95 matches
-
tacticos să-și confecționeze, cu mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după un butuc aflat în apropiere și așteptă, zâmbind ștrengărește, cu ochii țintă la ușă. Mama intrase deja în casă, bombănind de una singură ceva legat de „grijanie” și „brăcinar”. De la geam pândea o zgâtie de fată de vreo patru anișori, blondă cu ochii verzi, cu părul inelat și pielea albă ca laptele. Era Măriuca, sora cea mai mică a lui Ionică și frumoasa familiei, pe care o
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
strânsoare și-l trânti pe unul dintre ei de perete. Omul, furios, scoase un pistol din buzunarul hainei și îl îndreptă spre el. Lui Niculaie atâta îi trebui, ca să se înfurie și mai tare: - Te pui cu mine, mă hoțule? Grijania mamii voastre de bandiți! Nu vă mai satură Dumnezău! și sări ca un ghepard la atacator, să-i ia arma din mână. - Niculaie, ogoaie-te, mă! Dă-o-ncolo de pădure, ducă-se pă pustii! strigă Ilona cât o ținu
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
mergi omule, ce-ai mai rămas? scriu despre vindecare strigă sufletul la întâmplare din victimă în pradă iubirea poposește vine un ceas înlocuiește visul îndepărtata fire reneagă nemurire copilăria vine și se așează-n prag prea multe voci la rând...grijania, grijanii, de foame nu mai plânge Dumnezeu întoarce privirea mai departe răsucește-n palme un destin îndeasă pe gât prea multe lacrimi apoi tot El șoptește ca să duci: învață să plângi, învață să taci, să duci, să duci... singurătatea a
UNDE EXIST? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371105_a_372434]
-
omule, ce-ai mai rămas? scriu despre vindecare strigă sufletul la întâmplare din victimă în pradă iubirea poposește vine un ceas înlocuiește visul îndepărtata fire reneagă nemurire copilăria vine și se așează-n prag prea multe voci la rând...grijania, grijanii, de foame nu mai plânge Dumnezeu întoarce privirea mai departe răsucește-n palme un destin îndeasă pe gât prea multe lacrimi apoi tot El șoptește ca să duci: învață să plângi, învață să taci, să duci, să duci... singurătatea a ales
UNDE EXIST? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371105_a_372434]
-
aprins lumânarea atunci când și-a dat sufletul, solicită preotului ca la ectenie (rugăciunea de pomenire) să adauge "mort nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare". Într-adevăr, Biserica ne învață că "trecerea cuiva din viață fără pocăință, mărturisire ori spovedanie și fără grijanie (adică fără ultima împărtășanie, înainte de a-și da sufletul) este considerată, socotita, pe drept cuvânt, nu doar ca o mare pagubă pentru sufletul celui răposat, ci și un mare păcat pentru cei ai lui, rămași în viață, dacă lucrul s-
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Nu am căutat că înțeleg tainele voinței divine, am mers pe drumuri goale și murdare căutând viața și-am dat peste oameni. Nu am căutat să înțeleg omul, vocea strigată, mâna ridicată, ultimul cuvânt grijania, grijania...O imagine imprimată în ochi de copilă, care o găsesc în goliciunea drumurilor mele. Nu am căutat fericirea ca să pot zâmbi, știam că după surâs venea mereu plânsul. Am îngropat lacrimi în pământ, lângă urzici, le-am astupat cu
...MIROS DE IUBIREA TA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/373076_a_374405]
-
para de întărire și întărâtare a spiritului care cică urma să testeze voința și caracterul omului pentru a confirma „orientarea” și abia după vre-o doi ani de stagiu în postura de „mucles și de lemn Tănase” înmânarea carnetului roșu ... „Grijania mă-sii de treabă, nepoate, mai conchise printr-o pierdere evidentă de ton și răsteală, că n-am avut minte nici cât găina să-l fi priponit când trebuia, făcând aluzie mai mult decât străvezie la „fugarul” sau „dispărutul” de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
de toate. Tu să crăpi mai repede. Lui moș Ion îi pierise glasul. Scotea numai gâjâituri: hââ...hâ...ââ...â... Stancu s-a enervat și mai tare: Ce tot bolborosești acolo? Mă-njuri, ai? Nu-ți convine ce-ți spun. Grijania mă-tii de boșorog! Nu m-a lăsat fie-ta: „dacă așa vrea tăticuțu”...Și mafioții ăia de fii ai tăi, scumpii mei cumnăței. Am înghițit și am tăcut. Da´...nu mai pot, bă, nu mai pot. Să vorbească legea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
glumea și nu se râdea ca altădată. * Venisem de la biserică, unde sora mea mai mică se dăduse în „spectacol”. În brațele mamei și în fața preotului care ținea în mâini potirul și lingurița, n-a vrut să deschidă gura să primească grijania. Dintr-o dată devenise agitată. A început să plângă și dând din piciorușe, s-a prins cu mâinile de gâtul mamei și-a întors capul peste umărul ei, până au renunțat. După atâtea rugăciuni și o noapte de neodihnă, preotul era
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și reminiscențele arhaice, încât geneza individului reface pe cont propriu experiența civilizatoare a umanității. Fără a fi o anexă a poeziei, proza lui S. își probează apartenența la același repertoriu tematic. Spațiul narativ rămâne, în toate romanele - Femeia ascunsă (1997), Grijania (1999), Undeva, la Sud-Est (2001) și Romanul-basm (Trup și Suflet) (2002) -, microuniversul rural, în care se petrec o serie de evenimente ieșite din comun. Și totuși, nu insolitul evenimențial alcătuiește miza acestor cărți, de vreme ce autorul nu se sfiește să își
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
caz halucinantă. Faptul se observă pretutindeni: în Femeia ascunsă e vorba de obsesia lui Alecu Florea pentru „Femeia din Vis”, care îi acaparează ecranul interior după ce a fost abandonat de soție și după ce și-a ratat chiar și sinuciderea; în Grijania - de revelațiile, reveriile și coșmarurile pe care le resimte Aristotel Cenușă după ce a fost maltratat de ceilalți călugări de la Schitul Frumoasa; în Undeva, la Sud-Est - de intensa criză erotică pe care o parcurge Gheorghe Ispas; în Romanul-basm (Trup și Suflet
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
1989; Poeme aristocrate, pref. Marin Mincu, Constanța, 1991; Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piața Universității, București), București, 1992; Singurătatea colectivă, București, 1996; Ruinele poemului, pref. Marin Mincu, Constanța, 1997; Post-ospicii, postfață Ștefan Borbély, Botoșani, 1997; Femeia ascunsă, București, 1997; Grijania, Pitești, 1999; Poemul animal (crepuscular), pref. Ion Pop, Deva, 2000; Undeva, la Sud-Est, Iași, 2001; Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal, Pitești, 2002; Romanul-basm (Trup și Suflet), Cluj-Napoca, 2002; La plecare, București, 2003. Ediții: Poezia Taberei, pref. edit
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tale" am auzit clar în mintea mea... Cuvinte minunate, cuvinte simbolice! Într-adevăr! De-aici avea să iasă povestirea De la noi la Cladova, cu care părintele s-a mândrit mult. În ea, un preot are puterea de a împărtăși cu grijanie și nu cu altceva o femeie care murea după el. Când am citit demult această nuvelă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum e posibil, îmi ziceam, că conceapă cineva o asemenea mistificare a sufletului unui biet preot, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când au scos sicriul din curte, ultimii masculi Taubergheri cloncăneau: la groapă cu hoașca! uite ce-a putut să facă, s-a atins de averea noastră, grijania ei de ramolită. În casa din mijloc ne-am instalat ca într-o baie turcească. Maică-mea seca patru litri de vin pelin pe zi și se otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
neprihănite, ceata izbucnește în urlete - huoo! huoo! Uite că a răsturnat farfuria! Zuza, Zuza! În pizda mă-tii, lasă cârnații jos! Coană Lenuța, stai în poartă, să nu fugă! N-o lăsa, Fane, uite că-l înghite, n-o lăsa! Grijania și parastasu’! E hoți, toți e hoți! C XII Conținutul fișierului cu pricina nu putea fi decât o glumă revanșardă, ori o răzbunare glumeață. Cosmin prefera s-o ia ca atare, bazându-se pe faptul că nicăieri în fragmentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stăruia mirosul de la fabuloasele plăcinte ale lui Mama, acum amestecat cu duhoarea urinii de pisică. Am ieșit pe holul blocului și, de la parter, am auzit, printre urletele lui Mick Jagger, glasul hârâit al austriacului cu cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cercetător. - Fă și tu așa, Ivan! strigă. Fă cruce după mine. Boje,Cristu! Apoi tăcu, și toți trei își pironiră privirile pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai binecuvînteze? - N-are a face. Când omul trage să moară, nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul locotenentului nu s-a lăsat așteptat. În timp ce se deplasau spre locul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
m-au schingiuit ca pe Hristos!!! Lasă de la tine, că Dumnezeu multe iartă. Uită și tu. lerte-i Dumnezeu dacă poate. De uitat nici nu poate fi vorba. Prea mi-au călcat în suflet cu ciubotele și m-au făcut neom! Grijania mamii lor!... În sâmbăta ceea, chiar din zori a pornit o ploaie rece care încet-încet s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să nu dai un câine afară, cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe, încercând - ca niciodată - să îngaime un cântec: „Ș-am să beau hătu-i amaru’, pân-oi bea boii și carul... Grijania mamei lor de blăstămați!” Mergea cu bărbia în piept, pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sa. Și, fiindcă nu numai artistul creează opera, ci și el e creat de ea (mă rog de tine, /naște-mă - o imploră pe Galateea eul stănescian), Poetul își dezvăluie obârșia: Pe mine așa mă naște Arta. În chinuri. În grijanie! În orice zi! Inocența, spiritul ludic, un exacerbat simț al umorului escamotează tragicul, fără a ignora niciun moment contiguitatea acestuia, fiindcă, asemenea lui Proust, schimbând firește proporțiile, poetul român face din propria existență și din cea a celor apropiați un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd se termină lecția. Dumneata ai venit cu recomandarea că ești un elev foarte talentat. Unde-ți ascunzi acest talent?“ „Grijania mă-tii de Sánchez Conchha“, spuse În gînd Julius, dar din nou Își dădu seama că trăsese În altă țintă. Frau Proserpina se ridică În picioare și se Îndreptă spre scaunul desfundat pentru a-și pune Încă un șal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]