213 matches
-
într-o anumită tabără. Mă interesează oamenii care sunt mai puțin vinovați decât cred. Nu pot glorifica sfințenia, așa cum nu pot înfiera diabolicul. Pentru niciuna dintre ipostaze nu sunt suficient de moral”. O confesiune, s-o recunoaștem, plină de noțiuni grandilocvente, chiar în versiunea relativistă a autorului: moralitate, vinovați, tabere, scrisul ca „radar” al adevărului ș.a.m.d. Și, într-adevăr, subiectul din Superhero ar fi avut toate atuurile să devină o poveste cât se poate de serioasă, din moment ce surprinde ratarea
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
bagi de seamă, se vede, că am devenit străveziu de foame? (109) Tovarășul de drum nu este un ignorant în sfera Antichității, el respinge însă ideea de a se pierde pe tărâmul reveriilor clasicizante, iar comentariile lui umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate printr-o remarcă lucidă cu efect de autoderiziune. Două exemple pot fi relevante în acest sens. După ce face numeroase considerații despre situația sa fără ieșire când o stâncă prăvălită îi taie drumul
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu semenii săi, deveniseră conștienți și
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Există în tot amalgamul de întorsături de situație și opțiuni nefaste, perdante, ale personajelor care ne trec prin față o singură aspirație realizată, aceea a Helenei. Ea îl întâlnește pe Le Chevalier sans peur et sans reproche pe carel sugerează grandilocvent șarlatana prezicătoare. Jonathan se poartă cavalerește cu ea, trebuie să desfacă legământul dat defunctei soții pentru a cunoaște o altă fericire. Galanteria sa prăfuit-venerabilă cu iz de mucegai medieval vine ca turnată peste proaspăta credință în metempsihoză a Helenei. Rămâne
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
obligă să recunoaștem că, de fapt, nu le putem împărtăși elanul doctrinar (independent de culoarea lui). Dacă va fi fost vorba de o scindare în sufletul lui Radu Cosașu, aceasta mi se pare singura plauzibilă: „copilul bătrân” care comite gesturi grandilocvente în numele unei „religii” fără Dumnezeu e abandonat de adultul care, ca orice adult responsabil, își îngăduie să dea curs pornirilor ludice pe care le-a resimțit dintotdeauna. N-ar fi exclus ca această despărțire să fie pricinuită, la un nivel
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
câtorva ședințe ale Cenaclului de Luni. Este, aici, pusă la încercare o calitate deopotrivă critică și prozastică a scrisului lui Ion Bogdan Lefter: aceea de a conferi, prin ton, o importanță istorică momentului, fără a recurge, însă, la artificii retorice grandilocvente. Pur și simplu, rândurile despre cele două cenacluri studențești sunt gândite cu un amestec de onestitate, decență și jovialitate care, ele singure, garantează excelența. Sunt niște „tablouri de familie” foarte exacte și, în definitiv, foarte calde. Ca și evocarea prietenilor
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
imaginar poetic solid, în care cultura temeinic asimilată își dă mâna cu delicatețea sufletească specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
transferul colecției Barnes drept „o crimă estetică” au trebuit să recunoască faptul că integritatea unei opere de artă în sine - instalarea exponatelor concepută de Albert Barnes - a supraviețuit prin eforturile cuplului new-yorkez. Cei doi sunt renumiți pentru absența unor gesturi grandilocvente și extraordinara grijă acordată detaliilor în realizările lor. Au fost din totdeauna preocupați de impactul emoțional și tactil al unui anume tip de lemn, metal, piatră și de modul în care textura materialelor contribuie, împreună cu lumina și proporțiile, la o
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
așteaptă cu bucurie mântuirea, că este ,,sfiirea/ Ce ostoiește zbaterea zăludă’’, pentru ca, în final, să ceară imperios (deloc sfielnic!): ,,Privește-mă, Lumino, sunt divinul// Pe care-l tulbură demult Cuvântul/ Împurpurând cerescul și pământul:/ În numele Iubirii, ia-ți tainul!’’. Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o excesivă, poate disperată captatio benevolentiae adresată brutal și imberb iubitei, dar și cititorului, fără ca autorul să realizeze că această ,,forțare a norocului’’ l-ar putea determina pe lector să închidă, iritat, tomul
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
cu ochii deschiși. Un raționament prăpăstios, dar Înfricoșător În simplitatea lui, mă Împingea fatalmente spre concluzia că În ziua (sau, În cel mai fericit caz, În zilele) următoare Îmi voi lua adio de la viață. Știu, sună ca dracu’, prețios și grandilocvent, dar, În clipele acelea, nu stilistica reprezenta preocuparea mea fundamentală. Eram, fără Îndoială, victima unei erori, a unei confuzii. Dar nu de persoane - oamenii cavernelor care mă sechestraseră păreau Îndeajuns de avizați În ceea ce privește identitatea mea. Poate chiar prea avizați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu sete dintr-o țigară pe care, În prealabil, o mototolisem cu temei Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În persoană, cu gura mea de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate sta nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii cu oamenii liberi... Republica legitimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fântânilor prinseră să se topească. Alte primăveri coborâră din munte. Luxul izvoarelor și umbra codrului fură din nou cercetate. Încât, dacă trebuie zilei noastre poezie, fie aceea, străveche, a basmelor pădurii. E mai îndreptățită și mai sănătoasă decât nu știu ce tristeți grandilocvente de ti-neri prematur deznădăjduiți. Poeți ai aceste reviste, ați vrut cu titlul pe care l-ați ales, să vă întregiți convoiului lui Dionysos, în care Silene și Pan au locuri de cinste. Urarea mea, dar numai urarea, vă însoțește. Dacă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai vulnerabil al creației minulesciene, deși în timpul vieții piesele lui au făcut furori. Între 1921 și 1943 i se joacă unsprezece piese de teatru în București, Iași sau Craiova. Piesele lui sunt piese amoroase de triunghi garnisite cu patetism și grandilocventa. Opera lui care a trecut granița timpului a fost poeziea. El a reabilitat romanța sentimentală, gustata de contemporani dar și de cititorii de astăzi. Comentariile critice discern noutatea, alura șocantă a versului, ciudățeniile manieriste, pozele (Mihail Dragomirescu), Lovinescu semnalează noutatea
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
pe...contra-sens. Alergi și Tu? Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo? (Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden) Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu mărețiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogului, întemeiat în proximitatea tăcerii lăuntrice (cf. Discursul tăcerii, din volumul Se poartă negru). Autorul nu este atras de forme, ci vizează substanța. Precum în această artă poetică sui-generis (și decizie existențială sui-generis): Un poet
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
Euxinus - grecii de la Histria, pe prețul insignifiant de o drahmă, pentru impolitețea de a le fi perturbat nevrednic memoria, într-un loc pe care l-au visat probabil mereu și nu l-au găsit niciodată... Când sunt în fața unui peisaj grandilocvent și inedit mă pierd, perorez într-un fel de delir imagistic populat de personagii din care răutatea și urâtul au fost îndepărtate, se aștern binele și frumosul peste tot, țesute cu măiestrie într-un covor zburător ca-n “ Șeherezada”, măreția
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
zi” (D.D.C.z.), cu stupefacția impertinenței lansată în instantanee ridicole și cu maimuțăreala unei cacofonii cu ifose de scriitori, poeți, cercetători, peste noapte... Oportunitatea imediatității, răsfrângerea dramei lor în răgazul inconsecvenței, îi coboară în subteranele clipei bezmetice, promovând un stil grandilocvent și sforăitor, cu nuanțe de perplexitate grobiană, recomandându-i și rezervându-i fără echivoc la categoria celor de nicăieri, care se întrețin iluziilor consolatoare de debut, în: Groparii propiilor „creații”. „Lucrările” D.D.C.z-ului, cu adâncimi superficiale programatice de-o
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
comunistă n-au șters reflexul revenirilor pe spirală. Simplificînd lucrurile, putem spune că timpul comunist credea sau pretindea să creadă că exprimă înaintarea spre apoteoza finală. Gesturile teatrale ale epocii Ceaușescu, ritualul celebrării națiunii erau un mod caricatural, prin voluntarismul grandilocvent, de a afirma încă o dată supunerea istoriei și instituirea memoriei ca adevăr științific și ideologic. Inconvenientul istoriei românești apare dintr-o contradicție a reprezentării timpului. Tradiția cronicarilor secolului al XVII-lea, apoi a istoricilor și a filologilor din secolele următoare
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România în Africa". Lovitura cea mai puternică se află aici, în acest refuz de a însoți pe oropsiții pămîntului în numele cărora vorbește Ceaușescu, cînd apără valorile luptei socialiste. Reformiștii au ca prioritate performanța și nu proclamarea justiției amestecată cu megalomania grandilocventă. Cei cinci semnatari care s-au alăturat lui Brucan sînt: Alexandru Bîrlădeanu, Corneliu Mănescu fost ministru de Externe, Constantin Pîrvulescu, membru fondator al partidului, Gheorghe Apostol, fost membru al Biroului Politic și președinte al sindicatelor, Grigore Răceanu, veteran de partid
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri (Grui-Sânger). Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de poveste, cu eroi supradimensionați, așa cum apar ei în închipuirea rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn, dar monocord trădează lecturi hugoliene. Dar A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de picturalitate, Pohod na Sybir conturează un tablou sumbu, apăsător
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Meșterul Manole, piese dintr-o proiectată trilogie în versuri. Cea dintâi, pusă în scenă de Paul Gusty, în 1928, la Teatrul Național din București, marca cel mai împlinit moment al dramaturgului. Într-un text cu o frazare când apodictică și grandilocventă, când de o facilă sentimentalitate, filonul dramatic se pierde printre figuri istorice reale și personaje legendare: Dochia și Traian, Decebal și Bicilis, dinastia Flaviilor, Iuvenalis ș.a. Epoca romană este reconstituită de A. cu detalii erudite: palate, temple, serbări cu aer
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
poetul se încarcă de înverșunare și, cu frustrări de proletar, fierbe de ură atunci când se lovește de strâmbătatea care, în profitul câtorva paraziți, îmbrâncește în mizerie neagră plugari și salahori, șomeri și prostituate. Un scrâșnet de mânie asprește aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale” cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890 îi apare o încercare de epopee, Daciada), el aspiră totodată, ca și alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
mințile rusești? Poate tocmai din cauza eleganței verbale a acelui «Turnir fără de ură»”! Dar acel „ceva franțuzesc” s-a dovedit a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare discurs, mai puțin grandilocvent decât soțul ei, dar cu atât mai curtenitor. Ba chiar și între zidurile Academiei Franceze, unde ne-a înecat mirosul mobilelor vechi și al tomurilor groase pline de praf, acel „ceva” i-a permis să rămână femeie. Da, era femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]