor" poate fi, la limită, și literatura. "Literatura" lui Gellu Naum e o răspîndire și o
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
Rodica Zafiu Problema utilizării unor forme feminine pentru desemnări de profesii și mai ales de funcții publice e binecunoscută și internațională. În limbile care au gen gramatical și terminații specifice, multe din denumirile funcțiilor din instituțiile moderne au avut inițial doar formă masculină. Formarea unui feminin de la masculine poate fi un fenomen spontan - popular, analogic - sau unul voit, militant. De fapt, cînd intră în joc proiectele feministe
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
de-al patrulea volum al lucrării sale intitulate Individualitatea limbii române între limbile romanice (Clusium, 2003). Seria, începută în 1965, a continuat în 1978 și în 1999, fiecare dintre cărți avînd cîte un subtitlu lămuritor: dacă primul volum cuprindea Contribuții gramaticale, al doilea era intitulat Contribuții socioculturale, iar al treilea pur și simplu Noi contribuții, ultima apariție poartă subtitlul Elemente de istorie culturală. Traseul pe care îl parcurg studiile reunite în aceste volume e limpede și are o coerență intelectuală exemplară
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
despre obiectul direct prepozițional, raportul adversativ, mijloacele de afirmație, exprimarea politeții, partitivul, ordinea cuvintelor - pînă la "continuitatea mobilă", occidentalizarea romanică, cultura populară și cea pentru elite, adaptarea neologismelor, limbajul politic, limbajul religios etc. Și cartea recent apărută cuprinde unele observații gramaticale (asupra articolului, a analogiei etc.), dar predominante sînt temele culturale: plurilingvismul, relațiile Orient-Occident, occidentalizarea și mai ales religia și individualitatea etnică. Sînt reluate o serie de articole, inclusiv cîteva dintre cele publicate în ultimii ani în România literară: destinația publicistică
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
raportul expresiei. Ei reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a poetului și toate raporturile lui cu universul. Hazardul lui Lautréamont, alhimia lui Rimbaud, logica absurdă a lui Macedonski aveau un aspect mai curînd metafizic decît gramatical. Bulversarea de către avangardiști doar a limbajului reprezintă o cedare de principiu extrem de gravă, dacă examinăm proiectul primilor moderni, la care, de exemplu, versul liber însemna mult mai mult decît dispariția unui corset, era anume un mod nou de a defini
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
excentrică a lui Stockhausen - un cvartet de elicoptere -, strecurând totodată și informații despre complexitățile abstracte ale tehnicii serial-integrale ale aceluiași compozitor contemporan. Sau că o introducere în muzica lui Carlo Gesualdo, principe da Venosa, poate însemna nu doar o incursiune gramaticală în cromatica fascinantă și complicată a armoniei compozitorului renascentist, cât și o perspectivă asupra unui suflet chinuit, de criminal, care s-a confesat genial prin muzica pe care a scris-o.
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]