12,436 matches
-
îl preocupă pe Lucian Raicu, atît de mult, încît toate acestea sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează de pericolul "posomorîtei gravități" sînt extraordinarele pagini despre rîsul și umorul din marile cărți. Rîsul creatorului care "știe despre ce e vorba", cum spune autorul. Rîsul care înnobilează și eliberează. În încheierea prefeței la volum, Vasile Popovici, optimist, ne asigură că nu ar trebui
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
președintelui Iliescu de a fi declarate cu exactitate conturile care depășesc zece mii de euro, premierul Năstase a renunțat la teama că îi va expune astfel pe demnitari unor eventuale atacuri mafiorte. E adevărat, nu înainte de a arunca răspunderea morală pentru gravitatea obligativității unei asemenea dezvăluiri pe seama inițiatorului ei. Să fim totuși serioși. Declarații de avere fac demnitarii din toate țările civilizate. Probabil că și aceștia se tem de eventualele atacuri mafiote, dar își asumă condiția de demnitari. La noi, demnitarul vrea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
să fie lipsită de orice emoții materne; totuși trebuie să recunosc că am găsit mult mai frecvent apropieri extraordinare de târfa absolută decât asemenea grade de maternitate care să eclipseze total preacurvia." (p.364). Aparenta nonșalanță și în fapt extrema gravitate cu care Weininger reia elemente de folclor machist (s-a observat de altfel, în aprecieri mai mult sau mai puțin favorabile, că adesea se amplifică nimic altceva decât prejudecățile cele mai banale) fac parte dintr-o logică foarte strânsă care
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
judece ca unul mare, ar fi găsit că e perfect justificat tonul ceremonios al domnului în uniforma cu nasturi strălucitori de metal și obrajii rubiconzi, de parcă ar fi fost una dintre "pieile roșii" din aventurile lui Winetu. Tăcea intimidat de gravitatea cu care mărețul personaj îi solicita părerea, uluit mai ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu aceea, misterioasă, a preotului deschizând tabernaculul de pe altar, împodobit cu torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă! - potirul strălucitor de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ele nu prea sunt de râs. Tocmai pentru că s-a mers mereu pe o cale care duce la ridicol. Umorul, în cazul lui Liviu Timbus, nu este gratuit, ci "angajat", un instrument potrivit pentru a pune în lumină de fapt gravitatea anumitor stări de lucruri. Autorul este, într-un fel, desuet, dar eficient. Structura cărții trădează un soi de didacticism: fiecare capitol se ocupă de câte o trăsătură negativă, de câte o fărâmă de realitate (Omul nou și soția lui, Românii
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt în penumbră, mărturisirea iese dureros dintr-un soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește nici o secundă, umorul lipsește cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al liricii sale ar putea fi doar drama. Mai mult decât atât, în vreme ce la Livia Roșca poemele sunt o poartă deschisă, dincolo de care imaginația cititorului își poate continua aventura
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
să înțeleagă deopotrivă întunericul și lumina pe care vreun cotlon al realității le poate reflecta. Exemplară este febrilitatea cu care își exersează aprehendarea muzicii noi. Prin acest univers sonor, oarecum ermetic, pentru mulți inextricabil, a trăit o anume cădere în gravitatea și profunzimea unui fenomen generator de reacții mefiente, dacă nu chiar futile sau ironice. Puțini sunt astăzi cei ce pricep muzica savantă contemporană. Ei bine, Radu Stan nu numai că o înțelege, dar o și percepe cu toate slăbiciunile, răutățile
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
cititori), fără a cultiva lozinci vide, ci ca un efeb într-o serenadă translucidă și, totuși, ermetică. Nu, nu e un versificator imperceptibil sau corect și personal, căci respirația sa lirică este bogată și fără prețiozități, de adversar vehement al gravității filistine. Și asta, din cauză că s-a luat întotdeauna în serios, datorită inteligenței autoironiei. În spatele vorbăriei, are veleități umoristice cu exaltări baroce, explorând meridianele visului ca pe o călătorie în neant. Ce este cartea titrată „De ce urâm femeile?” (Editura Ștefan, 2011
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
cu tine la diferite vîrste diorame roind în jur ca niște sateliți lenți în stare de inconștiență dar tu lipsești mai departe cu încăpățînare n-ai cum să te-nșeli totuși ai fost acolo vei apărea într-un sfîrșit forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
în fața acestei forme de violență indirectă. Sub pretextul toleranței, se manifestă de fapt complezența." Nu sunt "fleacuri", nu sunt efecte ale unei sensibilități abuzive sau ale unei "sensiblerii" proprii naturilor fragil astenice, cele descrise aici, ci lucruri de o maximă gravitate, de care, iată, nu numai literatura se ocupă cum a făcut-o, cam din totdeauna, cu ale ei mijloace subtile, dar și investigația sociologică și psihanalitică. Pe urmele celei contemporan-americane și cu aplicație la realitățile franceze - serioasa cercetare în privința căreia
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
consecință, se petrece sub pana lui Liviu Ioan Stoiciu o devalorizare a satului celebrat de poeții tradiției romantic-ruraliste (Alecsandri, Coșbuc, Iosif, Goga), mitizat de Blaga în viziunea sa cosmotică (satul socotit ca un centru al lumii) și încă tratat cu gravitate în vehemențele expresionismului șaizecist (Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu). Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e menționată doar ca un registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Lily Brülisauer, care îmi ghicește în cinci minute naționalitatea. Îmi arată apoi, sprijinite de pereții a trei încăperi, pe mai multe rânduri, în rame albe, cuminți, guașe și litografii de Ionesco. Amprenta picturii lui Ionesco: tensiunea dintre naivitatea expresiei și gravitatea subiectelor; tematica ionesciană, rafinată printr-o expunere repetată, pana cand scrisul s-a tocit, confruntata cu prospețimea culorilor și formelor picturale ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
defăimare” și „monitorizare”, așa cum e înțeleasă de duo-ul Katz-Florian. Tot ce pot spune e că în urma „monitorizării” pe care mi-au aplicat-o mă simt profund defăimat. Minciuna potrivit căreia aș fi inventat un citat — acuză de-o extremă gravitate în cazul cuiva care-și câștigă pâinea în mediul academic — nu poate rămâne nesancționată. Din acest motiv, mă văd obligat să mă adresez organizației americane care-i patronează spre a-i aduce la cunoștință modalitatea incalificabilă, întru totul dezastruoasă pentru
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
trebui oricum însemnată cu roșu în calendar. Dar ce alt motiv avem de bucurie într-o atmosferă în care indiferent de numărul de grade celsius de afară totul pare atins de glaciațiunea unei pioșenii în care nu crede nimeni. O gravitate de porunceală asezonată cu muzică de fanfară coboară asupra țării, încît oricît de bine dispus ți-ai începe ziua, pe la prînz te cuprinde o plictiseală de neînvins și, în locul unei obștești bucurii, te lași cuprins de o posomorîre tot mai
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
acestea nu contau. Nu erau nici măcar niște gînduri. Ultimii pasageri urcau la bord. Părinții și prietenii rămîneau înșirați pe chei, privind în sus. Cîțiva englezi, după obiceiul din țara lor, aruncau serpentine spre bastingaje, iar cei care plecau țineau cu gravitate de un capăt. Comisarul îl zări pe Jean Maura pe pasarela de la clasa întîi. Îl vedea de jos în sus și, o clipă, crezu că îl vede nu pe fiu, ci pe tată; crezu că nu asista la îmbarcarea de
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
la o ruptură, așa cum, pe un alt plan, relațiile cu cei intimi " bărbați și femei " suferă de pe urma diferenței de sensibilitate, iar aceasta, la cei mai puțin dotați se manifesă prin intratabilitate. Ca să înțelegem unde poate duce o asemenea situare, la gravitatea rupturilor, e bine să ne reamintim nu altceva, ci chiar mecanismele faliei sociale create în țara noastră după decembrie 1989 " fie numai în chestiunea dacă atunci a avut loc o revoluție sau numai o lovitură de stat! Lipsită de dragostea
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
Thibaudet, cuvinte ce lunecau necunoscute, pe cît de cuprinzătoare de parfum. Mă încînta pasiunea pe care competitorii a ceva ce-mi scăpa cu desăvîrșire o puneau în argumentație, iar cînd am mijit a pricepe sensul acestor schimburi de idei, reala gravitate a mizei, un al treilea ochi mi s-a deschis, trădînd, astfel, sfatul cel mai greu de urmat". Acest "al treilea ochi", al minții orientate deopotrivă spre sine și spre lume, i-a revelat tînărului vlăstar un fapt esențial, cel
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
instaureze), protagoniștii săi recrutându-se dintre persoanele cele mai pitorești ale cenaclului și însuflețindu-l cu aventurile, pățaniile din trecut și lăudăroșeniile lor, nu întotdeauna vrednice de dispreț, ci uneori dimpotrivă, stârnind admirație prin nota de amuzament menită să contracareze gravitatea sumbră a stării de moment. Peste tot și toate trona figura numai aparent placidă a lui Lovinescu, care, sub masca indiferenței consemna cu o ascuțită pătrundere deloc lipsită de vibrații puternic participative, așa cum ni-l arată Agendele, ceea ce observa în jurul
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
de la Poliție") și manageriale. Mircea Iorgulescu sugerează chiar că Augustin Buzura a trecut pe lîngă moarte, suferind o operație pe cord deschis "din cauza oribilelor atacuri dezlănțuite împotriva lui" (vezi p. 213). Cronicarul deplînge indiferența criticii în fața acestei cărți de mare gravitate și complexitate. El nu ezită însă să se distanțeze de autorul ei, atunci cînd are sentimentul că Augustin Buzura coboară disputa sub cotele admise pentru un scriitor de calibrul său: "...Augustin Buzura a făcut o eroare nereprimîndu-și integral pornirea de
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
care diseminează necontrolat, populează o proză care-l amintește pe H. Bonciu, cel din Pensiunea doamnei Pipersberg. Lumea de păpuși a copilăriei într-o familie de evrei din București împrumută de la Bonciu gingășia tulburătoare, schimbată din loc în loc într-o gravitate ciudată, în spaima puiului de sălbăticiune care simte capcana. Mai împarte cu microromanul interbelic materialitatea grea, cleioasă, a excrescențelor, a tumorilor, a vieții care se divide haotic, aberant. Este, în rizibilul orgoliu al corpurilor care nu sfîrșesc mojarate într-un
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
pe critic (malgré lui) la ceea ce el însuși numea "lectura piezișă". Nu e vorba numai de judecățile valorice, de comentarea malițioasă a "miturilor" lui A. E. Baconsky sau Al. Ivasiuc, ci și de cele hermeneutice: în contrast cu majoritatea comentatorilor, care exaltă gravitatea și tragismul schițelor lui N. Velea, Cornel Regman îl consideră "un bufon superior, mimând seriozitatea, și singurul azi dintre martorii evenimentelor satului care întoarce patetismul (...) dacă nu chiar în panglicărie, în tot cazul într-un prilej de experimentare șugubeață". Spiritul
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Radu Cosașu nu țintește gloria curajului de a-și fi recunoscut atât de categoric greșelile și lașitățile, cu atât mai puțin nu așteaptă compasiune pentru tinerețea lui trădată de o iluzie uriașă și, în nici un caz, nu încearcă să bagatelizeze gravitatea ideologiei atât de nocive a epocii sau, și mai rău, să umanizeze cumva însuși comunismul. Tânărul Cosașu a crezut și cu cât a crezut mai sincer cu atât dezamăgirea s-a insinuat mai amețitor și a fost mai greu de
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]