75 matches
-
nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum ar fi case, parcuri, grădini și magazine, sau să se avânte și mai mult în activitatea de tânăr utemist, grozăvindu-se cu afișele, cu cercurile de cor și poezie muncitorească, cu atenția împărțită în toate direcțiile, să depisteze dușmanii de clasă, pentru că, nu-i așa, mama? lupta de clasă se ascute tot mai mult și dușmanul nu așteaptă decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prin Societatea de Cruce Roșie în care fusese tot timpul activă, încă de dinaintea războiului, le-a trimis și acestora pachete, nu destul de des și de mari, dar le-a trimis totuși, în acele vremuri nu prea prielnice, fără a se grozăvi cu asta și fără să-i treacă prin minte că vreunul din oamenii aceia o să ajungă la putere sau că are vreunul idee de existența ei. Parcă asta era important? După un timp în care, oricât de zgârcit le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu știu dacă lumea în care trăiam era de vină, înainte de orice, dar nu prea aveam curajul să vorbesc, puteam ajunge, eu și rude ale mele, la Canal, ca pe vremuri. Nu cred că el ar fi avut curajul. Ne grozăveam și ne dezlănțuiam ca proștii în neștire la o votcă, numai între prieteni, dar curajul nostru nu trecea de pereții paharului, pentru că ne era pur și simplu teamă. Poate ai uitat, Domniță, cum era. Eu și încă mulți alții ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de-aia nu știu dacă o să mai fiu în stare să gândesc chestiile astea din nou sau dacă ar mai avea vreun rost să...“ „Da. Știu.“ „Pe toate le știi mereu! Te-am contrazis mereu când spuneai asta, prea te grozăveai! Dar, în clipa asta, sunt convinsă că ai dreptate, știi într-adevăr ce vreau să spun sau măcar ce se petrece cu mine...“ „Cred că știu...“ „Simt nevoia să vorbesc pentru că știu că n-am să mai scap. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă asaltează, steaua mea de zăpadă!... Închise ochii și imaginea acelei cântărețe și dănțuitoare îi apăru atât de vie, încât putu să-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi l-ai spus despre ea a fost că din cauza ei ai fost dat afară de la Levy Pants. — E adevărat. Dar s-ar putea să fi fost spre binele meu. Noua mea activitate e posibil să se dovedească plăcută. — Ce grozăvii vorbești, spuse tristă doamna Reilly. Ai fost dat afară dintr-o slujbă de funcționar de două parale și-acu’ vinzi cârnați pe stradă. Ei bine, vreau să-ți spun un lucru, Ignatius. Ai grijă să nu te dea afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
al cărui accent Amory Îl Înfiera disprețuitor, și spre amuzamentul colegilor. Domnul Reardon, care cu zece ani În urmă petrecuse câteva săptămâni la Paris, se răzbuna cu ajutorul verbelor, ori de câte ori Amory deschidea manualul. Dar, cu o altă ocazie, Amory s-a grozăvit la ora de istorie, cu rezultate catastrofale, fiindcă băieții din clasa aceea erau de vârsta lui și aveau să-și strige unii altora propoziții cu subînțeles toată săptămâna care a urmat: — Oo... eu cred, nu-i așa, că rrevoluția omericană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fluierul intransigenței. Cred că această postare l-a făcut enervant pentru multă lume, colegii săi, universitarii ieșeni, au pregătit Marea Revoluție din Decembrie votând, în mare parte, în 1989, eliminarea sa din universitate și trimiterea pe tarlalele învățământului... preuniversitar. Atunci, grozăvindu-ne noi în fața propriilor conștiințe, Aurel Dumitrașcu și eu, am trimis câte o scrisoare-protest pe adresa rectorului Universității din Iași și a decanului de la filologie deplângând soarta instituției care își permitea să se dispenseze de capacitatea și valoarea "unui" Luca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alcool și sexualitate, paralizate de spaima devenirii, spaimă care nu se traduce și nu duce la o hotărâre de a lupta cu împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să capete astfel măreția cuvenită omului, ci se bâlbâie și se grozăvește exprirnînd rudimente de noțiuni, amenințări controlate de comisarul de poliție sau de negustorul sau crâșmarul din colț, unde-și are arvunite leafa lui nefericită și conștiința. Făcătorii de cuvinte își închipuie că au de partea lor pe Sadoveanu și pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Ca două mistice safire!” Se întrec în a recita versuri din Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu. 235 —“Îmi învățam cuvintele să iubească,/ Le arătam inima mea,/ Și nu mă lăsam până când silabele lor/ Nu începeau să bată (...)”, recită Cecilia grozăvindu se. —Din “Ars poetica”, completează Matei. Volumul? —“Sensul iubirii”. —Sâc! Te-am prins. Volumul este “Dreptul la timp”. —Ai dreptate. Mă gândeam la sensul versurilor recitate de tine și la faptul că și volumul “Sensul iubirii” anunța o sensibilitate și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu care tăiase baierile groase ale inimii vierului. Băură cu toții, ridicând paharele în onoarea îndemânării maistrului măcelar. Magnatul se grozăvi, răcnind din nou în aerul rece al iernii, cu o indescriptibilă înflăcărare: Vreți să vă fac demonstrația sacrificării unui animal, fără să curgă strop de sânge? Ia, să se mai aducă încă un bandit din ăștia, ca să vă demonstrez cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Caut să mai citesc ceva, dar simt că oboseala îmi dă târcoale. Îmi reazem fruntea în palmă... „Așa-i că ai cam obosit, fiule?” aud vocea bătrânului, cu inflexiuni părintești. Așa-i, părinte, dar nu mă dau bătut - m-am grozăvit eu. „Atunci îi bine.” „ Cum să te dai bătut, conașule? Unde ai mai văzut un flăcău ca matale să se deie învins de te miri ce? Păi matale nu ești unul de ici de colea. Doar ai stat lângă marele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mulți ani, trecut de tinerețea dintîi, vroia să Își Întîlnească, Încălcînd Învoiala cu Cryos, o parte din urmași. Cine să mai țină minte spusele lui de odinioară, mai ales că unii le luaseră drept o fanfaronadă? Și ei, poate, se grozăviseră aiurea, uneori, cu cine știe ce minunăție; cine să crească urmașii unuia ca Thomas? - și-au zis probabil cei care, noaptea, În Christiania, la o votcă, ascultaseră vorbele acestuia. Nu pomenise niciodată numele clinicii; nimeni, de atunci, nu-i amintise de cele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mama ne lăsa la Leșu cel mult două săptămâni, insistând să ne facem acasă temele de vacanță și caietele de „lecturi suplimentare“ și, în general, „să stăm cu părinții noștri“. Alte mame nu se jucau cu copiii lor, eu mă grozăveam cu faptul că, împreună cu mama și cu fratele meu, rupseserăm o plapumă folosită pe post de saltea, jucându-ne de-a luptele greco-romane în fiecare duminică dimineața. Altele își puneau fetele la treabă sau le încuiau în casă, a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei zilnice, se oprise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imposibil. Absolut nimic!” Cei adunați s-au uitat unii la alții. Ce să mai zică? Și ce să întrebe? Ar fi fost, poate, o mulțime de aflat, dar nu doreau să-i dea apă la moară Ceasornicarului, care acum se grozăvea atâta cu pendula lui nenorocită. Pitpalacu’ naibii! N-are decât să trăncănească până l-or durea și fălcile, și bojocii; vor pleca fără o vorbă, așa s-au înțeles ei... „Eu un lucru aș mai avea de zis”, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Frate-său i-a sărit atunci în față și a împins ușa cu piciorul, barându-i calea. „Mă, tu înțelegi de vorbă bună sau nu? Să știi că pot folosi și alte metode dacă ești căpățânos”. „De pildă?” s-a grozăvit Dinu. „De pildă, te bat până-ți ies gărgăunii din cap”, l-a lămurit, prompt, frate-său. Dar nu s-a intimidat. N-a luat în serios amenințarea. „Ei, nu zău, l-a înfruntat el. Încearcă numai dacă vrei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
camera jumătății sale stă deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la condus mașina este un as și dorea să se grozăvească. Marcel, n-are rost, este și copilul cu noi. Ce vină are el ca să-l expui inutil la pericole? Sînt sigur pe mine, răspundea accelerînd nebunește. În general, bravura lui Marcel era similară cu cea a pubertinilor, care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină tîmpă: Nu-mi mai trebuie nimic, afirmă convinsă Claudia. Dar i-am păpat caimacul, se grozăvește Dan. Sînt încă foarte tineri și alte pățanii îi așteaptă în viața asta atît de plină de neprevăzut. Tino și Tina Revenit în familie din Italia, Romeo Panaitescu a fost primit ca un nabab în satul său. Este drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai fost niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat...Indată au zăngănit țoiurile cu rachiu, ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată. Să trăiți, oameni buni, și să ne meargă bine și de acum încolo - le-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
serviciului militar. La școală, deși colegii își palmau pe ascuns țigările, nu reușise nimeni să-l corupă. Ca orice lucru interzis, tentația fusese mare, însă el își impusese, ca pe un exercițiu al voinței, să nu facă ceea ce făceau ceilalți, grozăvindu-se. Reușise, dar în timpul școlii de ofițeri, fără interdicții, chiar superiorii recomandând între două ore de instrucție tactică “o pauză pentru o țigară“, trăsese câteva fumuri. La început, firesc, se înnecase, dar când era ger afară, fumul îl încălzea inducându
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai erau decât zece zile până la examenul de admitere. Am nimerit În cameră cu un băiat vesel, George Melinte, În căminul de la Grozăvești. (Nu Înțelegeam de ce Îi spune „Grozăvești“, asociind aleatoriu acest nume cu termeni ca grozav, groază, a te grozăvi, fără să vreau să mă fixez semantic și chiar cu teama neînțeleasă de a mă fixa la o accepție precisă.) Mă Întrebam ce-o să fac dacă nu voi intra la facultate, dar nu voiam să gândesc la acest lucru; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-un fluier, și păunii se strâng să mă întâmpine. E minunat. Păsările scot un soi de cloncănit, care parcă ar psalmodia. Dacă se află în toane bune, își desfac „rochiile“ verzi-albastre și se iau la întrecere în a se grozăvi cu frumusețea lor. — Fie ca norocul să vă fie alături mereu, doamnă! mă salută An-te-hai cu adânci plecăciuni în dimineața asta. — Fie ca norocul să vă fie alături mereu! Alți eunuci, doamnele de onoare, slujnicele, până și bucătarii devin purtători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu severitate: «De ce râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-a făcut roșu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]