1,968 matches
-
fi murit cu adevărat. Magdeleine Leclerc nu se ține de cuvînt și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
în care toți cei șapte îmbracă costumul lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
femeie respectabilă este o sclavă a menajului, a familiei, a copiilor. Nimic rău în a găti, a spăla și a îngriji copiii, până când acest lucru este privit ca menirea esențială a unei femei. Printr-o practică multimilenară, începută desigur în grotă, o femeie este prin natura ei capabilă să întrețină un menaj mai bine decât un bărbat. Dar trebuie să fie o opțiune și nu o obligație. 7. Ai afirmat că te consideri «o bună românca”... Cum trebuie purtată aceasta etichetă
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
vară/ suplinind îngerii asexuați din întreaga Renaștere/ se fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie să fie citite doar în fumul cramelor./ A le citi în altă parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma e grota din care continuăm/ să ieșim. Iar
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie să fie citite doar în fumul cramelor./ A le citi în altă parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma e grota din care continuăm/ să ieșim. Iar și iar" (ibidem). Grație alcoolului vizionar dilatat (Stelaru: "Șapte Două elemente domină această producție tenebroasă, izvorîtă parcă din pana unui energumen: Verbul și Ochiul. Să le examinăm. Nu întîmplător, George Vulturescu se răfuiește cu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
și totul, și pietricelele, și bulgării de lut galben, era înghițit de vârtejul puternic al gurii de canalizare. Capacul ei de fontă, scufundat în apă, ducea către o lume subterană. Acolo unde lumina zilei nu pătrunde și unde labirintul de grote și de pereți jilavi, umplut de vuiet și de sâsâit, aducea a iad. Apa îmi plescăia în galoși și-l pescuiam în ultima clipă pe Trinidad, salvându-i de la catastrofă pe călătorii întâmplători. Era vorba fie de un scarabeu auriu
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
vechi de 2,5-3,5 milioane de ani, ceea ce îl face contemporan cu faimoasa Luci, strămoașa considerată a fi cea mai veche rudă a omului. În regiunea cu pricina, de unde s-a exploatat aur de-a lungul secolului XX, există grote care adăpostesc oseminte datând de milioane de ani. Culese de arheologi de sub pickhamerele muncitorilor, au fost depozitate în lăzi și nestudiate. Little Foot însuși a scăpat ca prin minune: doar câțiva centimetri l-au despărțit de ciocanele fatale. Abia după
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
câțiva centimetri l-au despărțit de ciocanele fatale. Abia după dispariția regimului de apartheid și de abandonarea mineritului, arheologii și-au putut relua lucrările. Tezaurul arheologic și antropologic este apreciat drept cel mai mare din lume. Pare limpede că labirintica grotă Sterkfontein, fostă mină, ale cărei galerii se întind pe 12 km, este leagănul umanității. În ce-l privește pe Little Foot, el mergea cu dificultate în două picioare, vâna, trăia în arbori, din teama de predatori, de unde ar fi căzut
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
cărei galerii se întind pe 12 km, este leagănul umanității. În ce-l privește pe Little Foot, el mergea cu dificultate în două picioare, vâna, trăia în arbori, din teama de predatori, de unde ar fi căzut, din pricini necunoscute, în grotă, aflându-și moartea.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-am întins pe un lemn, și-am așteptat să-nverzească.
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
conferința de la Doha. Picturile, în număr de 1000, reprezintă 425 de figuri animaliere ținând de 14 specii diferite. Peștera a fost descoperită în 1994 și închisă publicului până în aprilie 2015, datorită lucrărilor de conservare. A fost creată o replică a grotei la câțiva kilometri distanță, care va putea fi de asemenea vizitată. Costul operațiunii: 50 de milioane de euro. Se contează pe 350.000 de vizitatori din primul an.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2461_a_3786]
-
coloane de la Fatima,/ și chiar la statuia strălucitoare de lîngă stejar./ Pe altul îl știam de la Loreto, cînd plouase cu grindină,/ și noi am fugit căutînd adăpost, iar, în Domus Lauretanus;/ cu palmele desfăcute simțisem cum se preling șuvițele/ la grota Reginei Rozariului, pe maroniul stîncii lustruite/ de atingerea mîinilor de culoarea tuturor raselor planetei." în poemele mai tîrzii, după ce Umbria a fost atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Zacharias Lichter. în contextul discuției asupra acestuia din urmă am întîlnit o idee de mare aplicabilitate viitoare: Stranietatea asocierii dintre marxismul cel mai primitiv al Estului și gustul hipersofisticat, rafinat al contraculturii care ia naștere în interstițiile acestui marxism de grotă va asigura României un loc pe agenda noilor generații de istorici ai mentalităților." Caius Dobrescu face și o discuție mult mai atentă decît am întîlnit de obicei în jurul implicării/neimplicării intelectualilor în politică: "Deși într-un mod infinit mai puțin
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
interesantă, chiar dacă mai săracă evenimențial. Și avem două voci narative: în ramă, a Amaliei, unul din personaje, și a clasicului autor omniscient, în măsură să completeze și să ramifice discursul lăsat în suspensie de aceasta. Într-una din quasi inaccesibilele grote de la Montagnazza (Agrigento) cu deschidere spre mare, cîndva refugiu din calea piraților și a corsarilor turci, iar, de pe la 1850, "casă" pentru fugari și pentru năpăstuiții sorții, Amalia, pe vremuri doică în familia nobililor locali, își împarte sărăcia lucie și timpul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
mare succes, pelicula „Stăpânul Inelelor: Cele două turnuri“, este o aventură a binelui împotriva răului, plasată într-un timp al incertitudinilor, în ținutul Pământurilor din Mijloc. La sfârșitul părții întâi, datorită morții lui Boromir și căderii lui Gandalf într-o grotă din Khazad, componenții frăției sunt forțați să se despartă. Filmul „Stăpânul Inelelor: Cele două turnuri“ începe pe dealurile din Emyn Muil, unde hobbitul rătăcit Frodo și Sam descoperă că au fost urmăriți de misteriosul Gollum (Andy Serkis). O creatură abilă
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
îl vînaseră trei decenii: să-l execute sau să-l supravegheze. În rîndul gesturilor memorabile intră și seninătatea de a veni în întîmpinarea sfîrșitului: Titu Jubleanu le ajută pe Maria Ploaie și Ioana Arnăuțoiu să coboare din ascunză toarea din grota Rîpelor cu Brazi, și după ce le vede ajungînd jos nevătămate, trage în trupele de Securitate și apoi se sinucide. Un caz aparte este ilustrat de Florea Olteanu, procuror eliberat din magistratură din motive de insubordonare ideologică, care se hotărăște să
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
confuzie în care este scufundată acum mintea lui, spun ca și cum l-aș vedea în clipa asta pentru prima dată: — Domnul profesor Bazil Dumitrescu? În loc de un simplu Da, cum ar fi normal, bătrânul, cu un glas ca venit din adâncul unei grote (mi se întărește prima impresie, aceea că omul aproape nu mai e în stare să vorbească, izbutește cu mare greutate să articuleze cuvintele, iar timbrul îi este atât de scăzut că mai degrabă bănuiesc decât aud ce zice...), începe o
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
de poet, pentru că acestea sînt, oricum, ținute la „fondul secret“ al bibliotecii borgesiene, ci să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care jalonează culoarele înguste, întunecoase, misterioase ale labirintului (ipostaziat în cele mai diverse imagini: „litera ocultă“, „monahala grotă lexicală“, scara de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
arhaicitatea sa, al unei limbi bogate, ca de pagină cronicărească (vergin, manuscript, cetește, subt, văzum, tîngă, strein), locuri, figuri si topos-uri mitice (Galileea, Valea Iosafat, Bethleem, Yerihon, Salomeea, „regina harpă vidră dansatoare“, gnomii Nordului, „nuntașul incaș”, „decima wallhală“, Kali, „grotă senzuală”, zeița „neagră“ din mitologia vedică), realul, în ironic citat („Yahoo. «Veniți privighetoarea cîntă/ și liliacul e-nflorit». Poetul/ în mantă- albastră peste vremi Ascetul/ Atletul în poem visa o nuntă/ a cerului egal cu sine”, scrie Horia Zilieru în
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
de ce am avea nevoie de gură ca să putem vorbi, n-am putea oare articula cuvintele cu ajutorul timpanelor înălțând un imn îngerilor nebuni ce ne veghează din ceruri?! Semnele, metaforele lui George Vulturescu, spune distinsa doamnă Irina Petraș în prefața volumului Grota și literele, piatra, cuțitul, lemnul și ochiul sunt „un cod personal avar de decupare, de întoarcere înspre vârstele revolute, și ținere sub control a datelor scripturale existențiale”. „Lumea sa e una care se înalță înăuntru, ceea se subminează ceea ce ochiul
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
vineri în Vampires' Den la ARTmania Festival în rolul de headliner, în aceeași zi cu Eluveitie, Diary of Dreams și alte proiecte interesante. Rage participă în premieră la ARTmania Festival cu un val înflăcărat de power metal care va izbi Grota Vampirilor. Rage împlinesc în acest an trei decenii de carieră Metal și își arată istoria, de la începutul anilor ’80 când se numeau Avenger și promovau „Prayers of Steel”, trecând prin succesul anilor ’90 cu abordarea clasică „Lingua Mortis”, până recent
Sărbătorim 30 de ani de Rage la ARTmania Festival Sibiu 2014 [Corola-blog/BlogPost/98619_a_99911]
-
în poeziile beaudelairiene, care au totuși un anumit farmec. De fi ecare dată, la început de septembrie, mă simt de parcă lumea se sfârșește, de parcă o dată cu... scăderea temperaturilor și calmarea hormonilor estivali, o forță nemaivăzută mă obligă să emigrez într-o grotă din Siberia. Știu că sună absolut cosmic, toamna pentru mine e sinonimă cu gerul. Pentru orice om normal gerul vine abia în ianuarie. Însă, vorba radioului, ”nimeni nu știe ce-i în inima mea”. Una peste alta, an de an
Pur și simplu toamnă [Corola-blog/BlogPost/97994_a_99286]
-
Eu nu-s ca el, arar îmi fac icoane, Nu pun pe frunte, nici în suflet, ghimpul. Sunt iar aici, reînviat! Golgota Pierdută e, printre lumini stelare ... Tu, cată-n tine, și de simți că doare, Învinge răul care surpă grota. Învinge-l cu iubire. Ea, Iubirea, Va fi să-ți deie aripi să înfrunte Harpii în iaduri, zborul peste munte Îți va vădi apoi, nemărginirea. Mă aflu-n tine ca perfecte fire De iarbă-ntrețesându-se cu versul Candriului poet
MĂ AFLU-N TINE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378213_a_379542]