96 matches
-
carte a scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, Grijania, apărută anul trecut la Editura "Paralela 45", ne propune, sub forma unui "romanț" adaptat zilelor noastre o profundă și tulburătoare meditație asupra morții și, în același timp, viziunea unei lumi în care miracolul grijaniei și mântuirea sunt integrate în mod natural, și devin accesibile, într-o anumită măsură, prin scris: "să-ți aduc hârtie? Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a... mântuirii [...] ci har din harul lumii
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
scris: "să-ți aduc hârtie? Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a... mântuirii [...] ci har din harul lumii în general, bucurie din bucurie, plinătate... din plinătate..." O carte care se citește pe nerăsuflate, Grijania recompune, sub forma unor "manuscrise" și fragmente imaginare de jurnal adresate unui interlocutor necunoscut, în mod inevitabil lacunar, dar urmând o logică proprie viselor, în tradiția realismului magic, traseul biografic picaresc al lui Aristotel Cenușă, un antierou, "fost politic" care
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
Astfel, în procesul de vindecare printr-o veritabilă "cură de vorbire", o operă în permanentă facere, figura lui Aristotel se amestecă cu cea a tatălui, prezentul cu memoria, realitatea cu ficțiunea. Punctată de narațiuni și imagini asemeni unor memento mori, Grijania devine, am putea spune, o meditație barocă asupra morții: Când azi, ca și ieri, ca și mâine, de altfel, cu adevărat, își surâd, pe toate căile, semnele morții...". Mai mult, Aristotel, asemeni unui personaj baroc, își compune viața ca un
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
or fi crezând și sfânt, or fi așteptând să crape și să pună mâna pe moaște". Odată cu mântuirea vieții prin artă - căci, după cum învață Aristotel de la pictor, personaj cheie în biografia sa, arta "te învață să ajungi în rai" - taina grijaniei devine realitate cotidiană: după plecarea din casă, în urma lui Aristotel rămân pe masă pâine și vin, însemne vizibile ale prezenței divinului. În mediul acvatic al memoriei ("A plâns și azi: îi vine să plângă permanent, se abține cât poate, îl
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
după cum pare să ne sugereze această parabolă a vindecării, viața, la rândul ei o operă deschisă, devine narațiune exemplară prin actul salvator al rostirii - sau, în cuvintele autorului, "...La ora când sufletul se insingurează... Mărturisește, fiule. Mărturisește..." Liviu Ioan Stoiciu, Grijania (romanț), Editura "Paralela 45", 160 p., 18.000 lei.
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi văd, dom'caporal". "Bine că-i vezi, paștele și grijania lor... Fă, ca mine!". Ilie se aplecă peste patul armei cu o grijă deosebită, ca și cum ar fi vrut să-l ascundă la piept. Ochi îndelung, fără nici-o grabă, și trase un cartuș. Apoi mișcă închizătorul și mai trase unul. Pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Cătălino, mai adă una puicuță. - Ei, hai, bade Neculai. Oi fi eu puicuță, da’ matale tre’ să-ți zic sar-mâna că ți-o cam trecut vremea, așa zice parcă Mariana în versu’ ei. - Mă fierbi, adică...Iar pe aia, ah, grijania cui o făcut-o!!! - Numai rachiu de ai vrea, că pe mata nu te fierb, ești bătrân și aș strica două căruț’ cu lemne... dacă nu te-ai însurat când ți-o fost datu, de amu ce să-ți fac
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
încă din prima seară când, pe neașteptate, după ore petrecute-n amurg, lângă Soile, fusese invitat "la o linguriță de dulceață" și pătrunsese prima dată în casa vineție de pe Tunari. "Dumnezeul dumnezeilor dumnezeilor dumnezeilor mă-ti de Dumnezeu! Pastele și grijania mă-ti de Dumnezeu!" Jean parcă-nnebunise. Țopăia cu fața spre cer, cu limba scoasă de-un cot, cu mâinile depărtate de trup ca un titirez. Încerca să prindă-n gură cât mai mulți stropi din ploaia cu soare, venită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o soluție și mai nenorocită, nu mai e Potaie, în schimb la post se află Picioruș de Ghips, iar în cel mai scurt timp, o să-și facă apariția și Mortăciune, scos de la naftalină, tovarășul general în rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip de treizeci și cinci de ani, cu părul tăciune, înalt și foarte spătos, persoana în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș parțial ars, prima fereastră de lângă burlan. Grijania mamii lui de bandit, îl nimeri pe dom' sergent, pâinea lui Dumnezeu! Darie măsoară din ochi distanța până la biserică și cei 10-15 metri până acolo i se par o distanță enormă. Dar copilul este în mare pericol și trebuie salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și fumul la ochi nu folosește, așa boala, căzând în trup, mâhnește inima." - Da' dumneata, fiule, nu mănînci? întrebă părintele pemoș Costache. Bea colea din vinul ăsta. Are porc de câinele cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus în grijanie. - Tata a fost cam bolnav, explică Otilia, nu are voie sa abuzeze. - Așa?! se miră părintele, dând vinul din pahar pe gît,n-am știut. Însă a uza nu e a abuza. Vinul bun se dă și la boală, așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd se termină lecția. Dumneata ai venit cu recomandarea că ești un elev foarte talentat. Unde-ți ascunzi acest talent?“ „Grijania mă-tii de Sánchez Conchha“, spuse În gînd Julius, dar din nou Își dădu seama că trăsese În altă țintă. Frau Proserpina se ridică În picioare și se Îndreptă spre scaunul desfundat pentru a-și pune Încă un șal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ți-a dat ție și covrig, și nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr! Grijania lor de țânci, făcea el pe supăratul. Dar copiii înțeleseseră că nu era supărat pe nici unul dintre ei și, ca să-i facă plăcere, îi arătau cât de repede au învățat și vorbele, dar și melodia noului cântec. Mai curajoși, cei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tale" am auzit clar în mintea mea... Cuvinte minunate, cuvinte simbolice! Într-adevăr! De-aici avea să iasă povestirea De la noi la Cladova, cu care părintele s-a mândrit mult. În ea, un preot are puterea de a împărtăși cu grijanie și nu cu altceva o femeie care murea după el. Când am citit demult această nuvelă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum e posibil, îmi ziceam, că conceapă cineva o asemenea mistificare a sufletului unui biet preot, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fiecare naștere, erau nevoiți să-i preia obligațiile de serviciu, prin extindere de sarcini, pentru un întreg trimestru, perioadă echivalentă cu concediile ei de lehuzie. Dar, ce să-i faci? Mama și copilul, pe primul plan! Grija față de ei, tovarăși! Grijania mă-si de... trebușoară! Adevărul este că îngrijorarea a cam pus stăpânire și pe cei doi soți și că această stare de spirit s-a transmis și în rândul copiilor prin te miri ce telepatii. Mai ales fetițele cele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prispă numai niște căcăraze, mă cuprinde tristețea... Și hai, fă, la strujac! Că, unde-s patru, a mai mânca și-al cincilea!... Bine, țigane! Așa să fie!... Așa să... Așa... Așaa... Aș...aa... A-aaah...Aaaah... Ignoranță Tu-ți vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti de derbedeu! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! Ce! Credeai că nu te găbjesc, mă șmecherie de trei parale! Nenorocitule! Scârnăvie nevrednică ce ești! Ia poftește tu la tata să te măsoare el pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a apucat să-i aplice, că nemernicul a scăpat pe fereastră, pe care furiosul tată n-o luase în calcul pentru a o asigura corespunzător. Așa răcorit numai pe jumătate, tata Silvestru a repetat cu năduf: Tu-ți vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! La așa comédie, nevasta-mama numai și-a potrivit mâinile ca pentru rugăciune. Ca să vezi tu, Savetă, că împielițatul aista de fecioraș, după ce că nu învață, mă mai face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva mare și cu moț prin minister... Da' el, după ce se ospătează cum scrie la carte, râde până la lacrimi cu alte podoabe de teapa lui pentru potlogăriile săvârșite... Îi dau eu lacrimi, părinte!.. Să le verse cu găleata! Vangheau! Și grijania! Și vascrisu! Ptiu, Doamne iartă-mă! Și și-a strâns pumnii sub formă de măciuci și buzdugane, și a plecat în mare grabă către casă, punându-și pentru prima dată întrebarea: De ce oare școala de la Cluj o fi atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni? Spune, mă, grijania mă-ti! Cine te-a plătit, sănătocule, să arzi mânăstirea? Spune ce jâdan împuțit, cine ți-a sucit mințile? Cruciulița mamii lor de masoni, nici în creierul munților nu ne este îngăduit să trăim! Nimeni, părinte, jur că nimeni. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]