358 matches
-
nu face parte din Noul Testament, în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca nota laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Noua Traducere
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
mai spune că elveții aveau un fel de recensămât în scris. Din pricina interzicerii rituale a scrierii, nu există nici un text despre religia celților continentali redactat de autohtoni. Singurele izvoare istorice legate de mitologia lor sunt niște scrieri ale unor autori greco-latini, dar și un mare număr de monumente figurate, majoritatea din epoca galo-romană. Celții din Irlanda, Scoția și cei din Țara Galilor au folosit scrierea ogamică în câteva scurte inscripții (mai mult însă pentru nume personale). Screierea ogamică era folosită mai ales
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
forma tracică "Bouzeos", transcris greșit ("Μπ" se pronunță "B" în grecește, ori în textul antic a fost omis "π"). A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac "Buzes", la care s-a adăugat sufixul "-eu", formă a vechiului "-aios" (greco-latin). Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
englezi de a exprima concentrat ceea ce în alte limbi, inclusiv în română, ar corespunde unei propoziții întregi. Soluția ideală nu poate fi decât crearea unor neologisme integrate în terminologia științifică internațională, deziderat posibil îndeosebi prin "torturarea" în continuare a tezaurului greco-latin. Un alt cercetător francez, Henri Laborit (1914-1995), susținea că: "Limbajul științific aparține celui care descoperă. Nu este numai just, dar și indispensabil ca paternitatea vocabularului să revină celui care își asumă paternitatea descoperirii". În general utilizarea exagerată a anglicismelor nu
Anglicism () [Corola-website/Science/314958_a_316287]
-
un „scriptoria” ca parte funcțională a unei adevărate biblioteci. În anul 529 d.Cr. Sfântul Benedict înființează ordinul cu același nume, care își conducea activitatea după un cod strict care specifica ca și îndatorire, printre altele citirea și copierea cărților. Cultura greco-latină s-a păstrat astfel în spațiile private ale mânăstirilor timp de jumătate de mileniu. Biblioteca Patriarhului Fotius (secolul IX) este cea mai însemnată ca și dimensiuni pentru această perioadă. În 1150 apare prima moară de hârtie în Spania. Renașterea este
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
când nu va mai fi în conducerea revistei, Coșbuc va publica aici poeziile: "Bordei sărac", "O poveste veselă", "Umbră", "Tricolorul", "Cuscri", precum și câteva pagini de proză. Din perioada studiilor gimnaziale de la Năsăud, poetul și-a manifestat pasiunea pentru literatura clasică greco-latină, pentru valorile literaturii universale. La vârsta de numai 15 ani, Societatea Virtus Romana Rediviva i-a acordat un premiu la concursul literar pentru traducerea unei versiuni din "Odiseea", din care va publica fragmentar în revistele literare românești începând cu anul
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
lasă în grija Elizei Westbrook. Shelley face cunoștință cu poetul Thomas Love Peacock, care avea să devină unul din biografii săi (publicând în 1855 - 1860 "Amintiri despre Shelley"). Sub îndrumarea lui Peacock, care este un bun cunoscător al literaturii clasice greco-latine, Shelley începe să studieze temeinic greaca veche, pentru ai citi în original pe Homer, Platon, etc. La 23 martie 1814, Shelley se cunună din nou cu Harriet (potrivit ritualului bisericii anglicane), pentru a-și legaliza prima căsătorie, oficiată în Scoția
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
stă la baza legendei care pretinde că poeta s-ar fi sinucis, în urma unei iubiri nefericite, aruncându-se de pe stânca Leucade (Ovidiu ""Heroides""). Amintirea ei și impresia pe care a produs-o asupra posterității au lăsat urme neșterse în literatura greco-latină. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune. Cei vechi o numeau pe Sappho "a zecea muză" și-i așezau uneori opera alături de cea a lui Homer. Puținele versuri rămase de la ea sprijină această apreciere. Ea știa să
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
nu face parte din Noul Testament, în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca nota laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Termenul de
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
cu o armonie nouă, dar cu o armonie foarte pură”. Poet cu un diapazon tematic cuprinzător, cântăreț deopotrivă al intimității și erotismului delicat, al dragostei de țară, al simpatiei față de dezmoșteniții societății, al temelor biblice ori împrumutate din mitologia Antichității greco-latine, T. a realizat și numeroase transpuneri - unele foarte libere, mai degrabă adaptări - din poezia universală. Probabil că rezultatul cel mai viabil al activității lui de traducător e o versiune, în versuri, a piesei Tartuffe de Molière, jucată în premieră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
-lea al Evului Mediu apusean timpuriu, când se desemna cu el contrastul dintre noua religie creștină și "păgânismul" greco-roman mai vechi. Cu jumătate de secol în urmă, P. Grimal documenta că sensibilitatea romană intimă era opusă randamentului și exploatării științifice greco-latine. Romanii se credeau a fi țărani la origini. În concepția lor, pământul emana putere, iar anotimpurile exprimau ritmul vieții. De aceea, pământul era un bun al comunității, cântat cu entuziasm în fiecare anotimp. Vergiliu a redat poetic astfel de idei
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai corecte a problemelor sociale acute. Este respinsă subordonarea oamenilor față de mașini și reducerea relațiilor dintre popoare la puterile lor bancar-financiare. Creșterea pericolelor autodistrugerii prin proliferarea invențiilor și promovarea unui tradiționalism îngust, opac și artificial, prin cultivarea exagerată a clasicismului greco-latin sunt alte forme de manifestare a crizei modernității. Una din cauzele eșecurilor democrației moderne este absolutizarea majorității și sacrificarea minorității pe care ar putea-o reprezenta elita. Această meteahnă veche a alegerilor este un derivat al "legii materiei și a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
condus de Marcel Fontaine, la Radio Paris, posibilitățile de subzistență i s-au diminuat considerabil, iar sfârșitul a venit ca o eliberare dintr-o precară situație materială și o profundă deziluzie morală. H. a fost un eminent specialist în Antichitatea greco-latină, întreaga lui activitate în acest domeniu constituindu-se într-o pledoarie pentru clasicism, desfășurată atât în țară, cât și în străinătate, în perioada exilului. În calitate de autor al studiilor Catullo (1943) sau La Poésie latine. Étude des structures phonétiques (1960), ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
a recuperare, secondo quanto caldeggiato da Serge Latouche, la Phrónesis, ossia îl ragionevole, che secondo l'economista francese aveva proceduto fianco a fianco del lógos epistemonikòs fino al XVI secolo, quando le strade dei due figli di Minerva, la dea greco-latină della ragione, si erano biforcate 54. La tirannia dello spirito di geometria svaluta l'intelligenza della poesia e di tutto quanto da essa sia ispirato e a essa și ispiri. Allora, superare l'etnocentrismo del "razionale", che și estrinseca pienamente
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
sări cu siguranța știutorului de drumuri, cititorului de nori, într-o cultură bătută în toate azimuturile. Răscrucea ei pare-a fi (și cunoscînd drumurile lui Radu Petrescu, prin anticariate, după el, chiar este...) romanul unei zile, lungă cît lumea noastră, greco-latină: Ulise, al lui Joyce. Adică un inventar de teme, urzite unele în altele, și avînd suficient șarm mitologic cît să sară în ochii îndrăgostitului de ele chiar acolo unde te aștepți mai puțin. Bunăoară, în Două loturi, unde Lefter Popescu
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
punctul lor de vedere. Aceștia sunt cei numiți străini de învățătura șūfī, fiindcă sunt străini în păreri și călătoresc în gând către alte trepte, care le sunt adevăratele patrii" . Ibn Bajja (re)valorifică, în spiritul tradiției culturale a vremii, filosofia greco-latină, evidențiindu-se astfel ideea platoniciană potrivit căreia intelectul poate descoperi adevărul prin el însuși. Reflexe ale lucrării " Felul de a fi al Singuraticului" se regăsesc la filosofi andaluzi, cum ar fi Averroes sau Ibn Tufayl în romanul Hayy bin Yaqzan
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
-i pregăti viitorul să distingă și să verifice aptitudinile, înclinațiile, dispozițiile naturale, care în multe cazuri nu se afirmă decât târziu. Câte vocațiuni înăbușite, câte cariere și situații ratate, din această cauză! În special lipsa de contact cu vechea cultură greco-latină, în secțiunile destinate realului și modernului, trebuie socotită printre cauzele care au contribuit la lipsa de generozitate și de idealizm a noilor generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mânuța copilașului înduioșător de golaș și de blond, în palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne bucurăm de suferințele altuia, ci doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de nenorocire. Scena navei luptându-se cu valurile și a spectatorului de pe plajă este un topos greco-latin prezent și într-o piesă pierdută a lui Sofocle; o regăsim și la Tibul, Horațiu și Philodemos, iar mai apoi și la Marc Aureliu. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mari direcții autonome, dar și integrative: lectura, gramatica, compunerea și noțiuni generale de stilistică. Referindu-se la statutul disciplinei limba română în învățământul secundar, Fl. Ilioasa consemnează că „în școala noastră de pe la jumătatea veacului al XIX-lea, cu clasicismul ei greco-latin atotstăpînitor, limba română nu exista ca obiect de sine stătător, ci se studia, aproape numai sub raport gramatical, ca materie auxiliară a limbii latine”, (1939: 7), și faptul că „în reforma învățământului secundar, dela 1898, cu liceul trifurcat, limba română
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în Familia, 24, nr. 3, 1988. [176] TUDOSE, PETREC, însușirea de către elevii din gimnaziu a unor elemente ale vocabularului științific, RPed, 37, nr. l, 1988, 49-52 [cu 4 tab. și l sch.]. [177] ȚEGHIU, LIVIU, Elemente de compunere de origine greco-latină în terminologia medicală, DMod, 3, 1988, 124-129. [178] URDĂ, GABRIELA, Metodă activă de învățare, Tribșc, 17, nr. 309, 1988, 4 [jocul didactic pentru dezvoltarea vorbirii la clasa I.] [179] VAIDA, ȘARLOTA, Modalități de însușire a sistemului gramatical al limbii române
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
proclamat. Nu a existat niciodată vreun mare om de știință care să nu fi fost și un om de cultură umanistă și clasică. Să reamintim mărturisirile lui Heisenberg; să nu uităm că J.R. Oppenheimer avea nu numai o solidă cultură greco-latină, dar cunoștea și sanscrita. Iar fizicianul Max von Laue spune în autobiografia sa: „Mă îndoiesc că m-aș fi consacrat științei pure dacă nu ar fi fost contactul cu cultura și cu limba elină. Pentru a atrage tineretul studios spre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi. Să ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul unei cărți a lui Le Corbusier: Du temps où les cathédrales étaient blanches. Ca și Antichitatea greco-latină, Evul Mediu european este o civilizație solară. Dacă e vorba de întunericul pe care Voltaire îl atribuia barbariei, ignoranței și superstiției, atunci e de elementar bun-simț să ne amintim că Evul Mediu a durat aproape un mileniu, din care într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ne bucurăm de suferințele altuia, ci doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de nenorocire. Scena navei luptându-se cu valurile și a spectatorului de pe plajă este un topos greco-latin prezent și într-o piesă pierdută a lui Sofocle; o regăsim și la Tibul, Horațiu și Philodemos, iar mai apoi și la Marc Aureliu. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
manieră proprie, subsumându-se unor factori sociali și istorici diferiți. În această ordine de idei, trebuie făcute câteva precizări cu privire la maniera în care sunt percepute ca individualități estetice cele două importante repere clasice din istoria literaturii: cel privitor la Antichitatea greco-latină și cel privitor la secolul al XVII-lea francez. O sintetizare a numeroaselor opinii critice ar duce la evidențierea a trei mari direcții, în funcție de perspectiva diferențiată în ceea ce privește axul fundamental al clasicismului. Astfel, considerarea Antichității, mai ales a celei eline, drept
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]