275 matches
-
plapumă verde, verde de tot . Și Vadul după ce parcă îmbracă Cetățaua cu zâmbetele caselor frumoase , ridicate de-a lungul poalelor ei , până când drumul ce vine de la Dej se ramifică în două: o parte luând-o în lungul Someșului spre Valea Groșilor și Fodora , iar cealaltă luând-o perpendicular pe firul Someșului și parcă înconjurând Cetățaua cu un brâu țesut din vise ardelene în partea de miază-noapte , drumul trecând înspre apus și înspre Bogata de Jos , Curtuiuș , Bogata de Sus și Calna
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
noii construcții statale, prin dezvoltare economiei și orașelor, organizarea administrației, întărirea apărării, constituirea ierarhiei bisericești superioare. Sub Petru Mușat (1374-1391), urmașul lui Lațcu, de pildă, s-au construit cetăți și mănăstiri de piatră, s-au emis primele monede ale țării (groșii de argint), s-au închegat primele orașe-târguri, a fost organizată cancelaria domnească, s-a instituit prima mitropolie a Moldovei, la Suceava, noua capitală a statului, devenită reședință domnească și mitropolitană. Mitropolia Moldovei Istoriografia noastră de până acum susținea că, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșit începui a crede că cinci mii de ani omul nu și-a nemerit elementul și că adevărata lui preursire și vocație este de a fi fiert sau fript. în sfârșit intrarăm în adevărata baie. Acolo aburii era așa de groși încît la început nu putui să mai zăresc nimic, și căldura era atât de nesuferită încît [î]mi venea să leșin. închisei ochii și mă lăsai să facă ce-or vrea cu mine. Băiașii mă mai duseră câțiva pași, apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cufurita (loc mlăștinos), Pișetoarea (vad cu mici cascade), Țuțuroiu, Apa Spânzurată (cascadă); - după caracterul aurifer: Arieș, Zlata, Zlaști, Zlătia; - după caracterul pădurii din bazin: Valea Arinilor, Arănieș; Valea Bradului; Valea Salciei, Răchiți, Valea Stejarului; Valea Teilor; Alun, Aluniș; Paltinu; Valea Groșilor; - legat de anumite viețuitoare din apă: Ierboasa, Peșteana, Peștiș, Peștișani; Broșteni; Raci, Raciu, Valea Racilor; Brebu, Brebi, Brebina (Pîrîul cu brebi - castori); Vidra; Vidraru (Pîrîul cu vidre); Rața; - legat de intervenția omului: Săpata, Șanțu, Râu de Mori, Valea Morii, Ieruga
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Cerul era senin. Cel puțin, părea senin, întrucât avea acel albastru închis al nopții de demult, în care stelele scânteiau și luna domnea în împărăția ce a fost cândva a soarelui. Acum, erau nori. Nori toxici, subțiri, dar îndeajuns de groși pentru a nu lăsa să se vadă luna. Păreau o pătură ce învelea orașul adormit, care mai tresărea din când în când, în momentul în care o mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor luate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spațiu la un moment dat... și eu am țîșnit imediat. De partea cealaltă, chiar vizavi de cabina telefonică se Înșirau de-a lungul străzii niște platani.. Scoarța aspră te făcea să crezi că sînt bătrîni, dar nu erau suficient de groși ca să te poți ascunde după ei. La vreo cinci-șase pași de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă Între un magazin mic de pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil, de-a fi discrete, în timp ce doi bărbați, groși și foarte volubili, așezați față-n față, lângă geam, erau preocupați de politică, în care se arătau competenți, se aprobau, se gratulau reciproc, fiind de acord amândoi că reforma agrară din primăvara anului anterior fusese o greșeală, deoarece „nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
frecvența sunetului produs de vibrația aerului dintr-un tub sonor depinde numai de lungimea acestuia. Ea nu va depinde de forma axei tubului, de diametrul tubului sau de materialul din care sunt confecționați pereții (cel puțin dacă sunt suficient de groși pentru a nu fi deformați de vibrațiile aerului). Din punct de vedere al formării undelor staționare, un tub sonor deschis se comportă ca un tub liber la ambele capete. La capetele tubului apar anumite perturbații care fac ca frecventa sunetului
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit, care te întrebau unde ți este punga cu parale. Și să te fi ferit Sfântul să n-o fi scos la vreme!... Codrii Buciumului, cu goruni nemăsurat de groși, se întindeau până în mahalalele Iașilor. Și în cuprinsul lor Dumnezeu a lăsat doar o poiană, anume parcă pentru a fi un ochi de lumină în întunecimea codrilor; poiană care s-a numit „Poiana Vlădicii”. ― De ce i-au pus numele Poiana
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
arhimandrit și egumen al mănăstirii Barnovschi, chir Iacob, precum cele trei prăvălii pe care le-am făcut pe locul acestei mănăstiri, în incinta acesteia, dacă au ars în incendiu le-am vândut așa cum au rămas, trei de piatră cu 800 groși,... împreună cu vechea datorie mănăstirii”... “1787 iulie 15. Ioanis Potegutos adeveresc cele de mai sus, și iată și degetul meu.’’ Om hotărât. Ce mai? “Iată și degetul meu!” --Aș vrea să umblăm puțin și pe lângă mănăstirea Sfântul Sava. --Da’ cine ne
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acasă. Când pleci dintre ai tăi, dragii mei, În tinerețe, rămâi să te lupți pe viață cu nostalgia! De când am plecat, am continuat, În toți acești ani, să mă visez noaptea În orașul acela patriarhal cu duzi, uite cât de groși. Duzii sunt prea puțin băgați În seamă aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe sămânțoase, cu mare trecere În copilăria mea săracă, umpleau tot caldarâmul, cădeau În pălăriile domnilor ce coborau, puși la punct, din mașină. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-său și Încheiară discuția. Și apoi, cînd, după toate cele Întîmplate, ajunseseră Înapoi În siguranță, cu colți cu tot, și aceștia erau proptiți, cu vîrfurile atingîndu-se Între ele, de zidul colibei din nămol și crengifiind atît de mari și de groși Încît oamenilor nu le venea să creadă nici cînd Îi atingeau, și nimeni, nici măcar taică-său, nu putea ajunge la locul În care colții se curbau Înspre vîrfuri, cînd el, Juma și cu taică-său se Întorseseră ca niște eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
orânduite treburile vămilor. Când a sfârșit toate acestea, și-a îndreptat fața către mine și a grăit: Scrie, diece: „Iar cine merge spre părțile tătărești va plăti pentru 12 cântare, în Suceava o rublă de argint, în Iași treizeci de groși și în Cetatea Albă o jumătate de rublă de argint...” Apoi, vodă a înfățișat orânduiala ce trebuie păzită cu strășnicie privind pe negustorii din Liov, pentru că așa a făcut așezământ cu ei... Când domnul a sfârșit ce avea de spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i o propunere mai rezonabilă, Smith, rosti Kent. - Deci, te-ai declara mulțumit, Kent, dacă l-am închide într-o cușcă? Kent rămase pe gânduri o clipă, apoi răspunse, cu o undă de regret: - Da. Dacă niște pereți de microoțel, groși de patru degete, nu vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i putem da pe mână întreaga navă. Grosvenor, care rămăsese în fundul încăperii, nu se amestecă în discuție. În raportul lui către Morton, el respinsese ideea de a-l vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înțelepciunea veche încă mai e bună la ceva, dacă mai poate fi de vreo utilitate ignoranței moderne, să amintim împreună cu ea, discret, ca să nu râdeți de noi, că atâta timp cât va exista viață, va exista speranță. Da, e adevărat, oricât de groși și de negri ar fi norii deasupra capului nostru, cerul, acolo sus, va fi mereu albastru, dar ploaia, grindina și fulgerele vin mereu în jos, omul nu știe ce să gândească când trebuie să se înțeleagă cu științe din acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care nu ai Încredere. Nici eu nu Înțeleg, dar ce-mi pasă? Eu Îl știu pe Dogon. Uite. Îmi arătă Câinele Mare, care abia ce se ridicase pe cer, târându-se pe deasupra acelor copaci grozavi de mari și de groși, ca niște uriași bolovani din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știe de către care creștin, Buhuși. O fabrică, pentru vremea ei, destul de modernă. Aici se produceau cele mai de calitate și mai fine stofe, ale timpului, din care se făceau costume de haine, pentru oameni subțiri la gust, la pretenții, și groși la pungă. Stofele nu purtau, Însă, denumiri românești, ci, englezești. Și, Întreaga lume, știa, că așa sta scris pe valurile de marfă, că, aceasta, deci, nu este produsă la Buhuși - România, ci, cine știe unde, prin părțile Angliei. Miile de muncitori din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare și o altă pasăre prevestitoare, cucul: "Deschideți, boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe pervazul ferestrei, / A zis cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
3l. DIN BERLIN LA POTSDAM (cca 1875 ) Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se știe, Dară nu se știe încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de dimineață Cu un taler și doi groși... Și de gât cu blonda Milly, C-ochi albaștri, buze roși. Zice Brahma, tata Brahma, Cumcă lumea asta nu e De cât arderea-unei jertfe Într-o vecinică cățue. {EminescuOpIV 489} Am aprins și eu luleaua Și jertfesc lui tata Brahma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apelativului geografic care a stat la baza toponimului vechi cu numele proprietarului care deține satul; înlocuirea entopicelor cu nume de grupuri umane (Poiana înlocuit cu Poie nari); schimbarea naturii termenului (Groși devine Vînăta, după dispariția trunchiurilor rămase după defrișare, numite groși, poate și pentru a evita „poreclirea“ colectivă a locuito rilor); înlăturarea confuziilor omonimice (două localități omonime, Petrești, și-au schimbat denumirea în Tîrgu Bengăi, respectiv Petreștii Scurtului); stabilirea în zonă a unor populații imigrate din altă parte (nume ca Hobița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un deal în Vaslui, un pîrîu în Mehedinți și un Făgărașul nou în județul Constanța, (probabil cel aflat astăzi în județul Tulcea). Tradiția maghiară îl explică prin etimologie populară, din fagaras, „monedă de lemn (< magh. fa „lemn“ și garas > rom. groș, „monedă austro-ungară“), fiindcă muncitorii care au muncit la construirea cetății ar fi fost plătiți cu „groșițe de lemn“. Pornind de la această legendă, cetatea a fost supranumită latinește Lignopolis, ceea ce, în glumă, putea fi adevărat, dar cu referire la o parte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bun regulează prin o convenție închieiată cu negustorii din Lemberg negoțul de import, esport și tranzit. Acolo se zice: Esportînd mărfurile spre părțile tătărești (Crimeea) se va plăti de la 12 cîntare: în Suceava 1 rublă de argint, în Iași 30 groși, în Cetatea Albă (Akkermann) jum. rublă de argint; iar mergând nu prin Cetatea Albă, ci prin Tighina, se va plăti aicea vama Cetatea Albe. Alexandru cel Bun era tătar! La anul 1420, ierodiaconul rusesc Zosima, călătorind către Sfintele Locuri prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
explicate global printr-un simbolism erotic simplist. Se cunosc divinități mediteraneene, reprezentate ținând un șarpe În mână (Artemis arcadiană, Hecate, Persefona) sau cu părul format din șerpi (Gorgona, Eriniile etc.) Tatăl unui băiat de-nsurat Îi dă acestuia o sută de groși, ca să se ducă la oraș să muncească, să facă bani și să se căsătorească. În drumurile sale, de la o Întreprindere la alta, flăcăul Întâlnea, de fiecare dată, același om cu o ladă de vânzare, care spunea: Cine o s-o cumpere
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]