164 matches
-
morți în jur cât vedeai cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o țin într-un scandal, dacă trântesc lucrurile, tropăie, grohăie, vorbesc toți odată; sunt exagerați și când dorm. La orice soluție m-aș fi gândit, până la urmă, tot otrava mi se părea cea mai scuzabilă. Într-o zi, s-au mutat. Mă pregătisem pentru un calvar de durată, iar ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nărăvași), cai (de la trier*), boi etc. nu se pune pe foc, căci porcii capătă brîncă, cînii turbează etc., iar stăpînul va purta pe cealaltă lume juguri grele în gît. Cînd cineva taie un jug de la porci, cînd moare, omul acela grohăie ca porcii. Jugul boilor nu-i bine a-l lăsa peste noapte afară, ca să nu se spurce cînii pe el, căci la din contra, boii capătă zgaibă, adică un fel de rapăn* la grumaz. Femeile să nu pășească peste vreun
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mai târziu, pe trotuarul aceluiași club, un moment insolit. Patru membri ai unei formații heavy- metal se lăsau fotografiați de fanii lor având ca fundal rândul aflat dincolo de șinele de tramvai. Vajnicii muzicieni ridicau degetul mic și arătătorul în aer, grohăiau scurt, dădeau din cap, fluturau pletele lor lungi până la brâu - în fine tot arsenalul obișnuit al „metaliștilor”, pe care l-am cunoscut atât de bine la începutul anilor 1990, în mediul căminelor studențești. Oamenii aflați în rând, strânși de gardurile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dreptul la replică? „L-am primit. N-am avut timp să-l citesc. Nici mâine n-am timp. Poate poimâine”. Totuși, are de gând să-l publice, sau cea care îl solicită trebuie să apeleze la instanțele judecătorești? „Auzi, măi”, grohăie plictisit heruvimul, „poți să trimiți poliția, salvarea, pompierii, nu mă interesează... La revedere”. Vezi bine, puțoiul zilei nu are vreme să se facă respectat. Tot ceea ce vrea e să fie temut. I-a spus lui bosu’ că „marele gazetar n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
povestit basmul cu un fiu de împărat care, printr-o vrajă, fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal, pielea mi s-a acoperit cu peri aspri și am început să grohăi. Dimineața mi-am cercetat atent corpul. Catharsis Uneori, noaptea, mă pomenesc plângând în tăcere, dar n-aș putea să spun pentru ce. Plâng în singurătate, fără nici un motiv aparent. În acele clipe mă simt întocmai ca un copil care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noaptea. După efectuarea „capului limpede”, la întoarcerea acasă, am auzit pe stradă zeci de măscări și obscenități. În întuneric proliferează o limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că, în pronunția lui Capote, understand devine inner stain (pată lăuntrică), iar White House devine wide ass (cur lat). Hoffman e un maestru al efectelor vocale (oricît m-aș spăla în urechi, nu pot să scap de amintirea rostirii scîrboase, grohăit insinuante, pe care personajul său din Talentatul domn Ripley o dădea întrebării : Cum merge voyeurismul, Tom ? ) și sunetele pe care le produce în Capote (cuvinte care dau din coadă ca pudelii unei babe, cuvinte care se sting ca niște vrăbii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
casele cu acoperișuri de paie locuite de waregangi și grajdurile, împrejmuite de cercuri concentrice de grădini, vii, livezi de măslini și ogoare de cereale, legume, in și cânepă. După pășuni, oriunde te-ai fi dus, reîncepea pădurea, la liziera căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la oarecare distanță una de alta și toate împrejmuite cu garduri din pari, crengi și nuiele împletite. Aceste ocoluri, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întrebat: - Te-ai înhămat la treaba asta din dragoste pentru Rotari sau fiindcă îți dă ghes pofta de răzbunare? M-am întors în culcuș spre el și i-am răspuns: - Din ambele motive. Gundo a închis ochii cu un grohăit de consimțire. Dimineața ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Taică-meu și rabinul ne-au arătat doi saci dați prin smoală, precum cei folosiți pe nave. În fiecare se aflau veșminte de pelerin, începând cu pălăria rotundă vârfuită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Stătea acolo, pe marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr Încâlcit În cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau În spital ? i-am Întrebat eu. Grasu’ a dat din umeri. Deocamdată ți-au pus o sondă urinară ca să-ți monitori- zeze rinichii. Am pipăit sonda - abia atunci mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În acel loc ca să mă tortureze, pentru că spectacolul uman care se deschidea În fața ochilor mei era de-a dreptul horific, Încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătĂcite și semănau cu niște case părĂsite cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
copii nu cred că mai este vrun Doamne-ajută"! Purcelul care pleacă spre palatul împăratului împreună cu tatăl adoptiv este amuzant: "Purcelul, atunci, de bucurie, mai dă un ropot pe sub laițe, apoi se ia după moșneag și, cât colè, mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos". Scena în care bătrânul i-l prezintă pe porc împăratului spunându-i: "acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul" este o mică capodoperă de confuzie comică. Și aici avem tot un mit
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio analiză serioasă nu produce elita românească, în afara unor panseuri care masează eul celui care scrie îngrijorat de o realitate pe care, culmea, o neagă. Dacă s-ar putea, mulți din marii noștri analiști ar înterzice sociologia și
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țâțânile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată în spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii șcareț își făureau lanțurile utile”; în sfârșit, „viața care grohăia între rufele întinse, între dosarele civilizației”, „cârdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Otto și dantelăreasa” de Bogdan László, un dialog intertextual cu opera lui Tolnai Ottó; îți mai rămîne în minte frumosul poem despre moarte al lui George Szirtes, al cărui „să zicem” amintește de tulburătorul „și totuși” arghezian; imaginea delfinilor care „grohăie cîntece răsunătoare, de propagandă” din poemul lui Demény Péter; poemul scurt „dacă m-aș îndrăgosti de cineva” de Pál Dániel Levente: „dacă m-aș îndrăgosti de cineva/ mi-aș dori să fie drept-nevinovat/ i-aș tăia mîinilepicioarele/ l-aș plantă
11 poeți maghiari contemporani by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5513_a_6838]
-
Hi-hi-hi! Așadar: toate televiziunile ne dau știre că suntem în vremea Ignatului; reporterii-albine ne aduc de prin satele patriei nectarul imaginilor cu porcine care, abțiguite cu ,bihoreană" de ,70 de focuri" - conform instrucțiunilor UE și ale Cartei cu drepturile omului, grohăie vesele duse cu vorba spre eșafodul improvizat din fundul ogrăzii. Mă rog... A, era să uit: aseară vizionam un talk-show unde se adunaseră cinci analiști politici pentru a pălăvrăgi cu competență timp de-o oră despre alegerile din PSD, când
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
inginerul silvic al ocolului ne invită la vânătoare. Am fost. Am văzut. N-am tras... Am privit doar cu binoclul, pitit după un fag. Hăituit de gonaci, un mistreț mare venea spre linia de trăgători, iar când s-a oprit, grohăind infuriat, tot trupul mătăhăos scuturându-se, l-am văzut prin lentilă, negru, împroșcând zăpada - nu se mai zăriră decât pulberile de nea sburătăcite... Era un solitar. Trei focuri. N-a căzut. Dâra de sânge suia o colină. Cobora o văiugă
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
oameni-viermi sau șobolani, de păduchi, ploșnițe sau căpușe. De bovine și porcine care au fost, cîndva, oameni. Pentru a acorda acestui registru o contextualizare adecvată, injuriatorii propun, de asemenea, o spațializare anume: o fermă, junglă, ogradă unde aceste animale mișună, grohăie, se zvîrcolesc. Și sînt arătate cu degetul de către cei rămași încă oameni, nemetamorfozați, adică. Al cincilea registru este acela religios; el poate fi religios-punitiv (incriminații sînt proiectați ca niște monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
visare o cumperi tu/ porțiunea mea de tăcere o cumperi tu/ porțiunea mea de un metru de doi o lași stelelor puturoase" (Piață...). Sau: "«Golem» strigă filozoful stînd pe tron în mijlocul/ Gropii de gunoi a orașului/ îmbîcsit în duhoarea porcilor grohăind" (Golem). Scatologia e la ea acasă: "o duhoare de metale în putrefacție/ bîntuind prin duminica orbului// oh lătratul de seară al îngerilor/ fecale de aur pe cărarea întortocheată a plîngerii" (Elegie). Ca și: "cerul să fie doar o calotă cu
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
melodia interpretată de Cezar Ouatu să câștige concursul Eurovision, organizat anul acesta în Suedia, pentru că și el a câștigat competiția națională, pe baza votului popular, asemeni politicienilor români. "Pentru ca așa fac și politicienii votați de români, la București rag și grohăie, la Bruxelles se dau toți contratenori , mai ceva ca Freddie Mercury", a mai spus CT Popescu.
C.T. Popescu, în ipostază inedită. Ascultă cum îl imită pe Cezar Ouatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79610_a_80935]
-
plecat cu Palme d'Or și premiul Fipresci pentru Secrete și minciuni. Mr. Turner este un domn masiv, greoi, supărat parcă pe toată omenirea. Mârâie tot timpul iar uneori, dacă nu are chef să scoată un cuvânt, ai impresia că grohăie. Nu e de mirare că, atunci când pictează, pentru că aceasta îi este meseria, scuipă direct pe pânză, pentru a dilua vopseaua. Numele lui întreg este J.M.W. Turner, nimeni altul decât marele artist care a anticipat impresonismul și, spun specialiștii, poate
Cannes 2014: Frumusețea naturii răzvrătite by Corespondență specială de la Magda Mihăilscu () [Corola-journal/Journalistic/79213_a_80538]
-
stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne trezim singuri în mijlocul pieții centrale/ plină de hîrtii și pîrîiașe de sînge/ nu e nimeni în jur, toți au plecat/ difuzoarele urlă în gol
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
la portieră, așa, bine, Roger închide portiera, vasul ocupă acum locul șoferului, în timp ce Roger a trecut pe jumătate în poala Jessicăi, acuma trage, cît de tare poți. Fudul mic, își spune în gînd doctorul, măgar obraznic, clătinîn-du-se pe piciorul liber, grohăind, în timp ce vasul se leagănă înainte și înapoi. Roger ține portiera închisă și privește atent în gaura în care a dispărut piciorul. - Dac-am avea niște vaselină, am putea... ceva să-l ungem. Stai! Stai așa, Pointsman, nu te mișca, rezolvăm
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete și talazuri ! Și, totuși, ce criză de blesteme! Chiar așa, Domnule Gellu Naum, singurul chior din Ținutul tău avea dreptate, «lumea a început să pută », și continuă tot așa, pute, pute, pute, pur și
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]