1,058 matches
-
și melodiile cântărilor bisericești ortodoxe sunt încadrate în aceste glasuri cărora le corespund forme melodice specifice. Atât Biserica de Apus cât și Biserica de Răsărit s-au opus laicizării muzicii bisericești prin selecționarea și sistematizarea formelor și genurilor muzicale. Coralul gregorian în Apus și Octoihul în Răsărit, la Bizanț, reprezintă tendința bisericii de a grupa și selecționa cântările de cult după criterii pur religioase. Baza teoretică a muzicii bizantine o constituie concepția greacă despre moduri, căreia îi aduce ușoare modificări. Pontificatul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
muzicii bizantine o constituie concepția greacă despre moduri, căreia îi aduce ușoare modificări. Pontificatul lui Grigore cel Mare rămâne o piatră de hotar între istoria antică a bisericii și cea medievală. Antifonarul papei Grigore cel Mare poartă denumirea de Coral gregorian, cunoscut și sub denumirea de Cantus romanus (fiindcă provenea de la Roma) sau de Cantus choralis (fiindcă era interpretat numai de cor bărbătesc). Deoarece melodiile gregoriene au servit polifoniștilor ca bază de pornire în compozițiile lor, antifonarul s-a mai numit
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
antică a bisericii și cea medievală. Antifonarul papei Grigore cel Mare poartă denumirea de Coral gregorian, cunoscut și sub denumirea de Cantus romanus (fiindcă provenea de la Roma) sau de Cantus choralis (fiindcă era interpretat numai de cor bărbătesc). Deoarece melodiile gregoriene au servit polifoniștilor ca bază de pornire în compozițiile lor, antifonarul s-a mai numit și Cantus firmus sau Cantus planus (datorită desfășurării liniștite a melodiei, cu valori egale și ambitus mic). Melodia coralului gregorian a influențat compozitori precum Palestrina
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de cor bărbătesc). Deoarece melodiile gregoriene au servit polifoniștilor ca bază de pornire în compozițiile lor, antifonarul s-a mai numit și Cantus firmus sau Cantus planus (datorită desfășurării liniștite a melodiei, cu valori egale și ambitus mic). Melodia coralului gregorian a influențat compozitori precum Palestrina, J. S. Bach, Fr. Liszt, César Franck, a stârnit admirația lui Mozart, iar Hector Berlioz în Simfonia fantastică a apelat la Dies irae, acest cantus pro-defunctis, atunci când a dorit să redea tragismul și disperarea morții
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
S. Bach, Fr. Liszt, César Franck, a stârnit admirația lui Mozart, iar Hector Berlioz în Simfonia fantastică a apelat la Dies irae, acest cantus pro-defunctis, atunci când a dorit să redea tragismul și disperarea morții. Din punct de vedere muzical cântecul gregorian, intonat de clerici pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Dies irae, acest cantus pro-defunctis, atunci când a dorit să redea tragismul și disperarea morții. Din punct de vedere muzical cântecul gregorian, intonat de clerici pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane vor reprezenta două ipostaze diferite prin perfecționarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
vedere muzical cântecul gregorian, intonat de clerici pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane vor reprezenta două ipostaze diferite prin perfecționarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile de execuție și ordinea cântărilor în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane vor reprezenta două ipostaze diferite prin perfecționarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile de execuție și ordinea cântărilor în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
multe melodii originale au fost compuse pentru psalmii metrici. Cântecul anglican este o melodie simplă armonizată pe texte asimetrice, în special psalmi și imnuri ale serviciului divin anglican. Modelul adoptat din punct de vedere al structurii este cel al cântecului gregorian în prima parte, iar apoi o formă bine definită metric în a doua parte. The English Hymnal (1906) a fost prima publicație care a introdus elemente de cântece folk în închinarea anglicană alături de melodii metodiste galeze, dar și de imnuri
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată având obârșiile în secolul al IV-lea când textul evanghelic era înveșmântat în monodia austeră și totuși liberă a gregorianului încredințat unui singur cântăreț (recitator) pentru uzul eclesiastic. Cele mai timpurii Pasiuni polifonice descoperite se găsesc în colecția Old Hall al Colegiului Sf. Edmond, strânsă și alcătuită în anii 1410-1420. Pasiunea protestantă poate fi împărțită în cinci grupe, nu neapărat
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
pauzele și finalul frazelor cu ornamente vocale. Multe melodii caracteristice congregației Anglicane din secolul al XVIII-lea au fost repetate cu mult succes în Germania foarte bine în secolul al XIX-lea. Repertoriul era alcătuit din corale luterane și cântece gregoriene, fără acompaniament. Eforturile Ceciliene de a încuraja neacompaniamentul instrumental din Biserica Romano-Catolică avea echivalentul în Luteranism. Consecințele muzicale ale mișcării Oxfordiene au fost considerabile, iar corul era asociat cu preotul, el având funcție levitică<footnote Levi era unul din cei
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
1992). footnote> și simbolistica unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună. Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună. Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei de expresivitate. Ioana Ștefănescu
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Această comună, aflată în apropierea Grand Combe, este reședința schitului «Sfânta Credință» (o mică mânăstire). Ieri, călugărul ortodox Ioan i-a primit pe credincioși pentru sărbătorirea Crăciunului. Această diferență de zile se explică prin decalajul de 15 zile dintre calendarul gregorian și calendarul iulian, cel care normează credința ortodoxă. Slujba a semănat cu turnul Babel, devreme ce credincioșii se rugau în limbi diferite: slavonă (un limbaj liturgic de origine slavă), română, engleză, franceză... Slujba a atras și non-ortodocși, încântați de schit
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
numele pe care i-l asociază Cioran e și cel mai potrivit, dată fiind viața Simonei Weil, al cărei traseu îl poate urmări cititorul în sintetica prefață a cărții. O viață care însemnă revelație - prima trăită pe cînd asculta muzică gregoriană la abația Solesmes - și dorință de sacrificiu. Greutatea și harul cuprinde o selecție a meditațiilor spirituale ale Simonei Weil rămase în manuscris și grupate sub acest titlu de Gustave Thibon, cel căruia autoarea îi încredințase însemnările ei. Probabil cel mai
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
pentru comuniunea cu Dumnezeu, el trece de la metafora dorinței la cea a epistemologiei: gândurile sunt obstacolul în fața intrării în sanctuarul interior al Cântării Cântărilor<footnote Ibidem, 45.4-11. footnote>. Dar aceasta nu ar trebui să ne surprindă. În binecunoscutele ascensiuni gregoriene spre uniunea apofatică, gândurile reprezintă obstacolul final în fața uniunii și trebuie abandonate<footnote A se vedea, de exemplu, Avraam, în Contra Eunomium, GNO, I, 252, 1-253, 28 și mireasa în In Canticum canticorum, VI, 182.2, 183.15. footnote>. Pentru ca omul
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
footnote>. Pentru ca omul să pătrundă în Cântarea Cântărilor, întunericul sanctuarului interior, trebuie să abandoneze orice rațiune<footnote Martin Laird, „Under Somon's tutelage: The Education of Desire in the Homilies of The Song of Songs” ..., p. 516. footnote>. În viziunea gregoriană, „sufletul care este călăuzit către piscuri, abandonând lucrurile de jos, atât cât este posibil naturii umane, intră în sanctuarele cunoașterii mistice înconjurată din toate părțile de întunericul divin. Acolo, toate aparențele fiind lăsate afară (ἕξω), singure care mai rămân a
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
sânii ei preiau caracterul pieptului Lui; ea devine sursă de hrană, trezind în alții atracția față de Dumnezeu spre care o atras-o frumusețea Cuvântului și pe care a însuflețit-o Duhul. Acest fenomen pare a fi o caracteristică a apofaticismului gregorian, pe care l-am denumit „Logophasis”: în contextul uniunii apofatice, faptele și discursul miresei preiau puterea atrăgătoare și transformatoare a Cuvântului și devin un vehicul al dinamicii întrupate a Cuvântului<footnote Martin Laird, „Under Somon's tutelage: The Education of
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
înalță spre Dumnezeu, în timp ce în In Canticum canticorum, Mirele este exemplul. Ca și în De vita Moysis, textul paulin de la Filipeni 3, 13, text ce indică înălțarea fără sfârșit, este un vers important. Poate cea mai izbitoare caracteristică a exegezei gregoriene asupra Cântării o constituie accentul autorului pe simțurile spirituale. El crede, în consens cu Origen, că există o corespondență între mișcările și deplasările sufletului și organele de simț ale corpului și devine curând evident că această concepție consolidează opinia pozitivă
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
de vreo limită: „Căci totdeauna binele prezent, oricât ar părea că e de mare și de desăvârșit, e început al unuia de deasupra și mai mare”<footnote Ibidem, 6, P. G. XLIV, col. 885D. footnote>. Un paradox fundamental înconjoară noțiunea gregoriană despre epectază, participarea ființei create la infinitatea divină. Acesta este motivul pentru care, în omilia a IV-a, mireasa este, simultan, și la odihnă în brațele Preaiubitului, și înălțată ca o săgeată. Sau în omilia a V-a, acesta este
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Under Somon's tutelage: The Education of Desire in the Homilies of The Song of Songs”, în Modern Theology, 18:4, October, 2002, p. 521) susține că este important să fim conștienți de o oarecare lipsă de omogenitate în vocabularul gregorian asupra dorinței. Un cuvânt obișnuit precum ἐπιθυμία poate fi utilizat în sensul negativ de patimă footnote> nu este de a stinge dorința, ci de a o pregăti prin amplificare. Odată amplificată, tânjește după virtute și lumea spirituală<footnote Martin Laird
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
dezvoltării spirituale”<footnote Mark Hart, „Reconciliation of Body and Soul: Gregory of Nyssa’s Deeper Theology of Marriage”, în Theological Studies, 51, 1990, p. 451. footnote>. Din multe puncte de vedere, studiul persuasiv al lui John Behr pe marginea operei gregoriene De hominis opificio, susține revelațiile studiului lui Hart. Concentrându-se explicit pe antropologia inclusă în De hominis opificio, Behr arată modul în care primele cincisprezece capitole ale lucrării prezintă o perspectivă dinamică, ascendentă a creației. Baza „perspectivei ascendente” a Sfântului
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
proprii și, implicit, în puterea lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie nu recomandă persistarea în această stare, ci îl sfătuiește pe cel care trece prin criza deznădejdii să încerce, punându-și nădejdea în Dumnezeu<footnote Pentru a înțelege aceste aspecte ale misticii gregoriene, semnificativă este explicația pe care Sfântul Grigorie o dă celei de-a treia fericiri: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Mt. 5, 4). El socotește că aici nu e vorba nu numaidecât de cei ce plâng din
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
lui Moise, că i se va arăta spre cunoaștere fața Împăratului, Cel dorit trecuse, încât a scăpat de înțelegerea miresei ... Dar nu părăsind sufletul ce-L urmează, ci trăgându-l spre sine”<footnote Ibidem, XII, p. 276-277. footnote>. În viziunea gregoriană, virtutea „este atât osteneala, cât și recompensa celor care au obținut o”<footnote Idem, De Beatitudinibus, IV, P. G. XLIV, col. 1245C. footnote>. Dorința de Dumnezeu este bucurie, iar căutarea este vederea lui Dumnezeu. Aici rezidă poate răspunsul suprem la
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ale unei istorii a muzicii universale, cu o periodizare după Riemann, periodizare ce nu ține seama de date istorice, ci de elementele specifice ale creației muzicale: Cele mai vechi popoare de cultură și primitivii; Muzica elină; Muzica bisericească bizantină și gregoriană (romană); Trubadurii, truverii, minesingerii și meistersingerii; Muzica polifonică medievală; Stilul vocal acompaniat al Prerenașterii (1300 - 1470); Polifonia a capella și începuturile stilului instrumental: Palestrina, Ars Nova, Orlando di Lasso, școala flamandă; Epoca basului general (1500 - 1750); Vremea nouă. O altă
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]