392 matches
-
vechi, ce fusese înconjurat de un canal de apărare, acum secat, adăpostea, în fosta albie, zeci de terenuri de sport, parcuri, alei, băncuțe, lacuri. Podurile au rămas, arcuite peste oaza de verdeață, având fiecare tematica lui. Podul florilor, Podul cu grifoni, Podul patriarhilor etc. te invitau la noi și noi plimbări de relaxare. Turnurile vechi străjuiau cetatea și ofereau panorame de vis, în lumina soarelui sau la ceasul înserării. Trebuia însă să fii atent, căci, între 14,00 și 16,00
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
pe nume ,,Parma” și o sabie, renumita și mult temuta ,,Sica” cu care luptătorul putea lovi peste sau pe sub scut oferind lovituri imprevizibile. Coiful său, rotund, cu margini ridicate pentru a abate lovitura în lateral avea în frunte un mic grifon. Celălalt gladiator, numit Samnitul era un colos cu un scut mare dreptunghilar și curbat și era înarmat cu ,,gladius”, având pe cap un coif cu o creastă metalică și două coarne dându-i o înfățișare fioroasă. -Un pers pe nume
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Caravana îndoielii trece cu-ai ei bidivii, Printre gândurile mele cu aromă de stafii. Amintiri înfiorate mă cuprind ca într-un ștreang, Le resping, dar se revarsă peste mine, bumerang. Cruda moarte-mi dă târcoale cu-al ei rânjet de grifon, Eu o rog acut să plece, construindu-mi bastion Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin. M-aliez iar cu lumina, în decorul sideral, Ca să scap de agonia lunecușului banal. Mă
CARAVANA ÎNDOIELII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375384_a_376713]
-
buni, dar ce bem Inainte de moarte, Madeleine? De privesc în sus, nu se vede Nici un duh, cine poate, mai crede, Cine nu, se întoarce cu fața La perete, în geamăt. Și-ngheață. *** Pe pernă trec valuri și valuri coșmaruri, In aer grifonii fac tumbe, se strîmbă, Iar timpul petrece la alte petreceri Și nici nu ești sigur c-alungi pân-la zece. Prietenii-s umbrele altor prieteni, Iubitele multe trîiesc doar din rente, Scrii versuri, un prin cerșetor de atenții, In mers te
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
pardosit cu pietre. Procuratorul făcuse risipă de fonduri pentru mobilierul sălii ,,Augusta”. Scaunele, banchetele și canapelele cu capătul ridicat aveau tapiserii bogate și scumpe sprijinite pe picioare de bronz sau de lemn prețios închipuind labe de leu sculptate, sau reprezentau grifoni, lei înaripați ori acvile încrustate pe spătarele jilțurilor ori pe tăbliile meselor. Însă și reședința permanentă a procuratorului din Cezareea Maritima era dominată de același lux. Deși Ponțiu Pilat venea cam de două sau trei ori pe an la Ierusalim
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
14 ani, au profitat de ocazie, ca să iasă nestingheriți, cu bicicletele. S-au îndreptat spre poartă, la drum, din magazia de lângă turnătoria tatălui lor, unde țineau bicicletele și au luat-o la picior pe firul apei, în urcuș, până la cavernele Grifonilor, deasupra pădurii de conifere și foioase, de pe coasta nordică a muntelui. Acolo, aveau locul de întâlnire cu alți prieteni de seama lor. De aproape un an se întruneau și se pregăteau pentru misiunea ce le fusese încredințată de către Veghetori. Totul
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
lor. De aproape un an se întruneau și se pregăteau pentru misiunea ce le fusese încredințată de către Veghetori. Totul se desfășura cu cea mai mare discreție și toți cei din Frăție făcuseră jurământ de tăcere absolută, asupra argumentului. Numele cavernelor Grifonilor și al peșterii Felinarelor le aleseseră chiar ei și înlocuiseră numele cunoscute pe harta Frăției, pentru a proteja secretul locului de întruniri. Denumirile aveau conotații semnificative pentru Dragonii Stelari și se potrivea cel mai bine acelor locuri, unde se ascundea
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
coastă, în fața vreunui călător singuratic și de fiecare dată trimitea un mesaj oamenilor, înștiințându-i de vreo primejdie iminentă. Tinerii Dragoni Stelari avuseseră surpriza, că se treziseră de vreo câteva ori cu el în carne și oase, chiar în peștera Grifonilor unde ei se întâlneau. Nu-l văzuse nimeni intrând prin singura deschizătură pe unde se putea pătrunde în marea sală a peșterii. Părea că răsărise din stâncă. La început fuseseră uluiți de acea apariție neobișnuită, cu barbă lungă și pielea
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
aceasta misiunea încredințată Dragonilor Solari. Atât Eluanne cât și Patriarhul pe care îl întâlnise doar de vreo două ori, îi spuseseră că totul trebuie să se rezolve pe calea legilor umane și pentru ai instrui, Patriarhul se materializase în peștera Grifonilor, unde le vorbise tinerilor învățându-i să-și folosească puterile minții, pentru a sugestiona oamenii, să se opună și să lupte pentru cauza lor. Le răspunsese la întrebări și promisese că va reveni. Copiii erau entuziasmați și începuseră să creadă
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
ilustrată pentru copii și tineret, București, 1966; Pentagrama, București, 1967; Dincolo de zidul de neon, București, 1968; Un pește invizibil și 20 de povestiri fantastice, București, 1970; Povești de buzunar, București, 1971; Capcanele timpului, București, 1972; Dinții lui Cronos, București, 1975; Grifonul lui Ulise, București, 1976; Babel, București, 1978; Timp cu călăreț și corb, București, 1979; Imposibila oază, București, 1984; Xele, motanul din stele. O uluitoare aventură povestită pe îndelete în nouă capitole complete, București, 1984; Șase brățări pentru gleznă, București, 1987
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 36; Ov. S. Crohmălniceanu, „Pentagrama”, VR, 1967, 9; Paul Georgescu, „Un pește invizibil și 20 de povestiri fantastice”, VR, 1971, 5; Eugenia Tudor, „Capcanele timpului”, VR, 1973, 1; Dan, Proza, 134-136; Paul Dugneanu, „Grifonul lui Ulise”, o parabolă modernă, LCF, 1976, 37; Dana Dumitriu, Imagini mișcate, RL, 1976, 37; D. Micu, Două microromane, CNT, 1976, 42; Ioana Crețulescu, Fantezie și rigoare, LCF, 1978, 12; Sorin Titel, Un roman de anticipație, RL, 1978, 22; Dan-Ion
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
de o bursă la Basel, în Elveția. Debutează cu versuri ca licean, în placheta colectivă La poarta izvoarelor (1969), dar adevăratul debut îl reprezintă un fragment de proză tipărit în „Echinox” (1973). Prima carte personală, culegerea de proză scurtă Aripa grifonului, îi apare în 1980, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Refuzând afilierea și înserierea literară, V. rămâne atașat prin fire subterane de mediul literar clujean, precum și de programul desantist. Mai e prezent în „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
de două ori premiat în anul 2002, cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor și cu Premiul ASPRO, pentru volumul Sticla de lampă. V. se afirmă ca un autor reflexiv și profund, practicând în literatura sa o cumpătare ardelenească. Aripa grifonului reunește pagini compuse înainte de 1980, care se leagă și compozițional de altă vârstă a prozei actuale. (Laurențiu Ulici l-a inclus pentru această carte în promoția ’70.) Cel mai consistent volum al său rămâne însă Drumul spre Polul Sud (1985
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările și sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa grifonului, București, 1980; Drumul spre Polul Sud, București, 1985; Frigul verii, București, 1985; Atena, Atena!, Cluj-Napoca, 1994; Fals tratat de conviețuire (în colaborare cu Daniel Vighi și Wisky Andras), Cluj-Napoca, 2002; Sticla de lampă, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Joseph Conrad, Dueliștii, pref.
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Tismăneanu, Reinventarea politicului, Iași, 1997; Țvetan Todorov, Noi și ceilalți, Iași, 1999; Henry Miller, Zile liniștite la Clichy, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Înainte de volum, RL, 1978, 19; Ion Bogdan Lefter, Certitudinea debutului, VST, 1981, 1; Liviu Petrescu, „Aripa grifonului”, ST, 1981, 1; Manea, Contur, 238-239; Paul Dugneanu, „Drumul spre Polul Sud”, LCF, 1985, 24; Gheorghe Perian, „Drumul spre Polul Sud”, VTRA, 1985, 7; Val Condurache, „Drumul spre Polul Sud”, CL, 1985, 10; Ștefan Borbély, În spatele frontului, VTRA, 1986, 4
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Gheorghe sau un Coffin are curajul să se repeadă asupra unei balene. Să nu ne lăsăm înșelați de reprezentările acestei scene în pictura modernă, căci, deși făptura înfruntată de acel viteaz vînător de odinioară este înfățișată vag sub forma unui grifon și deși bătălia are loc pe uscat, iar sfîntul e călare - totuși, gîndindu-ne la marea ignoranță precumpănitoare în acele vremuri, cînd artiștii nu cunoșteau adevărata formă a balenei și gîndindu-ne că, la fel ca în cazul lui Perseu, balena Sfîntului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vechime aproape că le îndreptățește să fie considerate fosile. Pe tavanul de granit al unei încăperi din mape templu din Denderah a fost descoperit, în urmă cu cincizeci de ani, un planisfer sculptat și pictat, înfățișînd o sumedenie de centauri, grifoni și delfini, asemănători cu figurile grotești ce se pot vedea pe firmamentul zugrăvit de pictorii moderni. Bătrînul leviatan înota și el acolo, pe planisferul acela, cu veacuri și veacuri înainte ca Solomon să fie adus pe lume. Nu se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și Înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, Întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, În plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață În pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul Înlănțuit acolo, ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a pierdut partida chiar și cu propriul soț. Ea, în schimb, strălucește mai ceva decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se mutase În apartamentul lui Harry de pe Russian Hill În momentul În care el Îl declarase cuibușorul lor de nebunii. Era mai mic decât casa ei, și părea și mai mic deoarece servea drept adăpost pentru câțiva câini, inclusiv un grifon italian și un ciobănesc briard care erau cam de mărimea unor ponei. Știindu-l pe Harry expert În dresajul câinilor, se așteptase de la câinii lui să știe tot felul de trucuri folositoare, cum ar fi să aducă ziarul. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Miturile privitoare la căutarea nemuririi ori a tinereții veșnice vorbesc, așadar, despre un arbore cu fructe de aur sau cu frunze fermecate, care crește "într-un ținut îndepărtat" (în realitate, în lumea de dincolo) și care este păzit de monștri (grifoni, balauri, șerpi). Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de tip B - cel specializat în lupta împotriva mirmilonului, care este „țiparul ascuns între stânci”. Sica supina devine un fel de deschizător menit să învingă rezistența pasivă a adversarului. De altfel, tracul B are ca simbol o creastă cu un grifon, care este pe jumătate vultur, pe jumătate leu. Sica: sabie scurtă; era totuși mai lungă decât un pumnal. Arma predilectă a gladiatorilor, deoarece este rezistentă și ușor de mânuit. Fiind ușoară și având dimensiuni reduse, poate fi ascunsă sub haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va ataca arborele în apele Vurakasha 3. Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat sacrul, orice substanță reală”, la fel ca grifonii sau monștrii care „păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de strajă în jurul Pomului Vieții sau unui alt simbol al lui”4. Monștrii și șerpii se dovedesc în interpretarea eliadescă a avea o anumită relație cu sacrul. Ea nu este neapărat
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]